Crezul unui tânăr antreprenor din Galaţi: „Uşor nu e, dar nici imposibil“

Sorin Gologan, 31 de ani, din Galaţi, absolvent de mar­keting, a pornit o afacere în designul de mobilier după ce a colaborat mai mult timp cu o firmă de producţie a mo­bi­lierului, ghidându-se în business după prin­cipiul „uşor nu e, dar nici im­po­sibil“.

 

Dorinţa de a avea propria afacere l-a îndemnat să ia 10.000 de euro de la stat fonduri nerambursabile. A investit în micul business aproximativ 25.000 de euro, dintre care aproape 10.000 de euro finanţarea neram­bur­sa­bilă de la stat, 10.000 de euro dintr-un credit bancar, iar restul din resurse proprii.

 

În atelierul din oraşul Galaţi, pe care antreprenorul îl deţine acum, el şi cei doi angajaţi creează mai multe tipuri de produse din lemn, precum mobilier pentru bucătărie „care se cere foarte mult“, pentru băi, dormitoare, dar şi biblioteci.   De asemenea, gălăţeanul vrea să producă şi colecţii de mo­bi­lier pentru grădiniţe şi a mers chiar la câteva pentru a le arăta ideile.

 

„Încerc să măresc volumul producţiei şi sper să mai angajez 1-2 persoane în funcţie de comenzi“, spune proprie­tarul companiei Fabric Art SRL-D (societate cu răspundere limitată-debutant), cea care operează micul atelier.

 

Sorin Gologan a cumpărat utilajul CNC, cel care taie şi gra­vează lemnul după comenzi computerizate, în octombrie anul trecut, deci practic de atunci a început să lucreze efectiv şi spune că deocamdată nu poate vorbi despre vânzări. „10.000 de euro (vânzări n-red.) este targetul pe care mi l-am pro­pus eu anul acesta ca să mă stimulez. Trag tare pentru asta.“

 

Printre clienţii atelierului a fost şi un restaurant care a comandat 12 jardiniere, care au costat în total 10.200 de lei, adică 2.300 de euro (850 de lei/bucata), dar şi un colaborator care a comandat o tăblie de pat cu un ornament floral, care a costat 500 de lei. Antreprenorul este cel care face desenele, iar utilajul imprimă desenul pe lemn, iar apoi îl taie după model.

 

Gologan spune că până la finalul lunii aprilie piaţa mergea mai bine, dar după această perioadă a cam „îngheţat“.  „Văd o atitudine generală în piaţă. Oamenii nu mai sunt la fel de optimişti, nu mai au acea dorinţă de a face, de a schimba ceva.“