Cât de naţională e criza mondială?

Autor: Lucian Vasilescu 31.05.2013

Atâta timp cât o să ne războim cu efectele, cauzele acestora îşi vor face în continuare de cap. Exemplu: atâta timp cât o să-l prezentăm pe Gigi Becali ca pe „vedeta” procesului în chestiunea „schimburilor de terenuri cu MApN”, funcţionarii statului vor continua să devalizeze statul de a cărui avuţie ar trebui să aibă grijă. Mai simplu: nu G. Becali a făcut din România tărâmul tuturor matrapazlâcurilor, ci România tuturor hoţiilor imaginabile l-a făcut pe Becali. Şi pe încă mulţi, mulţi alţii ca el, mai puţin guralivi, mai puţin extrovertiţi, mai puţin narcisişti, mai puţin verbali, mai puţin expuşi, încă. 

Nu Becali şi-a luat terenurile care au făcut obiectul recentului proces, ci un ministru al României şi un ditamai generalul român i le-au dat. La jumătatea anilor ’90, când s-au perfectat tranzacţiile între cetăţeanul G.B. şi statul român, nimeni nu ştia cine este cetăţeanul cu pricina. Becali nu s-a autoconstruit, nu este un „autodidact”, nu este un self-made man. Becali este un produs. Un produs al instituţiilor statului român, care l-au transformat dintr-un anonim pus pe chiverniseală într-o „vedetă”, într-un vector de imagine al României. Condamnarea lui Becali nu este apogeul unui proces care a durat mai bine de 15 ani, este doar un Post Scriptum la sentinţele de condamnare ale unui fost ministru şi unui general de armată (cel mai înalt grad militar posibil în armata română). Că tot veni vorba, nu ştiu ce spune legea, dar generalul cu 4 (patru) stele va mai avea voie, când iese din puşcărie, să-şi plimbe epoleţii şi să-şi zornăie decoraţiile pe la parade? Ar fi bizar... În ceea ce-l priveşte pe Becali, omul va avea tot dreptul să poarte tot Armani, la fel ca înainte.

Tot în chestiunea recent încheiatului proces mă mai întreb cum s-or fi făcut tranzacţiile cu terenuri între un cetăţean oarecare şi una dintre cele mai importante structuri (militare, încă) ale statului. Mă întreb, adică, dacă au făcut cei implicaţi vreun „bon de mână”, ceva, vreun proces-verbal de predare-primire? Nu prea cred. O operaţiune de felul ăsta avea nevoie de vize, de avize, de aprobări, de legalizări. Cei cu vizele/ avizele/ aprobările/ legalizările cine sunt? Nu ne spune nimeni. Şi nici unde sunt nu ştim. Bănuim doar unde ar trebui să fie, dar nu sunt acolo...

În fine... Nu cine cere un preţ nesimţit ca să construiască 1 kilometru de autostradă e vinovat. În culpă e statul român, care acceptă să plătească suma cerută. Nu cine se oferă să cumpere un ditamai combinatul la un preţ mai mic decât valoarea metalului conţinut de acesta e vinovat. Vinovat e statul român care acceptă să vândă la acel preţ. Şi tot aşa... Prin contractele pe care le-a semnat şi le-a onorat, statul a îmbogăţit pe mulţi, sărăcindu-se pe el. Şi când a ajuns la fundul sacului, a declarat, grav şi încruntat, că ne-a lovit şi pe noi criza mondială. Că e criză, e limpede. Nu ştiu, însă, cât e de mondială criza asta şi cât e de naţională...