Culmea ineficienţei la Poşta Română: un oficiu poştal din centrul Bucureştiului lucrează în beznă de două luni

Dacă intraţi în Oficiul Poştal numărul 4 aflat la parterul unei clădiri de birouri de pe calea Dudeşti (aproape de mallul Vitan) ca să plătiţi o factură operatoarea de la ghişeu vă va spune că nu se poate.

De ce?

"Pentru că nu avem lumină!"

Vă veţi gândi probabil că astăzi aveţi ghinion pentru că aţi venit să vă plătiţi factura tocmai când le-au luat lumina. Nu vă faceţi griji. Ghinionul este al lor.

"Nu avem lumină de două luni. Ne-au tăiat-o pentru că proprietarul clădirii nu şi-a plătit factura", explică angajata de la ghişeu, care pare că s-a resemnat că trebuie să explice acelaşi lucru fiecărui client care intră în agenţie.

Singurele operaţiuni care se pot realiza sunt cele care nu implică folosirea energiei electrice, adică trimiterea sau primirea de scrisori.

Totuşi, în prezent, majoritatea operaţiunilor derulate în oficiile poştale sunt computerizate: plăţi de facturi (lumină, telefon), de impozite, de taxe locale, transferuri de bani (e-mandat, mandat electronic), plata dividendelor de către unele companii listate. Cine mai trimite scrisori? Astfel, angajaţii oficiului practic aproape că şomează, activitatea care le ia cel mai mult timp fiind să-i îndrume pe clienţi către cel mai apropiat oficiu poştal din zonă, care are lumină.

"Aşteptăm să ne mutăm în altă parte", mai spune funcţionara de la ghişeu.

Oficiul Poştal 4 s-a mutat în clădirea respectivă de doi ani, după ce a funcţionat ani de zile vizavi, într-o clădire mai veche. Se poate vorbi de ghinion, în fond nu e vina Poştei că proprietarul clădirii are probleme financiare. Dar rămâne întrebarea: de ce în două luni conducerea companiei nu a reuşit să rezolve problema?

Poşta Română este probabil una dintre cele mai ineficiente companii din România, dar nu din cauză că nu ar avea activitate, ci din cauză că funcţionează haotic şi fără viziune.

Sunt curios dacă vreun director sau administrator al Poşei Române a fost vreodată "incognito" într-un oficiu poştal să plătească o factură, să trimită un mandat poştal sau să cumpere un timbru fiscal. Cu siguranţă i-ar fi venit măcar vreo zece idei de bun simţ ca să schimbe lucrurile în bine.

N-am înţeles niciodată de ce toţi pereţii sunt acoperiţi de cărţi poştale ilustrate (celebrele felicitări), calendare, reviste, cărţi de colorat şi tot felul de alte chestii care încarcă spaţiul şi dezorientează pe oricine trece pragul. Oare cineva chiar cumpără lucrurile alea? Iar dacă da, de ce nu le pun pe un stativ de unde să-ţi alegi ce vrei tu, ca la magazilene de suveniruri?

Nu înţeleg de ce fiecare ghişeu este specializat, iar uneori nici nu există informaţii afişate privind operaţiunile pe care le poţi face la fiecare ghişeu, astfel că stai la coadă 10 minute doar ca să fii trimis la alt ghişeu. Faceţi ghişee unice sau, dacă e prea complicat, puneţi la intrare un panou pe care să scrie mare: TIMBRE la Ghişeul 1, PLÂŢI FACTURI la Ghişeul 2, etc!

Nu înţeleg de ce nu înlocuieşte nimeni imprimantele alea cu ace vechi de 20 de ani. Cât poate să coste dotarea oficiilor poştale cu imprimante noi? Sunt sigur că o imprimantă cu laser ar înjumătăţi cel puţin timpul de realizare a unei operaţiuni, iar costurile pot fi amortizate uşor. Şi poate că astfel mai mulţi clienţi ar reveni să-şi plătească facturile la Poştă.

Nu înţeleg de ce angajatele trebuie să numere timbrele la intrarea/ieşirea din schimb (am asistat la chestia asta), de ce la unele ghişee angajaţii nu fac nimic în timp ce la alte ghişee sunt zece persoane la coadă. S-a întâmplat la un moment dat să văd peste 10 angajate într-un oficiu poştal, dar când o doamnă a intrat să trimită un pachet în străinătate i s-a spus că funcţionara care ştie procedurile este plecată pe teren!

Probabil că într-adevăr Poşta are prea mulţi angajaţi şi probabil că un număr mai mic de angajaţi, dar mai bine pregătiţi ar lucra mult mai eficient.

E interesat de urmărit cum se vor face restructurările anunţate de noul management privat. Pe ce criterii.

De exemplu, că în comuna Dumbrăveni din judeţul Vrancea, cu 2.000 de locuitori, oficiul poştal va fi desfiinţat. Asta deşi în comună există câteva sute de pensionari care merg la Poştă să-şi încaseze pensiile (poştaşul a ieşit la pensie şi nu a fost angajat altul în loc). Oficiul poştal, în care mai lucrează doar un angajat, deserveşte inclusiv satele din munte, iar oamenii vin şi de la 30 de kilometri. Pensionarilor din comună li s-a transmis că de-acum îşi vor lua pensia de la sucursala CEC, care este deschisă doar marţea şi joia.

Mă întreb oare pe ce bază a fost luată decizia? Cred că oficiul are activitate şi poziţie de monopol în zonă. Şi cu siguranţă oamenii de acolo au nevoie de serviciile sale, mai ales că în afară de CEC nu există alt serviciu de transfer de bani în zonă. Şi sunt sigur că la fel se întâmplă şi în alte localităţi rurale din România.

Poate că e normal ca o companie privată să ia astfel de decizii, în numele profitabilităţii, dar Poşta nu este încă o companie privată. Şi poate că ar trebui să rămână la stat şi să ofere în continuare servicii şi oamenilor de la ţară, care în ultimii 20 de ani au rămas fără spitale şi dispensare, fără şcoli (în multe localităţi) şi fără servicii bancare.

Cu siguranţă pot fi găsite soluţii prin care Poşta să fie rentabilizată fără a priva aproape jumătate din populaţia României de încă un serviciu de bază. Dar pentru asta, managerii ar trebui să mai lase bilanţurile cu cifre deoparte, să iasă din când în când din birouri şi să vadă cu ochii lor care este realitatea din teren.

Şi ar putea să înceapă cu Oficiul 4 din Dudeşti.