Cine este Iulian Căzăcuţ, antreprenorul care şi-a pierdut în incediu fabrica de mezeluri de lângă Bucureşti

Autor: Gabriel Razi 18.06.2013
Un incendiu puternic a izbucnit marţi dimineaţă la un depozit de aproximativ 2.000 de metri pătraţi de pe Şoseaua de Centură a Capitalei, care aparţine omului de afaceri Iulian Căzăcuţ
 
Iulian Căzăcuţ (45 de ani), de profe­sie asistent medical, a ajuns după 16 ani de afaceri pe piaţa locală a cărnii să deţină două fabrici şi un business de 34 milioane de euro după ce a pornit de la zero prin vânzarea celor cinci porci pe care îi deţinea familia sa.
 
Până de curând o prezenţă discretă în industria românească, Căzăcuţ a intrat în lumina reflectoarelor după ce compania sa, Doly-Com, a fost acuzată şi disculpată ulterior în recentul scandal al „cărnii de cal“.
 
„În 1999 am înfiinţat primul punct de abatorizare. Era un punct de sacrificare rudimentar şi îmi amintesc foarte bine că am plătit atunci 100 de milioane de lei (5.000 de dolari - n. red.)“, povesteşte Căzăcuţ.
 
Afacerea antreprenorului din Botoşani a devenit mai solidă abia după trei ani atunci când carnea procesată de Doly-Com a ajuns pe rafturile retailerului german Metro, pe atunci unul dintre primele lanţuri interna­ţio­nale care îşi începuseră ofensiva în România.
 
Patru ani mai târziu antreprenorul a reuşit să facă şi prima livrare la export, o linie de business care a ajuns acum să îi acopere aproape o treime din încasările anuale. „Am avut şi noroc pentru că este greu să intri pe piaţa europeană. Am cunoscut o per­soană care lucra pentru lanţul McDo­nald’s şi el ne-a ajutat să ieşim la export. Prima dată am livrat carne în Olanda, după care au urmat şi pieţe precum cea din Ger­mania sau din Austria.“
 
Iulian Căzăcuţ a făcut prima sa achiziţie majoră în urmă cu şase ani, atunci când economia era pe val, iar norii crizei erau încă departe. El a preluat la acel moment o fabrică în Tunari în apropierea Capitalei în care gigantul american McDonald’s procesa car­nea pentru hamburgerii pe care îi vinde în restaurantele sale. Astfel, Iulian Căzăcuţ a reuşit să intre şi rămâne şi în prezent unul dintre procesatorii de carne cu mai mult de o fabrică. „Este di­ficil să ai două fabrici în condiţiile actuale de piaţă“, fără să intre în detaliile financiare ale preluării.
 
În fabrica din Tunari, Doly-Com are 50 de angajaţi şi procesează carne proaspătă sub formă de mici, carne tocată sau cârnaţi.
 
„Din producţia de mici am încasat anul trecut 18 milioane de lei (4 milioane de euro). Am produs aproximativ 1.800 de tone, suntem în topul primilor cinci pro­du­cători de mici din România“, spune Iulian Căzăcuţ. Potrivit unor estimări ale ZF, vânzările de mici în retailul modern se ridică la 235 mil. lei (53 mil. euro). Printre cei mai mari jucători pe acest segment sunt Elit Cugir (Dorin Mateiu), CrisTim (Radu Timiş), Agricola Bacău.
 
Businessul pus pe picioare de omul de afa­ceri Iulian Căzăcuţ a fost lovit în plin de re­centul scandal al cărnii de cal după ce numele companiei sale a apărut iniţial ca fiind unul dintre posibilii suspecţi. Ulterior, atât autorităţile de la Bucureşti, cât şi cele franceze au disculpat de orice posibilă vină atât Doly-com, cât şi CarmOlimp, celălalt pro­cesator acuzat.
 
Cu toate acestea, înca­sările Doly-Com din vânzările la export au rămas afectate, iar acum antreprenorul spune că încearcă să recâştige încrederea pieţelor europene.
 
„Pierderile sunt foarte greu de cuantificat în acest moment. Co­men­zile la export au scăzut cu 20%. În cazul cărnii de cal comenzile sunt cu 50% mai mici, avem însă şi clienţi noi.“ Vânzările de anul trecut au fost acoperite în proporţie de 50% de carnea de vită, 45% este business provenit din procesarea cărnii de porc, iar restul a fost reprezentat de nişa cărnii de cal.
 
Dacă anul trecut procesatorul a reuşit să ajungă la un rulaj de 33,9 milioane de euro, după o creştere de 27% faţă de anul precedent, pentru acest an Doly-Com şi-a bugetat o cifră de afaceri similară cu cea din 2012. Pe liniile de abatorizare ale Doly-Com sunt sacrificaţi an de an peste 20.000 de capete de bovine şi cabaline.
 
Articol publicat initial in editia tiparita din 3 aprilie 2013