Opinie Dragoş Damian: Sănătatea a fost liberalizată. Este şansa ei
Infrastructura spitalicească se deşiră măcinată de arierate, fraudă, risipă sau nepăsare, medicii pleacă cu miile din ţară, România rurală este practic lipsită de orice servicii în afara celor de urgenţă, se consolidează oligopoluri private de servicii din ce în ce mai scumpe, se decontează fără folos de trei ori mai multe medicamente care sunt de aproape două ori mai scumpe faţă de 2008.
Este radiografia tristă a involuţiei sistemului sanitar, extrem de îngrijorătoare pentru oamenii de afaceri educaţi, care ştiu că economia se sprijină pe resurse sănătoase, în acest caz la modul cel mai propriu. Şi asta pentru că persistă un dezacord instituţional asupra priorităţilor de politică publică de stabilizare şi sustenabilizare a sistemului sanitar şi nu s-a ajuns încă la mult doritul mecanism care să dea echilibru între măsurile tactice, mai puţin cash-intensive, dar care combat frauda şi risipa redând eficienţa, şi cele strategice, scumpe, dar care dau valoare adăugată şi returnează investiţia în mai mult de 5 ani. Transparentizarea şi controlul cheltuielilor, standardizarea achiziţiilor în spitale, reţeta şi cardul electronic, co-plata consistentă pentru serviciile spitaliceşti simultan continuării reducerii numărului paturilor de spital sunt măsuri tactice care trebuie implementate în fiecare zi – mai bine zis trebuiau implementate în fiecare zi de când s-a încheiat acordul cu FMI, BM şi CE.
Sunt extrem de necesare schimbări tactice curajoase imediate, care servesc într-un fel şi la o creştere a acceptării costurilor sănătăţii în rândul publicului, când anesteziat cu propaganda politică „sănătate pe gratis“, când trezit la realitate atunci când chiar are nevoie de servicii medicale. Altfel, pe termen mai lung, va escalada neîncrederea reciprocă dintre beneficiarii şi furnizorii de sănătate. Evoluţia naturală va fi, la furnizori, către o dispariţie a competitivităţii, la scăderea dramatică a interesului de a contracta şi deci de a oferi soluţii (inclusiv asigurări) decente pentru sănătatea românilor, în timp ce, la beneficiari, se va manifesta un refuz în a accepta orice idee care chiar ar putea fi bună şi o resemnare în a cere şi a primi dreptul fundamental la sănătate, apelând reflex la ceea ce este mai scump în speranţa că este şi mai bun.
Nu este lipsit de importanţă să amintim din nou cele două analize care radiografiază starea de sănătate a României şi care rămân singurele referinţe din păcate sumbre ale situaţiei din prezent:
-
raportul Comisiei Prezidenţiale (2008), relevă că starea de sănătate s-a degradat în asemenea măsură în România, încât mor anual, din cauza disfuncţionalităţilor sistemului sanitar, circa 60.000 de români, o populaţie echivalentă unui oraş mediu;
-
analiza Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române (2012) face o corelaţie funcţională între degradarea stării de sănătate în România şi consecinţele economice, folosind ca instrument de măsură indicatorul DALY (disability adjusted life-year), numărul de ani de viaţă pierduţi prin dizabilitate pe caz de boală, care este cu 50% mai mare în România decât media europeană, adică 15.651 ani faţă de media UE, care este de aproximativ 10.000 de ani.
Astăzi, pentru că s-a ajuns la mult aşteptata armonizare politică între instituţiile din sănătate, personal aştept de la ministrul Eugen Nicolăescu şi preşedintele Cristian Buşoi curaj şi determinare în conceperea şi execuţia foii de parcurs pentru traiectoria extrem de dură pe care-o are în faţă sănătatea în următorii 4 ani.
Şi, pentru că tot ni se spune, deseori cu titlu de alibi, că FMI-ul, BM şi CE semnează foaia de parcurs, adaug în cele ce urmează cele două pasaje care se referă la sistemul sanitar din declaraţia misiunii FMI din 14 august 2012, deci la aproape un an de la publicare, şi care ilustrează nevoia de echilibru între curajul tactic şi viziunea strategică:
-
„pentru a reduce arieratele în sănătate trebuie întărite măsurile de reglementare a costurilor, inclusiv prin audituri mai frecvente, aplicarea unor liste negative de servicii şi medicamente, îmbunătăţirea procurement-ului şi raţionalizarea numărului de paturi din spitale“;
-
„în sistemul sanitar, dezbaterea publică referitoare la proiectul noii legislaţii a constituit un prim pas binevenit în pregătirea revizuirii pachetului de beneficii şi mecanismelor de finanţare. Proiectul de lege prevede introducerea asigurărilor private cu scopul suplimentării asigurărilor obligatorii. Dar, înainte de ducerea acestui proiect mai departe, trebuie întreprinsă o analiză de impact care să asigure sustenabilitatea financiară a reformei planificate. În lumina nivelului redus de cheltuieli pentru sănătatea publică din România, există o nevoie puternică de a mobiliza o finanţare adecvată pentru a îmbunătăţi livrarea de servicii. Este la fel de important a se reglementa mai bine costurile prin reducerea ineficienţelor structurale din sistem“
Dragoş Damian este CEO al producătorului de medicamente Terapia Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR)
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 20.06.2013