Isărescu: Salvarea băncilor "too big to fail" cu bani publici este un atac la democraţie. "De ce să nu plătească acţionarii?"

"E nevoie de ieşirea ordonată a instituţiilor din piaţă, în special a celor mari, «too big to fail». Şi în acest plan suntem martorii unei schimbări de paradigmă. Deşi instrumentele de preluare de active cu asumare pasive sau de bancă punte au existat, ele nu pot rezolva problema principală a băncilor «too big to fail». Din fericire, în Romania nu avem bănci foarte mari pentru a falimenta, comparativ cu cele internaţionale. Unele sunt mari comparativ cu economia românească. Noul cadru european va introduce recapitalizarea internă", a spus Isărescu.

Cele mai mari bănci în funcţie de active sunt BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank şi Unicredit Ţiriac.

Şeful băncii centrale a arătat că una lecţiile crizei o reprezintă riscul falimentului unei instituţii de credit foarte mari, care poate să afecteze atât stabilitatea financiară cât întreaga economie a unei ţări.

"O bancă mare (...) dacă vrei s-o stabilizezi cu bani de la buget ai nişte costuri enorme. Şi apoi, de ce să plătească contribuabilii. Vedeţi la ce problemă de atac la democraţie se ajunge. De ce să nu plătească acţionarii şi cei care au beneficiat de dobânzi de 5%, ca deponenţii de la Bank of Cyprus", a continuat guvernatorul BNR.

El consideră că nivelul garantat de 100.000 de euro pe deponent şi pe bancă este suficient pentru realitatea economică şi socială din România.

Isărescu a simţit nevoia să revină asupra declaraţiei economistului şef al BNR, Valentin Lazea, şi să explice că sfatul acestuia privind spargerea depozitelor mari şi distribuirea sumelor în mai multe bănci era unul de bun simţ, care a fost exagerat ulterior în dezbaterea publică.

În opinia lui Isărescu, prevenirea fragilităţii stabilităţii financiare este asigurată în primul rând de un cadru transparent.

Potrivit guvernatorului BNR, sectorul bancar este mai predispus la riscuri sistemice din câteva motive. El a arătat că structura bilanţieră bancară evidenţiază un grad ridicat de îndatorare, corelat cu neexigibilitatea pasivelor în raport cu activele.

"Este o problemă solomonică, e de când lumea, dacă ţin lichidităţile din ce mai fac profit? (...) Un lucru uitat. Publicul crede că duce banii la bancă şi ei sunt păstraţi în tazaur şi primesc dobândă", a afirmat Isărescu.

Un alt motiv evocat de oficialul băncii centrale îl reprezintă gradul ridicat de conectivitate între instituiile de credit, care duce la propagarea în lanţ a efectelor unui faliment bancar.

"În românia n-am avut astfel de situaţii. N-a fost un bănuţ care să plece din bugetul statului şi care salveze vreo bancă (...) Am avut un caz micuţ, 07% din sistemul bancar, nici nu era banca românească era bancă străină. Depozitele care ar fi fost afectate de acel hair cut, nu ştiu dacă erau vreo sută de persoane şi aţi văzut cât tărăboi s-a făcut (...) Nu ne-a fost aşa ... n-am purtat grija celor 100 de deponenţi foarte tare, dar ne-a fost teamă de conexii, că dintr-o flacără mică se poate declanşa altceva, de contagiune, de panică bancară. Panică prin excelenţă este iraţională, nu poţi să o combaţi raţional", a spus Isărescu.

În acelaşi timp, în sistemul bancar se manifestă mecanisme puternice de reacţii adverse: "dacă e bine se creează cercuri vritoase, dacă lucrurile merg rău se creează cercuri vicioase", a continuat guvernatorul BNR.

Un ultim motiv pentru care sistemul bancar este considerat mai predispus la riscuri sistemice îl reprezintă în opinia lui Isărescu instensitatea informaţională.

"Atrage deseori reacţii disproporţionate, apar reacţii nejustificate şi replieri dezordonate ale deponenţilor şi alte instituţii bancare şi toate acestea pot genera panică. După ce se întâmplă totul este justificat. Nu mai are nicio importanţă că panică s-a declanşat din motive nejustificate. Nu te mai ascultă nimeni", a adăugat oficialul BNR.