Curaj, BNR, taie dobânda la 4% ca să dai oxigen economiei

Dacă Banca Naţională va avea curaj, are toate condiţiile îndeplinite pentru ca în şedinţa de politică monetară de luni, 5 august, să reducă dobânda de referinţă cu un punct procentual, de la 5 la 4%.

Pentru prima dată în ultimii zece ani avem o scădere drastică a TVA, de la 24% la 9%, chiar dacă parţial, pentru segmentul produselor din panificaţie. Scăderea anterioară de TVA, aplicabilă pentru toate produsele, a fost la 1 ianuarie 2000, de la 22% la 19%. În iunie 2010, şocul cel mare a fost creşterea generalizată de la 19% la 24%.

La o piaţă de consum de 45 de mld. euro - TVA-ul total încasat de statul român este de 11 miliarde de euro - segmentul produselor de panificaţie pentru care se aplică acest TVA redus de 2,6 mld. euro înseamnă mai mult de 5%. Dar impactul este şi mai mare decât atât. În coşul indicelui de consum, care măsoară creşterea preţurilor din economie – adică inflaţia –, pâinea şi produsele din pâine au o pondere de circa 7%. În ipoteza în care toate celelalte preţuri rămân neschimbate, noul coş va costa după introducerea TVA de 9% la pâine doar 99 de lei în loc de 100 de lei. Aceasta va însemna o scădere a preţurilor cu 1%. Cum? Este vorba de practic o reducere cu 12% a preţului la pâine, ceea ce înseamnă că în loc de o cheltuială de 7 lei oamenii vor da pe pâine şi produse de panificaţie numai 6 lei. Aceasta dacă producătorii şi retailerii vor transmite în preţul pâinii reducerea TVA. Ziarul Financiar chiar l-a întrebat pe premier în această săptămână dacă guvernul s-a gândit ca, odată cu scăderea TVA la pâine, să ceară afişarea dublă a preţurilor pentru a evidenţia ieftinirea pâinii la comercianţi.

Ca urmare, Banca Naţională are spaţiul să reducă dobânda de politică monetară de la 5%, cât este în prezent, direct la 4% printr-o mişcare care să surprindă pieţele şi să ofere în economie finanţarea de care are nevoie ca de aer. Deja sunt prognoze de inflaţie de 3,5% pentru sfârşitul anului de la analiştii bancari, deci o dobândă de politică monetară de 4% rămâne acoperitoare.

Rezervele Federale Americane, Banca Angliei şi Banca Centrală Europeană au încălcat în criză orice reguli ale manualelor de economie, aruncând cu mii de miliarde de dolari şi de euro pe piaţă la dobânzi de aproape 0%, cumpărând titlurile de stat emise de guvernele ţărilor din care fac parte. Aceasta a fost soluţia Occidentului de luptă cu criza, iar încercarea de a retrage aceste facilităţi monetare a provocat în iunie 2013 turbulenţe pe piaţa financiară. Însăşi Christine Lagarde, directorul FMI, a avertizat la Bucureşti băncile centrale să nu stopeze brusc această politică pentru că ar provoca spasme pe pieţele financiare.

Noi, ni se spune, deşi avem suveranitate monetară, nu putem să facem la fel, adică Banca Centrală să cumpere direct titlurile de stat emise de guvern. Atunci măcar să ieftinim leii şi să încurajăm creditarea atunci când guvernul micşorează taxele. Că din păcate acest guvern nu a găsit spaţiu de micşorare a acestor taxe prin economii la buget, ci prin alte taxe la alte categorii de bunuri, este altceva. Însă acum, condiţiile sunt create pentru o mişcare mai agresivă a dobânzii de politică monetară. De ce să mai aştepte BNR până în 2014 să ajungă cu dobânda la 4% şi să nu o facă acum, urmând paşii făcuţi în Europa Centrală de celelalte bănci naţionale?

Românii - persoane fizice şi juridice - au credite de la bănci în echivalentul a  50 de miliarde de euro. Din acestea, 19 mld. de euro (85 mld. lei) sunt credite în lei, indexate la ROBOR, adică dobânda interbancară. ROBOR-ul este strâns corelat cu dobânda de politică monetară. Din cele 85 de miliarde de lei, persoanele fizice au debite de 34 mld. lei, iar cele juridice de 51 mld. lei. La un sold de 34 mld. lei credite şi o dobândă medie de 12%, o reducere cu un punct procentual înseamnă economii anuale pentru debitorii persoane fizice în valoare de 340 de milioane de lei. La un sold de 51 mld. lei credite pentru persoane juridice şi o dobândă medie la credite de 9%, o reducere cu 1% a dobânzii la credite înseamnă rate mai mici cu 510 mil. lei. În total 850 mil. lei.

Aceştia sunt bani care vor fi eliberaţi în consum şi investiţii prin ieftinirea creditelor dacă BNR va avea curajul să reducă dobânda de referinţă de la 5 la 4%. Este exact ceea ce lipseşte economiei în acest moment. Companiile şi persoanele fizice sunt sufocate de plata ratelor, iar pe segmentul creditelor în euro dobânzile nu mai pot scădea. EURIBOR-ul este deja la minim istoric şi, dimpotrivă, se aşteaptă creşteri.

BCE este sub presiunea statelor nordice să majoreze dobânda de referinţă, acum la 0,5%, şi o va face la primele semnale solide de reluare a creşterii în Italia, Franţa şi Spania.

Singura modalitate de uşurare a poverii datoriilor companiilor şi persoanelor fizice este în viitor scăderea dobânzilor la lei, iar dacă aceasta se poate face, o eventuală transformare prin măsuri administrative a soldului creditelor în euro, în lei, aşa cum s-a făcut pe alte pieţe, ar putea da un şi mai mare impact scăderii dobânzii de referinţă. Acum este momentul. Curaj.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 02.08.2013