Străinii au adus 7 mld. euro în titluri de stat emise de Ministerul Finanţelor. Până unde pot creşte deţinerile nerezidenţilor şi cu ce riscuri

Autor: Razvan Voican 07.08.2013

Intrările de investiţii străine de portofoliu pe piaţa titlurilor de stat s-au menţinut pe un trend ascendent solid în primele cinci luni ale anului, dincolo de oscilaţiile de sentiment induse de diferite evoluţii conjuncturale la nivel internaţional, nerezidenţii ajungând ca la nivelul lunii mai să deţină aproape 28% din totalul titlurilor în lei şi euro emise pe piaţa internă.



Ponderea titlurilor aflate în portofoliile străinilor a făcut un salt spectaculos anul acesta, un stimul decisiv fiind includerea obligaţiunilor suverane româneşti în indici foarte vizibili prin care Barclays şi JP Morgan monitorizează pieţele emergente în monedă locală. Astfel a fost extinsă gama de investitori care s-au simţit încurajaţi să aloce fonduri pentru plasamente pe titlurile în lei.

De asemenea, creşterea cererii din partea nerezidenţilor susţine strategia Ministerului Finanţelor de creştere a maturităţii medii a portofoliului de datorie publică. Astfel, ponderea obligaţiunilor de stat benchmark pe 10 ani a ajuns la circa 8%, în timp ce bondurile pe cinci ani au ajuns să reprezinte circa 22% din portofoliul total de titluri de stat emise pe piaţa internă. Implicit, ponderea certificatelor de trezorerie pe un an s-a redus spre 11%. Finanţele menţin cadenţa emisiunilor trimestriale de obligaţiuni de stat pe 15 ani, care se apropie treptat de 1% din portofoliul total.

Dezvoltarea pieţei de titluri cu maturităţi lungi este crucială atât pentru îmbunătăţirea profilului de scadenţe la datoria publică, cât şi pentru stimularea pieţe finanţărilor în lei, la care s-a angajat şi BNR prin iniţierea ciclului de scădere a dobânzilor.
 

Cheltuielile statului cu dobânzile tot nu scad

Dacă în 2009 investitorii nerezidenţi deţineau numai 7% din titlurile emise de Ministerul Finanţelor pe piaţa internă, în mai 2013 ponderea acestora era deja de patru ori mai mare. Acest interes crescând din partea străinilor a uşurat activitatea de finanţare a deficitului bugetar şi de refinanţare a datoriei publice, însă cu toate acestea statul nu reuşeşte să intre pe o tendinţă de scădere a cheltuielilor cu dobânzilor. După o foarte uşoară scădere episodică înregistrată în luna mai, la şase luni execuţia bugetară a consemnat o creştere de 0,7% a cheltuielilor cu dobânzile, până la 6,3 mld. lei. În continuare acest capitol de cheltuieli se menţine la peste 6% din cheltuielile totale ale bugetului general consolidat.

Totuşi, cererea de titluri româneşti venită din partea străinilor în primele luni ale anului a permis ca Trezoreria statului să urmeze şi o politică de prefinan­ţare, astfel că la sfârşitul lunii iunie reuşise să acopere 56,5% din necesarul de lichidităţi estimat pentru anul în curs. De asemenea, Minis­te­rul Finanţelor conservă aşa-numitul „buffer“ fiscal – rezerva de valută constituită în Trezorerie la recomandarea FMI şi care acoperă deja de ceva timp necesarul de finanţare pe mai mult de patru luni.

Oficiali din Finanţe au adus în discuţie costurile pe care le implică menţinerea acestei rezerve şi raţiunile păstrării unui asemenea nivel în condiţiile în care România are acces la finanţare inclusiv pe piaţa externă în condiţii bune, însă FMI se opune reducerii bufferului.

Ieri, bondurile româneşti în lei au fost pentru a doua zi la rând printre cele mai lichide şi mai tranzacţionate din regiune, piaţa fiind animată de mişcarea neaşteptată a BNR de a reduce dobânda-cheie la lei cu jumătate de punct procentual şi de semnalele că este loc pentru scăderi suplimentare.

În acelaşi timp, CDS-urile României (costul asigurării contra riscului de default) au scăzut din nou sub pragul de 200 de puncte de bază (2%), în timp ce în cazul Ungariei prima de risc de ţară continuă să se situeze la peste 300 de puncte.

Interesul crescut pentru titlurile româneşti în lei a fost evidenţiat la licitaţia de luni organizată de Ministerul Finan­ţe­lor pentru certificate de trezorerie pe un an şi la care cererea a depăşit de opt ori suma programată de Trezoreria statului şi care a şi rămas suma atrasă în final. Ran­da­mentul mediu s-a situat la 4,15% după ce în luna mai, pe fondul unui val de entuziasm din partea investitorilor străini, coborâse chiar sub pragul de 4%. Nerezidenţii nu se arată foarte preocupaţi de evaluările primite de România din partea marilor agenţii de rating, în special de Standard & Poor’s, care continuă să considere că nu sunt întrunite condiţiile pentru acordarea unui calificativ de risc de ţară din gama investment grade.
 

Intrările mari de capital străin pe titlurile de stat înseamnă şi riscuri mari la ieşire

„Pe fondul prelungirii temerilor legate de deciziile Fed, investitorii ar putea reacţiona disproporţionat la apariţia unor informaţii economice şi financiare considerate nefavorabile şi să provoace pe piaţa regională, inclusiv pe cea locală, scăderi ale intrărilor/ieşiri de capital de natura investiţiilor de portofoliu“, subliniază experţii BNR în ultimul raport asupra inflaţiei.

Astfel, banca centrală apreciază că recenta creştere a senzitivităţii sentimentului investitorilor internaţionali faţă de aceste evoluţii, de natură să amplifice volatilitatea apetitului global pentru risc, induce riscul unor intensificări episodice ale presiunilor de depreciere a leului, implicit ale celor inflaţioniste.

Şi BNR remarcă „volumul relativ crescut al titlurilor de stat denominate în lei deţinute în prezent de nerezidenţi“ şi implicit „potenţialul mai mare al ieşirilor de capital de pe piaţa internă“.

Potrivit analiştilor, atingerea unor praguri de 30 – 35% la nivelul ponderii pe care o reprezintă deţinerile străinilor poate deveni cu adevărat periculoasă mai ales în contextul unei pieţe precum cea locală – cu adâncime redusă şi foarte expusă schimbărilor de sentiment la nivel regional. Luna iunie ar fi putut aduce o astfel de corecţie, deprecierea leulul putând avea în spate inclusiv reduceri ale poziţiilor pe titluri de stat în lei. Situaţia s-a redresat însă în iulie, când Finanţele au înregistrat o cerere de 600 mil. euro la licitaţia de obligaţiuni în valută organizată pentru piaţa locală şi au împrumutat 336 mil. euro la un randament mediu de numai 2,75% pe an.

Rămâne de văzut în ce măsură băncile locale – care rămân principalul deţinător de titluri de stat, cu o pondere de peste 50% – pot absorbi impactul unui eventual curent de ieşire a capitalului străin. Totuşi, riscul aferent nu este foarte mare în condiţiile în care o bună parte din plasamentele acestora s-au dus spre obligaţiuni pe termene mai lungi, pentru care este mai greu de găsit cumpărători în cazul unei decizii de ieşire de pe piaţă.

Teoretic, România beneficiază şi de ancora unui nou acord cu FMI şi UE, însă experienţa episoadelor anterioare de stres pe pieţele financiare internaţionale a arătat că aceasta nu este foarte eficace în cazul fluxurilor de investiţii de portofoliu.

În ipoteza pozitivă în care pieţele se mai calmează vizavi de poziţia Fed în privinţa retragerii stimulilor monetari, piaţa locală ar putea beneficia de noi intrări de capital străin pe titlurile de stat, cu efect de apreciere a leului şi de reducere a costurilor cu datoria publică.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 08.08.2013