Vasile Muste: „Se împlinesc acum 40 de ani de poezie la Sighetu Marmaţiei”/ de Lucian Vasilescu

Autor: Lucian Vasilescu 06.09.2013

Vasile Muste s-a născut la 30 ianuarie 1956, la Coruieni, jud. Maramureş. Este licenţiat în Filosofie şi Jurnalism. Este redactor şef  al revistei Marmaţia Literară şi director al Casei municipale de Cultură din Sighetu Marmaţiei.

A publicat volume de poezie, proză, memorialistică, jurnalism şi a îngrijit antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi a fost distins, pentru cărţile sale, cu mai multe premii naţionale.



- Dragă Vasile Muste, să începem dialogul nostru vorbind despre o cifră, şi anume despre „40”...

- Dacă „n-ar fi fost poeţii care-au fost” despre cifra aceasta nu am vorbi astăzi. Mai ales datorită lor, dar şi celor ce sunt. A existat, este şi azi o legătură a celor mai degrabă plecaţi cu cei rămaşi (tu, Lucian eşti unul dintre aceştia din urmă, neostenit prieten). Noi, maramureşenii, nu am făcut altceva decât să păstrăm, cum-necum, legătura. Astfel se împlinesc acum 40 de ani de poezie la Sighetu Marmaţiei. Drumurile spre Nord  ale  poeţilor din România, în fiecare toamnă, nu au fost zadarnice. Praful s-a aşezat peste „epoci şi conducători”  dar pulberea de aur de pe cărările străbătute în fiecare toamnă de poeţi se vede la asfinţitul soarelui, mai ales la asfinţit (acolo, la sfinţi, unde sunt şi poeţii-prieteni grăbiţi),  în Maramureş.

  

- Măsura unui lucru este dată de oamenii care-l fac, iar a unui loc de oamenii care-l frecventează. Te rog să încerci un „inventar” al celor care-au „locuit” Festivalul de la Sighet în cei 40 de ani de existenţă.

- Faptul că „noi locului ne ţinem” vine de la cei care locuiesc împreună cu sfinţii. Altfel de ce mai ales în asfinţit se vede pulberea de aur? Aur a existat dintotdeauna în Maramureş. Cel despre care vorbesc l-au adus aici poeţii, astăzi se poate vorbi de un oraş de aur al Poeziei. Acesta este Sighetu Marmaţiei. Aproape toţi poeţii ţării au fost aici: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Teohar Mihadaş, Ion Iuga, Adrian Păunescu, Lucian Valea, Sergiu Adam, Valentin Taşcu, Cristian Popescu, Ion Zubaşcu, Ion Burnar, Anghel Dumbrăveanu, Gheorghe Chivu, Mircea Belu, Călin Angelescu, Mihai Cupcea, Marian Nicolae Tomi, Ştefan Drăghici, Nicolae Tzone dar şi ai altor ţări: Andreas Saurer, Alois Bischoff, Tadeus Pfeifer, Ervin Messmer (Elveţia), Gaal Aron, Balazs F. Atila, Szenmartony... (Ungaria), Andrukov, Vasile Tărîţeanu, Gheorghe Moiş (Ucraina), Adam Puslojic şi Lubiţa Rachici (Serbia), Vasili Mahno (SUA), ...(Cehia),  Arcadie Suceveanu, Leo Butnaru, Nicolae Dabija... (Republica Moldova), (Cehia) etc. etc. Acestora li se adaugă cei care vin mereu la Sighetu Marmaţiei: Ioan Es Pop, Nicolae Prelipceanu, Marian Drăghici, Cassian Maria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Lucian Alexa, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Radu Ţuculescu, Adrian Popescu, Ion Mureşan, Vasile Gogea, Augustin Ioan, Ioan Pavel Azap, Mihail Gălăţanu, Lucian Vasiliu, George Vulturescu, Ioan Moldovan, Mircea Petean, Ion Mircea, Dinu Flămând, Ioana Crăciunescu, Dan Moşoiu, Ioan Pintea, Olimpiu Nuşfelean, Paul Vinicius, Dumitru D. Silitră, Sorina Bloj, Vasile Proca, Lucian Alexa, Horia Gârbea, Nicolae Sava,  Traian Ştef dar şi maramureşenii Nicloae Scheianu, Vasile Morar, Emanoil Luca, Lucian Perţa,... Pe cei omişi aici îi voi ruga să mă ierte pentru că „Nime-n lume n-o să ştie/ Căci a fost sub pălărie/ Şi-apoi cine treabă are?”.     
                                                    

- Eu am să spun acum „Laurenţiu Ulici”. Spune dumneata mai departe...

- Spun Laurenţiu Ulici şi se cuvine să adaug: aproape 25 de ani numele lui a fost legat de Festivalul de la Sighet. Nimeni ca el nu s-a zbătut să aşeze Sighetu Marmaţiei pe harta poeziei româneşti. Nu sunt mulţi cei care au iubit ca el Maramureşul. Când la Sighetu Marmaţiei i s-a decernat titlul de cetăţean de onoare, Laurenţiu Ulici a rostit impecabil, cuvânt cu cuvânt „Laudă ţăranului român” discursul  lui Liviu Rebreanu la primirea în Academia Română.  Eu cred că lui Laurenţiu i se cuvine, chiar dacă post-mortem, titlul de academician. Toate  discursurile domniei sale  (mereu impecabile), chiar dacă nu vizează Academia sunt cel puţin de intrare (măcar acum!) în Academie.

 

- Acum 15 ani, în prefaţa volumului antologic „Un sfert de veac de poezie”, pe care l-ai îngrijit, Laurenţiu Ulici scria: „La douăzeci şi cinci de ani de prezenţă în geografia literară a României, Festivalul de poezie de la Sighetu Marmaţiei este unul dintre argumentele care atestă cel mai convingător capacitatea poeziei de a fi peste vremi...” Cât de actuală mai este astăzi această afirmaţie?

- Negreşit actuală. Locul numit Maramureş are neştiute rădăcini subterane şi aeriene cu care e legat de poezie. Aproape toţi poeţii, români sau străini, care au trecut pe aici au avut sentimentul că se află într-un loc binecuvântat în care poezia e la ea acasa. Nu ştiu nici astăzi ce le-a dăruit pământul acesta sau Dumnezeu maramureşenilor de sunt atât de apropiaţi de poezie. Cunosc poeţi care se mândresc cu prietenia arătată de ţăranii Maramureşului dar şi maramureşeni care aşteaptă  Festivalul ca pe o mare sărbătoare. Sărbătoare a poeziei, a cântecului. A hori însemna, probabil, pe vremuri a spune, întrun anume fel, poezie şi, de la verbul a hori vine, desigur, şi substantivul horincă. Aici am găsit, format din şase versuri, şi cel mai teribil blestem din folclorul românesc, blestem care spune:  „Cine m-a dat la necaz/ N-aivă pânză pe obraz;/ N-aivă pânză, n-aivă cruce/ Nici la groapă cine-l duce,/ Nici groapă cine-i săpa/ Sape-i cine s-a-ndura”. Sub o formă sau alta, poezia există şi a existat dintotdeauna în Maramureş.

 

- Hai să nu-i uităm nici pe cei cărora li se datorează începuturile Festivalului...

- În toamna anului 1974 Festivalul a fost iniţiat de un grup de oameni care iubeau poezia: Alexandru Ţiplea, Constantin Calogherato (basarabean căsătorit în Maramureş), Ioan Dorel Todea, Ion Ardeleanu, poetul Gheorghe Chivu, I. Ardelean, dar şi mai tinerii poeţi Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Gheorghe Mihai Bârlea iar câţiva ani mai târziu a venit aici Laurenţiu Ulici care a schimbat faţa festivalului conferindu-i, până la sfârşitul vieţii, pondere, rigoare şi modernitate.

- De ce rimează oare în Maramureş, parcă mai bine decât oriunde, cuvintele „prietenie” şi „poezie”?

- Când şi-a asumat calitatea de mentor al festivalului, Laurenţiu Ulici şi-a adus la Sighetu Marmaţiei prietenii lui, scriitori. Despre valoarea lor ştia cel ma i bine tânărul critic. Şi dacă Laurenţiu Ulici a făcut totul în numele prieteniei noi nu puteam să spunem şi să facem altceva. Prietenia ne-a ajutat să trecem şi ediţii mai dificile, mai sărace, să rezistăm prin ani. S-a dovedit că Maramureşul se hrăneşte cu poezie şi cei care au venit şi vin mereu la Sighetu Marmaţiei ştiu asta. Toţi poeţii care au trecut pe aici să sfinţească locul au fost sfinţiţi de mirificul loc.

 

- La Sighet mai funcţionează şi o rimă tragică: „poezie/ puşcărie”...

- Sintagma îţi aparţine şi este multadevărată. Nu ştiu bine câtă poezie s-a scris aici până la deschiderea puşcăriei politice, dar in această stranie construcţie (Sighetu Marmaţiei deţine una dintre cele mai stranii zidiri din lume, primărie-judecătorie-puşcărie sunt o singură construcţie) s-a scris cu adevărat poezie. Au făcut asta mulţi din elita românească adusă să se stingă la Sighetu Marmaţiei

 

- Sunt nu puţini poeţi însemnaţi în Nord (printre care te prenumeri). Cum se face că Festivalul de la Sighet a fost şi este unul deschis şi nu unul al auto-băgării în seamă? Cum aţi reuşit să vă salvaţi de ademenitorul narcisism provincial?

- Nu cred că există narcisism  provincial. Există doar narcisism şi de el suferă cei cu mai puţină credinţă (Nu vă semeţiţi se spune de multe ori în Cartea Cărţilor) şi, probabil, cu mai puţin talent. Maramureşul are munţi şi ei nu pot fi priviţi de sus aşa cum pot fi privite câmpia sau marea.

 

- Cred că Festivalul de poezie de la Sighet are o însemnătate aparte în biografia multor poeţi care i-au „trecut pragul”. Prezenţa acelor poeţi a însemnat oare, la rândui ei, ceva pentru Sighet?

- Locul de poezie şi de puşcărie, de tine numit Sighetu Marmaţiei, este chiar aşa. Peste uriaşa suferinţă îndurată aici trebuia să vină, să se aşeze poezia. Şi ea a venit. Cu Laurenţiu Ulici, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Perte Got, Mircea Belu... Numele, cărţile, memoria lor rămân aici să fie amintite mereu, dar mai ales toamna când oraşul se umple de un plăcut aer de taină şi sfinţenie. Cu acestă atmosferă întâmpină Sighetu Marmaţiei, an de an, poezia românească şi internaţională.

 

- Altă cifră: „35”. Puţin mai la sud de Sighet, la Deseşti... Ce-i cu ea (cu cifra) şi ce-i acolo (la Deseşti)?

- Cinci ani mai târziu, în 1979, la Festivalul de la Sighet a venit Nichita Stănescu. În localitatea Deseşti, comuna poetului Gheorghe Pârja, s-au reunit poeţii într-un recital în faţa ţăranilor. Mulţi dintre ei şi-l amintesc şi acum pe Nichita. O sală din Căminul Cultural de acolo îi poartă numele. Întâlnirile de acolo poartă de atunci numele Serile de Poezie Nichita Stănescu de la Deseşti.

 

- Hai să facem o preumblare prin toamna anului 2013. Cum va fi (sau cum visezi că va fi) a XL-a ediţie a Festivalului? Dar mai departe?

- Cred că una de excepţie. Pe lângă apariţia (anul 7)  revistei Marmaţia  literară, festivalul va avea, cum îl are de şase ediţii, ca preşedinte pe Gheorghe Grigurcu (cel mai mare câştig al anilor de după Laurenţiu Ulici), aici vor fi prezenţi invitaţi din Italia, din Franţa... şi mulţi scriitori români îndragostiţi de Maramureş şi pe care Maramureşul îi iubeşte pentru marea lor poezie.

Notă: A XL-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei va avea loc în perioada 27-29 septembrie a.c. Dialogul cu poetul Vasile Muste s-a petrecut în luna iulie 2013.