Aventuri şi vise la New York

Autor: Rodica Grigore 06.09.2013

Tony Rivera se simte pierdut într-un New York pe care-l consideră tot mai asemănător unei jungle unde domneşte doar legea celui mai puternic. Pe deasupra, confruntându-se cu mult discutata – chiar dacă el o consideră o pură invenţie a psihologilor avizi de bani! – criză a vârstei mijlocii şi neştiind cum să facă faţă despărţirii temporare pe care soţia sa i-o propune, Tony încearcă să menţină vii idealurile anilor ‘60, în care crezuse cu toată convingerea. Însă, în foarte scurt timp va fi silit să constate că, după două decenii, lucrurile stau altfel, America însăşi s-a schimbat, iar el nu mai reuşeşte să comunice cu fiinţele atât de apropiate înainte. Sandy, soţia lui, are impresia că, în vreme ce ea îşi păstrează tinereţea (nu doar spirituală...), Tony îmbătrâneşte. Prin urmare, ca să nu se lase trasă de / după el în capcanele vârstei, se implică în câteva aventuri sentimentale care, în scurt timp se vor dovedi imense greşeli – chiar dacă ea nu va accepta niciodată asta... Acestea sunt doar câteva dintre direcţiile pe care le urmează subiectul romanului lui Dyan Sheldon, The Dreams of an Average Man. O carte acidă şi provocatoare, spunând, cu ironie şi, nu o dată, cu sarcasm, câteva din marile adevăruri ale maturizării efervescentei şi furioasei generaţii americane care a marcat tumultuoşii ani ‘60. Iar dacă, pe atunci, se mărşăluia pentru pace sau pentru libertate, odată cu trecerea timpului şi cu înaintarea în vârstă, foştii tineri vor ajunge să se mulţumească doar cu deplasarea – de preferinţă în maşini confortabile – către serviciu şi înapoi şi să se întrebe foarte rar (de preferinţă niciodată!) ce nu a funcţionat cum trebuie şi unde au greşit... Tony Rivera, însă, reprezintă o excepţie, căci el nu încetează să mediteze asupra existenţei şi asupra drumului de urmat sau a celui pe care, fatalmente, l-a urmat, fără ca toate aceste interogaţii să-l facă şi fericit. Ba chiar dimpotrivă.

Afirmată în peisajul literar american în anii ‘80 şi impunându-se rapid cu un prim roman foarte bine primit de publicul cititor şi de critică, Victims of Love (1983), Dyan Sheldon revine, prin The Dreams of an Average Man, la preocupările sale esenţiale. Şi anume, discutarea semnificaţiilor pe care, în noul context social şi politic al Stetelor Unite, le are sau le primeşte – sau le mai poate avea – vechiul şi strălucitorul Vis American. De aici şi titlul cărţii sale, visele unui om obişnuit fiind mereu puse în balanţă şi evaluate în comparaţie cu marele vis care a dominat lumea nord-americană vreme de decenii întregi. Numai că, în atmosfera încărcată din toate punctele de vedere a New York-ului, personajele pe care Sheldon le construieşte nu mai reuşesc să creadă nici măcar în propriile vise, darmite în iluzia unui vis atotstăpânitor capabil să salveze de la risipire o întreagă societate... Astfel că Tony Rivera va începe să aibă impresia că se mişcă, zi de zi, printr-un oraş dominat de imaginea morţii – care are tendinţa de a se insinua în sufletul oamenilor, ba chiar şi în lucrurile din jur. Având cam aceleaşi sentimente dar refuzând să le accepte, Sandy face paşi hotărâţi în dezintegrarea progresivă a mariajului lor, convinsă că noi senzaţii (preferabil tari!) o vor salva de rutina cotidiană. Lucru care, evident, nu se va întâmpla...

Dincolo de momentele amuzate şi amuzante foarte bine surprinse de autoare, romanul e dominat, de la un capăt la altul, de întrebarea subtextuală cu care Sheldon îşi confruntă cititorii: mai poate idealismul supravieţui într-o lume cum e cea contemporană, atât de grăbită şi preocupată exclusiv de acumularea (extrem de primitivă, în fond) de bani, bunuri şi influenţă? Mai au vreo şansă visele? Iar dacă Visul American e atât de ameinţat de realitatea dură a epocii noastre, mai pot să se strecoare cumva şi pe undeva visele obişnuite, aspiraţiile cele mai simple ale oamenilor? Fără să încerce să răspundă vreodată şi convinsă că esenţa problemei e conştientizarea acestor noi provocări ale ultimelor decenii, iar nu răspunsurile definitive, Dyan Sheldon face din romanul său pe de o parte o lectură plăcută, iar pe de alta o meditaţie profundă, ascunsă cu grijă sub masca umorului şi ironiei cu care-şi construieşte textul. În plus, atmosfera unui New York toropit de o vară caniculară, care-i face pe locuitorii săi aproape incapabili să mai gândească ori să mai acţioneze coerent, e excelent descrisă, chiar dacă, e adevărat, uneori intervenţiile vocii narative sunt cam prea apăsate, iar impresia omniscienţei devine, poate, prea eivdentă. Însă The Dreams of an Average Man convinge şi prinde cititorul, făcându-l adesea să râdă cu poftă în faţa micilor sau mai marilor aventuri pe care le trăiesc personajele, doar pentru ca, imediat, să cadă pe gânduri, recunoscând în păţaniile acestora şi o imagine a realităţilor pe care, poate, fiecare dintre noi alegem, nu o dată, să le ignorăm, doar pentru a nu fi siliţi să ne confruntăm cu ele.               

Dyan Sheldon, Dreams of an Average Man, Penguin Books, 2010