Biografii comentate (XXX). John Lennon, trubadurul păcii/ de Călin Hentea

Repere biografice. John Lennon a fost nu doar liderul legendarei trupe Beatles, dar şi una dintre cele mai complexe personalităţi artistice ale anilor '60-'70. Împreună cu Paul McCartney (n. 1942) a format la începutul lui 1960 cel mai de succes cuplu componistic şi grupul Beatles, alături de ei fiind George Harrison (1943-2001) şi, în cele din urmă, bateristul Ringo Starr (n. 1940), Brian Epstein (1934-1967) fiindu-le impresar şi manager începând din 1962. După travaliul din cluburile germane, primul lor single Love Me Do şi primul lor album din 1963 Please Please Me, au adus succesul grupului şi declanşarea beatlesmaniei în Marea Britanie, adulaţie frenetică ce s-a extins apoi în întreaga lume şi mai ales în SUA, după apariţia Beatles în show-ul de televiziune al lui Ed Sullivan (1901-1974) în februarie 1964. Succesul celor patru Beatles a fost recunoascut de oficialităţile britanice în 1965, ei fiind numiţi Membri ai Ordinului Imperiului Britanic cu ocazia festivităţilor zilei de naştere a reginei Elisabeta a II-a. Temperamentul rebel şi nonconformist al lui John Lennon s-a asociat cu consumul de heroină şi apoi de LSD. În 1967, John Lennon a apărut în filmul de comedie neagră cu mesaj antirăzboinic „Cum am câştigat războiul”.

În acelaşi an, 1969, John Lennon s-a căsătorit cu Yoko Ono (n. 1933) în Gibraltar, pe 20 martie, a părăsit în septembrie grupul Beatles şi a înregistrat împreună cu noua sa soţie Give Peace a Chance, în cadrul celei de-a doua şedinţe din Montreal Bed-In for Peace, alături de care a format grupul Plastic Ono Band.  În august 1971, faimosul cuplu ce atrăgea instantaneu atenţia mass-media pentru orice gest al său s-a mutat la New York, iar în decembrie a lansat single-ul cu mesaj evident anti-războinic Happy Xmas (War Is Over), pentru a cărui promovare a plătit postere uriaşe în douăsprezece mari oraşe din lume. Simultan, John Lennon, secondat de Yoko Ono, s-a lansat în mai multe campanii civice şi politice pacifiste care le-au atras amândurora antipatia preşedintelui Richard Nixon şi supravegherea directorului FBI, Edgar Hoover (1895-1972), încercându-se neutralizarea ameninţării electorale ce venea din partea lor prin demararea procedurii de expulzare din SUA. În acest timp, albumul, şi mai ales piesa Imagine, lansate în 1970, au devenit simboluri puternice ale mişcării pacifiste mondiale.

Într-un interviu din 1987, Paul McCartney a recunoscut că ceilalţi trei Beatles îl idolatrizau pe John drept un Elvis Presley (1935-1977) al lor, recunoscându-l drept lider nu doar datorită vârstei, ci şi datorită inteligenţei şi agerimii sale deosebite. John Lennon a avut doi băieţi: Julian - cu prima soţie Cynthia şi Sean - cu Yoko Ono în 1975. A fost împuşcat pe data de 8 decembrie 1980, în faţa casei sale din New York, de un psihopat, Mark Chapman, după ce, cu puţin timp înainte, îi acordase acestuia un autograf pe ultimul său album Double Fantasy. 

Contribuţii. Implicarea lui John Lennon în activităţi de protest şi susţinere civice şi politice a început în ultimii săi doi ani la Beatles, perioadă ce a a coincis cu formarea cuplului devenit inseparabil (cu excepţia separării din perioada numită „week-end-ul pierdut”) John Lennon-Yoko Ono. Prima acţiune pacifistă de mare spectacol s-a petrecut în luna de miere a celor două vedete, la Amsterdam, într-o cameră a hotelului Hilton, unde John Lennon şi Yoko Ono le-au dat un interviu jurnaliştilor stând în pat şi protestând împotriva Războiului din Vietnam. Gestul lor a fost mai întâi ridiculizat de presă, dar cei doi au reluat acţiunea Bed In for Peace în hotelul Queen Elisabeth din Montreal, ocazie cu care au şi înregistrat cântecul Give Peace a Chance, ce a devenit principalul cântec anti-război. Un sfert de milion de americani au intonat Give Peace a Chance pe 15 octombrie 1970, la protestul din Washington împotriva războiului din Vietnam.

Cea mai celebră compoziţie post-Beatles a lui John Lennon, Imagine, a devenit imediat un adevărat imn al mişcării pacifiste mondiale, chiar dacă prin versurile sale a ofensat unele grupuri religioase. John Lennon s-a implicat activ şi în campania, încununată de succes, de eliberare a lui John Sinclair (n. 1941), poetul şi activistul de culoare, co-fondator al Partidului Panterele Albe, condamnat la zece ani pentru posesia a două joint-uri de marihuana, culminând cu manifestaţia din decembrie 1971 din Ann Arbor, Michigan, la care au participat 20.000 de americani. Tot în aceeaşi perioadă, cei doi au lansat single-ul Happy Xmas (War Is Over), mediatizat din banii proprii prin uriaşe panouri dispuse în douăsprezece oraşe din lume, pe care era scris ”Războiul s-a încheiat - dacă tu vrei asta!”.

Prin cântecele lor de pe albumul Some Time in New York City (1972), John Lennon şi Yoko Ono au pledat pentru eliberarea Angelei Davies - activista „Panterelor Negre”, au protestat împotriva Războiului din Vietnam şi împotriva discriminării femeilor, au cerut Marii Britanii să lase Irlanda irlandezilor, toate aceste mesaje fiind interpretate de conservatorii Richard Nixon şi Edgar Hoover drept o ameninţare la adresa securităţii naţionale a SUA datorită conţinutului lor subversiv comunist. Drept urmare, autorităţile americane au declanşat procedurile de expulzare a lui John Lennon, care abia în 1976, după demisia lui Richard Nixon, a primit green card-ul de rezidenţă permanentă în SUA, iar Jimmy Carter l-a invitat să participe la inaugurarea preşedinţiei sale, în ianuarie 1977.

Una dintre cele mai spectaculoase şi originale acţiuni de protest ale lui John Lennon împotriva acţiunilor de expulzare a sa a fost conferinţa de presă din 1 aprilie 1973, de la New York City Bar Association, unde, împreună cu Yoko Ono, el a anunţat formarea statului „Nutopia”, un loc fără teritoriu, fără graniţe, fără paşapoarte, format doar din oameni, cerând, în consecinţă, azil politic în SUA. Acţiunea a fost filmată şi inclusă apoi în documentarul realizat în 2006 The US vs John Lennon, ce cuprinde aproape toate acţiunile de protest civic şi politic ale lui John Lennon împreună cu Yoko Ono din perioada 1966-1976.

Evaluări. Într-un articol publicat în 2006 de ziarul britanic The Guardian, jurnalistul Jon Wiener evidenţia admiraţia deosebită a tineretului din anii '70 (audienţa ţintă predilectă a starului) determinată de curajul neobişnuit al lui John Lennon de a se opune deschis preşedintelui Nixon, riscându-şi cariera şi chiar viaţa. La sfârşitul anilor '60, contrar statutului consacrat de vedetă rock sau de film internaţională fără opţiuni sau implicări politice, John Lennon şi Yoko Ono au fost dintre primele celebrităţi mondiale care au înţeles că-şi pot folosi renumele şi că pot exploata atracţia pe care o exercitau asupra presei pentru a transmite mesaje puternice şi credibile în sprijinul cauzei pacifiste în care ei credeau cu tărie. Biograful lui John Lennon, Albert Goldman, afirma că John Lennon era convins de puterea imaginilor şi a sloganurilor pentru a influenţa masele, iar tehnica sa de propagandă în sprijinul păcii avea drept model publicitatea de pe Madison Avenue.

John Lennon nu numai că a compus cântece extrem de influente în sprijinul ideilor şi cauzei sale, precum Give Peace a Chance sau Imagine, dar a pus în circulaţie şi expresii memorabile compuse din cuvinte simple, precum: All we are saying is give peace a chance / ”Tot ceea ce spunem este să dăm păcii o şansă”; I don't believe in killing whatever the reason! / ”Nu cred în ucidere, oricare ar fi motivul!”; If everyone demanded peace instead of another television set, then there'd be peace / ”Dacă toată lumea ar cere pace în loc de un alt televizor, atunci ar fi pace”.

John Lennon - născut pe 9 octombrier 1940, Liverpool, Marea Britanie – decedat pe 8 Decembrie 1980, New York, SUA, artist pop-rock polivalent şi activist antirăzboi