România s-a mai încărcat cu 1,5 mld. € datorie externă publică pentru a plăti salarii şi pensii

Banii de la buget sunt direcţionaţi preponderent spre pensii şi salarii, care au fost reîntregite în acest an, sau spre cheltuieli cu bunuri şi servicii, în timp ce investiţiile sunt în declin. Sectorul infrastructurii, care ar fi trebuit să dea pe timp de criză un impuls economiei, lâncezeşte.

Datoria publică externă s-a triplat de la 10,5 mld. euro în decembrie 2008 până la 35,7 mld. euro în iunie 2013, fără ca suma suplimentară de 25 mld. euro să se vadă în investiţii de infrastructură, în energie sau, de ce nu, în capacităţi industriale prin garanţii sau alte mecanisme de susţinere. Dimpotrivă, investiţiile publice au scăzut în semestrul I din 2013 cu 10%, în timp ce cheltuielile de personal pentru bugetari au crescut cu 18%.

„Emisiunea a fost suprasubscrisă de peste patru ori, oferta investitorilor totalizând 6,4 mld. euro, în condiţiile în care solicitarea maximă a statului român a fost de 1,5 mld. euro. Maturitatea împrumutului este de 7 ani, având o dobândă de 2,95 puncte procentuale peste midswap (indicatorul de referinţă al pieţei), în scădere cu 0,75 puncte procentuale faţă de ultima emisiune de obligaţiuni de stat denominate în euro pe piaţa externă din luna octombrie 2012“, a spus Liviu Voinea, ministrul bugetului.

La sfârşitul lui 2008, când a început să se resimtă criza în România, datoria externă publică reprezenta mai puţin de 15% din datoria totală, iar acum ponderea este mai mult decât dublă, îndreptându-se spre 36% din datoria externă totală.

În ultimii ani cea mai mare parte din banii noi din exterior care mai vin în România sunt împrumutaţi de către stat, iar firmele private şi băncile doar îşi reînnoiesc liniile de finanţare.

„Dacă ne uităm la şocul resimţit de România în anul 2009 sau de cel resimţit de ţări emergente din Asia şi America de Sud care se confruntă în prezent cu retrageri masive de capital şi deprecieri ale monedelor naţionale vedem că fundamentarea creşterii economice pe datorie externă ar trebui folosită cu moderaţie. Mai potrivită este accesarea de finanţare externă care nu generează datorie, de tipul fondurilor europene şi al participaţiilor la capital“, afirmă Eugen Sinca, analistul-şef al BCR.

Finanţele au mai ieşit pe pieţele externe la începutul acestui an, când au emis bonduri în dolari cu scadenţa la zece ani, la un randament de 4,5% pe an, în timp ce anul trecut Finanţele au vândut bonduri în dolari pe aceeaşi scadenţă la un randament de 6,45% pe an. Tranzacţia de ieri a fost intermediată de Citibank, HSBC, Société Générale şi Deutsche Bank, iar randamentul a fost de 4,769%.

România este în continuare dependentă de capitalurile străine atât pentru rostogolirea datoriei externe, cât şi pentru finanţarea deficitului bugetar. Plata datoriei externe sau interne fără rostogolirea acesteia se poate realiza numai dacă se creează excedente sau se reduc rezervele valutare ale ţării. Iar dacă România ar alege să plătească datoria prin restrângeri de cheltuieli, nu s-ar mai înregistra creşterea economică prognozată, potrivit analiştilor. În acest an România trebuie să ramburseze 5 mld. euro din împrumutul record de aproape 20 mld. euro, contractat în primăvara anului 2009 de la FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, din care circa 4 mld. euro vor fi suportate de BNR din rezervele valutare.

Ministerul Finanţelor, care trebuie să plătească un miliard de euro din această sumă, adună fondurile necesare de pe piaţă şi plăteşte datoriile - inclusiv către FMI ñ împrumutându-se din altă parte.

În ultimii ani a crescut vizibil ponderea împrumuturilor în euro în structura datoriei publice a României. Dacă în 2008 ponderea împrumuturilor în euro era de 27,7%, în 2012 a sărit la peste 40%. Teoretic, la momentul scadenţei împrumutului, România ar trebui să fie în zona euro şi să plătească datoria în moneda europeană, astfel că expunerea din punctul de vedere al riscului valutar ar fi minimă. Însă, în contextul perpetuării tensiunilor externe, această probabilitate este destul de redusă, astfel că împrumuturile în euro implică şi un risc valutar semnificativ.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 13.09.2013