Reducerea CAS: cât ar „costa“ bugetul?

Autor: Cosmin Marinescu 15.09.2013

În tabloul fiscal al Uniunii Europene, prin cota unică de impozitare de 16% România poate fi considerată, în continuare, competitivă din punct de vedere fiscal, cel puţin în privinţa impozitării profiturilor. Altfel stau însă lucrurile în privinţa impozitării muncii. Prin cotele de contribuţii sociale şi prin plafonul de plată – stabilit intens redistributiv la 5 x salariul mediu brut, impozitarea salariilor devine sufocantă. Ceea ce inhibă crearea de locuri de muncă şi perpetuează, explicabil, munca la negru.

În acest context, reducerea CAS la angajator apare pe deplin justificată. Aceasta este, de altfel, o măsură constant solicitată de către mediul de business. Dar cât ar „costa“ bugetul, oare, fiecare punct procentual de reducere a CAS? Cifrele arată astfel:

1) pe partea de venituri, reducerea CAS cu 1 pp conduce la reducerea veniturilor bugetare cu 1 miliard lei, calcul aferent pentru 11 luni din anul 2014;

2) pe partea de cheltuieli, reducerea CAS cu 1 pp înseamnă o reducere a cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar de 320 milioane lei, pentru acelaşi interval. Aşadar, doar la o primă vedere în ecuaţia algoritmului, pentru reducerea CAS cu 1 pp impactul bugetar net va fi de – 680 milioane lei. Altfel spus, statul va avea în buzunarul veniturilor mai puţin cu 1 miliard, în timp ce în buzunarul cheltuielilor vor apărea 320 milioane mai puţin. Astfel rămân, ca sumă netă, 680 milioane lei, care vor primi diverse întrebuinţări, funcţie de anticipările şi calculele antreprenoriale.

A) Într-un scenariu minimalist - scenariul „out“, să presupunem că prima grijă a oamenilor de afaceri ar fi exclusiv aceea de a-şi onora pe loc profiturile distribuite. Vor veni însă bani înapoi în buget, şi anume cca. 109 milioane lei (impozit pe profit), respectiv cca. 91 milioane lei (impozit pe dividende). Per total, 200 milioane lei, ceea ce conduce la un impact net de cca. 480 milioane lei (680 – 200 milioane).

B) Într-un scenariu productiv – scenariul „in“, vom lua în considerare şi o abordare investiţională, care este de altfel mult mai realistă. De pildă, ipoteza de lucru pentru calculele Comisiei Naţională de Prognoză în privinţa reduceri CAS. În această ipoteză, jumătate din disponibilul sectorului privat (680/2 â 340 milioane lei) ar fi alocat de către întreprinzători pentru dezvoltare, pentru investiţii şi capital de lucru. Cealaltă jumătate de 340 milioane lei ar avea ca destinaţie complementară factorul muncă, deci creşterea cheltuielilor salariale (prin crearea  de noi locuri de muncă, reducerea muncii la negru şi/sau prin mai buna motivare salarială a angajaţilor).

În aceste condiţii, vor exista reveniri şi mai mari pe partea de venituri bugetare:

Să recapitulăm: la bugetul statului se vor întoarce 152 milioane din impozitarea muncii în sectorul privat, la care se adaugă reducerea cheltuielilor salariale de 320 milioane lei din sectorul bugetar, deci, în total 472 milioane lei. Aşadar, în acest scenariu productiv, 1 pp de CAS va avea un impact negativ net de cca. 528 milioane lei. Deci „gaura“ iniţială de 1.000 milioane lei se restrânge aproape la jumătate.

Bineînţeles că, în realitate, scenariul „out“ şi scenariul „in“ se întrepătrund în diverse formule de mixaj. Important este că, indiferent de proporţiile în care se combină acestea, impactul bugetar al reducerii CAS nu ar suferi însă abateri considerabile.

Un argument în plus pentru o asemenea reducere a impozitării. Caz în care „gaura la buget“, atenuată corespunzător şi prin prioritizarea cheltuielilor, devine în fapt sursă veritabilă de relansare economică.

În cele din urmă, mediul de afaceri va proba, pe termen mediu, forţa scenariului „in“(vestiţional), că reducerea CAS care „costă“ bugetul va creşte, în mod necesar, economia.

Cu atât mai mult cu cât reducerea de CAS va fi mai mare, căci tot mai mare va fi şi „capitalizarea fiscală“ a afacerilor, pe această bază.

Cosmin Marinescu este conferenţiar universitar doctor la ASE Bucureşti şi consilier al ministrului finanţelor pe probleme de politici economice

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.09.2013