Componentele auto reprezintă punctul forte al exporturilor româneşti, iar industria alimentară are cel mai mare potenţial de creştere

Industria alimentară a avut o dinamică „formidabilă“ în materie de exporturi în perioada 2009 – 2012, ceea ce transformă acest sector într-unul strategic, ce ar putea duce exporturile României la valoarea de peste 50 de miliarde de euro pe an, este de părere profesorul Cezar Mereuţă, care este şi cercetător în economie. Performanţa exporturilor româneşti în perioada crizei reprezintă un caz atipic, ce a făcut obiectul unei cercetări academice care a scos la iveală punctele tari, punctele slabe, vulnerabilităţile, dar şi oportunităţile României în materie de exporturi.

 

Profesorul Mereuţă este unul dintre autorii cercetării care a evaluat performanţele sectoarelor exportatoare ale României în perioada 2009 - 2012, iar modelul a fost prezentat în cadrul celei de a opta ediţii a Conferinţei Internaţionale de la Atena (desfăşurată în perioada 23 - 25 august), referitoare la teorii econo­mice, politici şi aplicaţii. Lucrarea a fost elaborată împreună cu experţi din cadrul Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române şi din cadrul Universităţii Agora din Oradea.

 

„Modelul analizează performanţele sectoarelor exportatoare în perioada 2008 - 2012, când s-a întâmplat un fenomen absolut particular în România: în plină cri­ză, în condiţiile în care PIB-ul ţării a scăzut, iar industria, per ansamblu, a înregistrat un declin, expor­turile Ro­mâ­niei au crescut. Şi nu au crescut cu 0,5 sau cu 1%, ci cu o creştere de 33,6%, adică un indice de volum de 1,336 în 2012 faţă de 2009“, a explicat profesorul Mereuţă.
 

 

Ce s-a întâmplat cu România nu s-a mai întâmplat cu nicio ţară în criză

 

El a adăugat că, în mod paradoxal, în timpul crizei, atât volumul exportului, cât şi gradul de acoperire al importurilor prin exporturi au scăzut, iar exporturile au crescut mult mai mult decât importurile. În 2012, valoarea exporturilor României a fost de 45 de miliarde de euro, în timp ce în 2009 acestea aveau o valoare de 29 de miliarde de euro, potrivit datelor de la Institutul de Statistică.

 

„Această evoluţie este un fenomen particular care nu s-a mai întâlnit în nicio ţară cu criză importantă, cum ar fi Spania, Portugalia, Italia sau Grecia.“

 

Analiza profesorului Mereuţă foloseşte un aşa-numit „model de evaluare statică şi dinamică a per­formanţelor exporturilor în perioada 2009 - 2012“, care  stabileşte două componente pentru analiza expor­tu­rilor, una statică şi alta dinamică. Cea statică eva­luează starea exporturilor (valoarea exporturilor unui anumit sector şi gradul de acoperire al importurilor prin exporturi prin comparaţie cu media naţională), iar cea dinamică se referă la evaluarea indicilor de variaţie anuală a exporturilor şi a gradului de acoperire a impor­turilor, tot în raport cu evoluţia aceloraşi indici la nivel naţional. Astfel, au fost identificate 25 de sectoare exportatoare (majoritatea din industria prelucrătoare, care formează peste 90% din totalul exporturilor Ro-mâniei) şi s-a aplicat o scală standard, iar performanţa unui sector pe dimensiunea statică sau dinamică s-a măsurat prin comparaţia cu media naţională. În urma aplicării acestui model, s-a ajuns la o evaluare calitativă a performanţei sectoriale a exporturilor româneşti, uti­lizând o matrice de evaluare care pe axa y are eva­luarea dinamică, iar pe axa x evaluarea statică, formându-se pătrate care încadrează în cinci zone performanţa fiecărui sector exportator.

 

„Mijloacele de transport şi componentele auto, sectorul materialelor plastice, echipamentele electrice şi agricultura sunt cele patru puncte tari ale ţării, care au ţinut în picioare exporturile României. Culmea este că puncte slabe România nu a avut, pentru că nu a existat niciun sector care să aibă pondere mică la export şi care să aibă un grad de acoperire în importuri foarte redus sau o dinamică nefavorabilă.“

 

 

Zona de vulnerabilitate – prelucrarea ţiţeiului şi industria de îmbrăcăminte

 

Zona de vulnerabilităţi, unde există cele mai mari riscuri cu care se confruntă România în materie de export, este industria care se ocupă de prelucrarea ţiţeiului, spune profesorul Mereuţă.

 

„În această industrie, exportul are o dependenţă foarte puternică de preţul pieţei la nivel mondial şi este făcut exclusiv de companii multinaţionale aflate în pierdere. Filialele din România exportatoare pierd năprasnic, cum se întâmplă în cazul Rompetrol Rafinare Năvodari sau al Petrotel – Lukoil, cei doi mari exportatori care au 80% din piaţă. OMV nu se pune, pentru că exportă foarte puţin produs prelucrat.“

 

Cea de a doua industrie care se confruntă cu mari vulnerabilităţi, cu toate că are pondere mare la export, este industria de îmbrăcăminte, care a suferit un declin major în ultimii ani. Lohnul, adică „producţia în regim de perfecţionare activă“ sau importul temporar de materiale destinate prelucrării în industria uşoară şi reexportarea acestora după prelucrare, şi-a redus semnificativ ponderea în economie în ultimii ani, iar aceasta este o cauză a scăderii importanţei acestei industrii în totalul exporturilor.

 

„Înainte eram croitorii Europei, dar industria textilă a suferit un declin de neimaginat din cauza concurenţei asiatice şi a creşterilor salariale, care nu mai justificau prezenta lohnului.“

 

 

Industria alimentară, zona de oportunitate

 

În zona de oportunităţi pentru dezvoltarea de exporturi, există un sector care poate să facă din România o ţară cu exporturi de peste 50 de miliarde de euro, crede profesorul Mereuţă.

 

„La oportunităţi este un sector care are pondere mică în exporturi şi care are o situaţie proastă la componenta statică, dar care are o dinamică formidabilă în perioada crizei şi care nu a fost ajutat de nimeni. În 2009 - 2012, indicele de creştere a volumului exportului în industria alimentară a fost de 2,84 faţă de 2008. Deci exportul industriei alimenatre a reuşit să crească fără niciun ajutor de la nimeni, iar în mare parte a fost făcut cu întreprinderi mici şi mijlocii. Industria alimentară are o dinamică formidabilă. Şi este sectorul care e strategic, trebuie ajutat, cu fonduri europene, ca să creăm în mediul rural capacităţi de procesare, aceasta este tema cea mai importantă pe care trebuie să o realizeze România.“

 

Profesorul Mereuţă spune că experţii de la comisia prezidenţială care au identificat, în urmă cu câteva luni,  agricultura şi industria alimentară cu capacităţi de procesare ca principală prioritate a României pentru următoarea perioadă au avut dreptate. De altfel, industria alimentară este liderul industriei prelucrătoare din România, acoperind circa  25% din valoarea adău­gată brută a acestei industrii. Printre cele mai im­por­tante companii exportatoare din industria alimentară în anii 2011 şi 2012 se află Expur sau Ardealul (producători de ulei), Agrana (fabricarea zahărului), Cargill Oils (producător de ulei) sau Olympus Dairy Industry (producător de produse lactate).

 

„Două treimi  (67,3%) din exportul României se ţine pe picioare, pentru că este realizat de sectoarele din zona punctelor tari sau relativ tari. Cele din zona de oportunităţi reprezintă 11% din total exporturi, iar vulnerabilităţile sunt în jur de 8 - 9 % din total exporturi. Dacă suntem atenţi cu multinaţionalele şi sesizăm pericole mari care vin dinspre zona de metalurgie, de exemplu şi ne dăm seama de vulnerabilităţi potenţiale, poate nu ne mai trezim în situaţia în care o companie pleacă peste noapte şi lasă 3.000 de angajaţi pe drumuri, cum s-a întâmplat în cazul Nokia.“

 

Atenţie la multinaţionale

 

Profesorul Mereuţă spune că trebuie începută o monitorizare trimestrială a companiilor multinaţionale, pentru a şti dacă fac concedieri sau dacă se pregătesc de o delocalizare, pentru a nu fi din nou luaţi prin surprindere de situaţii similare cu cazul Nokia.

 

„Ne-am trezit simultan cu toate capacităţile Mechel la pământ. Ce s-a făcut în acest sens, cu cine s-a discutat? Când Hollande (preşedintele Franţei – n.red.) a văzut că Mittal dădea semne că vrea să plece din Franţa, l-a chemat la discuţii. Acest boom al exporturilor româneşti se poate prăbuşi în trei luni dacă se iau decizii de relocare. Dacă acum câţiva ani am fi ştiut că Mittal nu-şi ţine angajamentul de a livra tablă subţire către Dacia, cum era în contract, îi luam de urechi. Dacia e supărată că trebuie să importe, iar pe Mittal nu l-a deranjat nimeni.“

 

În plus, spune profesorul Mereuţă, sunt foarte puţine companii care trebuie monitorizate, având în vedere că există 736 de companii exportatoare care concentrează 80% din exporturile României. O altă observaţie a profesorului Mereuţă este legată de statele de destinaţie a exporturilor României, pentru că se tot vorbeşte de extinderea activităţilor de export către pieţele din afara Uniunii Europene, însă mai există oportunităţi de creştere a acestora în statele membre.

 

„Între 2008 şi 2012, valoarea exporturilor României a crescut cu 33,6%. Dacă ne uităm la faptul că, din cele 26 de ţări ale UE în care exportăm, în 15 ţări s-a înregistrat indicator superior indicelui de volum, deci mai mult de 33%. Însă mai sunt 11 ţări care au valori net sub medie, cum sunt Italia, Franţa, Bulgaria, Grecia, Irlanda, care sunt lângă noi. Trebuie să intensificăm eforturile de a creşte exporturile în aceste ţări, prin agenţiile comerciale, pentru că sunt pieţe cu costuri mici de transport“.

 

 

„Care sunt punctele forte şi punctele slabe în exporturile României, rezultate în urma analizei făcute pentru perioada 2009 -2012“

 

 

A. Sectoare ce pot fi considerate puncte tari sau relativ tari:

 

- Fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice

 

- Fabricarea echipamentelor electrice

 

- „Agricultură, vânătoare şi servicii anexe“

 

- „Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor“

 

 - Industria metalurgică

 

- „Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricarea articolelor din paie şi din alte materiale vegetale împletite“

 

- Fabricarea substanţelor şi a produselor chimice

 

- Fabricarea de mobilă

 

- „Fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a.“

 

- Fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice

 

 

B. Sectoare cu oportunităţi importante de succes

 

- Industria alimentară

 

- Fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice

 

- „Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii“

 

- Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

 

 

C. Sectoare cu stare neutră

 

- Fabricarea altor mijloace de transport

 

- Fabricarea produselor din tutun

 

- Bunuri neclasificate în altă parte

 

 

D. Sectoare cu vulnerabilităţi potenţiale

 

- Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte

 

- Fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului

 

 

E. Sectoare cu puncte relativ slabe

 

- Fabricarea băuturilor

 

- Fabricarea produselor textile

 

- Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie

 

- Alte activităţi industriale n.c.a.

 

- „Tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor“

 

- „Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat“

 

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.09.2013