Iubită în Germania, urâtă în alte state, „mama“ Angela Merkel nu s-a temut o clipă că nu va câştiga alegerile, deşi „domnia“ ei s-a suprapus uneia dintre cele mai dure crize europene

Autor: Bogdan Cojocaru 22.09.2013

Considerată de unii plictisitoare iar de alţii model de civilizaţie, campania electorală din Ger­mania s-a scurs până ieri, ziua alegerilor, în linişte, co­lorată de panourile electorale şi de discuţii legate aproape exclusiv de problemele domestice într-o atmosferă în care criza din zona euro pare să-şi fi luat vacanţă. Cursa electorală a cancelarului Angela Merkel pentru al treilea mandat arată că ea este iubită de nemţi şi nu a fost niciodată pusă în pericol de ceilalţi candidaţi. Lupta se duce de acum pentru cucerirea locurilor din Parlament, acolo unde deciziile lui Merkel pot fi cu adevărat împiedicate.

Cuminţenia campaniei electorale a fost mai evidentă ca oricând ieri, ziua celor mai aşteptate alegeri din acest an din Europa. „Mama“ Merkel, aşa cum este alintată de suporterii săi creştin-democraţi, a votat ieri alături de soţul ei Joachim Sauer într-o sală a unei universităţi berlineze. Ea nu a vorbit nici mulţimii, nici reporterilor, iar după vot cuplul s-a îndreptat direct spre aparta­mentul pe care-l ocupă de mult timp în Berlin, scrie The New York Times. Merkel reprezintă două premiere pentru Germania. Ea este primul cancelar femeie şi primul cancelar venit din Germania de Est. „Domnia“ ei s-a suprapus uneia dintre cele mai tulburi perioade din istoria ţării de după reunificare.

Principalul contracandidat, social-democratul Peer Steinbrück, a votat de dimineaţă la Bonn, în circumscripţia lui electorală, apoi şi-a postat pe Twitter o imagine cu el lângă urna de vot cu mesajul „Fă aşa cum fac şi eu“. În campanie, Steinbrück, fost ministru de finanţe sub guvernarea Merkel între 2005 şi 2009, a încercat să dea judecăţilor îndelung gândite ale lui Merrkel aspectul unui proces greoi de luare a deciziilor.
 

„Mutti“ Merkel

Însă nemţii o iubesc pe „mutti“ Merkel, dovadă fiind faptul că, de la începerea crizei, multe guverne din Europa au căzut, în timp ce cel de la Berlin s-a impus paşnic la nivel naţional şi european sub con­ducerea lui Merkel cu o putere mai mare ca nicicând. De ce? Pentru că ea cere puţin de la ei, explică sociologul Ulrich Beck într-un articol publicat de presseurop.eu. Şi pentru că Merkel exercită un nou stil de putere în Europa, un stil pe care sociologul îl denumeşte „Merkia­vellism“, o combinaţie de nume între Merkel şi Machiavelli. Ideea lui Beck porneşte de la întrebarea pusă de Machiavelli în lucrarea „Prinţul“: „Este mai bine să fii iubit sau să fii temut?“. Concluzia filozofului şi omului politic italian este că „ar trebui să fii şi iubit, şi temut, dar doarece este greu ca aceste două lucruri să stea împreună, este mult mai sigur să fii temut decât să fii iubit, dacă ar trebui aleasă una din cele două“. Merkiavelli aplică acest principiu într-un mod nou. Ea este temută în străinătate, impunând Europei strategia Germaniei de ieşire din criză şi de dez­voltare a zonei euro şi Uniunii Europene, dar este iubită la ea în ţară.

Pentru naţiunile altor ţări, precum Grecia şi Spania, politicile de austeritate impuse de guverne la presiunea Berlinului reprezintă acte monstruoase de injustiţie. Nu acesta este cazul în Germania. Aici con­sen­sul este aproape total. Principalele par­tide de opoziţie, social-democraţii şi eco­logiştii, au atacat detaliile programelor de austeritate ale lui Merkel, dar i-au apro­bat ideile în parlament, notează The Guardian.

Unele din puţinele valuri care au tul­burat campania sunt făcute de Alternativa pentru Germania, un partid tânăr, de doar şapte luni, format din academicieni renegaţi, avocaţi şi jurnalişti care cer „demontarea ordonată“ a zonei euro şi revenirea la marca germană. Popularitatea lor a crescut puternic aducându-l la un pas de parlament.
 

Comentatorii străini despre Germania şi alegeri:

„De mult timp un partid atât de extrem nu a câştigat atât de multă popularitate“

Mazen Hassan, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Cairo, este surprins nu doar de numărul posterelor electorale care au invadat străzile Germaniei, ci şi de conţinutul acestora. „Nu sunt aşa de agresive precum m-am aşteptat“. Pe un poster al Partidului de Stângă este scris „100% social“. Campania electorală nu s-a remarcat prin atacuri politice.

Chunrong Zheng, profesor la Universitatea Tongji din Shanghai, regretă că partidele mari din Germania au mizat în campania electorală aproape exclusiv pe problemele interne ale ţării – cu o excepţie, Grecia. „Întrebarea despre viitorul Europei lipseşte, în special acum când criza pare că încet se îndepărtează“. El a remarcat că această problemă a fost abordată doar de partidele mici, precum cel eurosceptic Alternativa pentru Germania.

Vasiliki Georgiadou, profesor la Universitatea Panteion din Atena, spune despre Alternativa pentru Germania că despre acest partid s-a scris mult în presa elenă şi explică că formaţiunea s-a născut din protestul contra politicilor guvernului de a salva moneda euro şi are clar o doctrină care atacă Grecia. „De mult timp un partid atât de extrem nu a câştigat atât de multă popularitate“.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.09.2013