Suflul european gâfâie în România. Cum procedăm?

Suflul european gâfâie în România din mai multe motive: aşteptări mari neîmplinite (de la bani europeni la libertatea de a munci liniştiţi în toate ţările Uniunii Europene), pierderea magiei proiectului european din lipsa unei comunicări pragmatice pe teme europene şi din cauza fluxului de ştiri negative, precum cele legate de criza eurozonei şi de Schengen. Însă inima europeană a românilor poate bate din nou în ritm normal dacă au loc o serie de schimbări în următoarele luni, modificări care să imprime o nouă direcţie în abordarea temelor europene în România.

În primul rând, e necesară demitizarea procesului de integrare europeană şi o explicare, cât mai simplă şi clară, a felului în care funcţionează "Bruxelles-ul". E foarte important să explicăm din nou românilor că suntem parte a "Bruxelles-ului", nu doar copilul agitat şi periodic urecheat, din raţiuni de corupţie, gestiunea fondurilor europene sau dosarul Schengen. Asta înseamnă că putem negocia, înseamnă că putem fi mai puternici, mai activi.

În al doilea rând, e importantă comunicarea victoriilor de etapă în materie de fonduri europene. E necesar ca procesul să fie restartat: e important ca românii să înţeleagă că într-adevăr e nevoie de proiecte, că banii nu vin cu sacul, însă vin la un moment dat, dacă se respectă procedurile europene. Cuvântul cheie e organizare, nu demoralizare. E importantă totodată traducerea victoriilor de etapă, precum "n+3", ca oamenii să înţeleagă ce presupun efectiv: ne mai bucurăm de bani încă un an faţă de ceea ce ne aşteptam. 

În al treilea rând, avem nevoie de o ofensivă de imagine de ţară în capitalele europene, e o investiţie nu doar de dragul imaginii ci şi una pe fond, căci are legătură directă cu influenţa noastră în Europa. Iar influenţa înseamnă că atunci când discuţi cu partenerii europeni, o faci de pe poziţii de egalitate de facto, şi nu pus pe defensivă din cauza criminalităţii şi altor elemente care se răsfrâng negativ asupra imaginii României. Asta ne poate ajuta în negocierile politice în dosarul Schengen sau în ceea ce priveşte drumul european al Republicii Moldova (cu care împărtăşim atâtea); ne oferă o greutate adiţională. 

Nu în ultimul rând, o misiune importantă, dincolo de comunicarea guvernamentală, aparţine noii echipe europarlamentare şi candidaţilor la alegerile europene din mai 2014. Alegerile de anul viitor pentru Parlamentul European sunt o oportunitate pe care partidele româneşti nu trebuie să o rateze; e o şansă care vine o dată la câţiva ani de a face o campanie bazată nu doar pe atacuri personale, o campanie referendum cu privire la calitatea guvernării, ci şi una menită a crea speranţă şi încredere prin readucerea temelor europene pe radarul de interes al populaţiei.

Mai bine fruntaş la Bruxelles, decât codaş acasă, cu atât mai mult cu cât în 2019 vom fi la preşedinţia Uniunii Europene.

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj.