Bogdan Ion, şeful EY: Antreprenorul român este dornic să facă afaceri şi nu se dezarmează uşor, fiind „călit“ prin mai multe „valuri“ ale crizei

Antreprenorii români s-au descurcat, până acum, în principal pe baza spiritului lor antreprenorial şi nu pe baza suportului primit de la autorităţi, în condiţiile în care există puţine programe pentru susţinerea IMM-urilor, consideră Bogdan Ion, country managing partner al EY România, una dintre cele mai mari firme de audit şi consultanţă pentru afaceri.

 

Numărul antreprenorilor români va creşte, în special în domeniile IT&C, educaţie, să­nă­tate, agricultură, chiar şi în antreprenoriat so­cial, iar România - aflată la a doua generaţie de antre­prenori - va dezvolta şi o tradiţie a afa­ce­ri­lor de familie, cum există deja în alte ţări, apre­ciază şeful EY România.

 

„Noi suntem la a doua generaţie de antre­pre­nori faţă de alte ţări din Europa unde există o tradiţie îndelungată a afacerilor de familie. Am avut antreprenori în perioada interbelică, apoi după anii ‘90. Cred că noua generaţie de antreprenori poate să aducă o contribuţie semnificativă printr-o nouă abor­dare care ia în considerare şi ceea ce a învăţat în cei 23 de ani de postcomunism. Noua ge­neraţie poate să aducă valoare, pentru că aduce noi perspective. Cred că afacerile de familie vor redeveni o tradiţie în România“, a declarat şeful EY Romania într-un interviu acordat ZF.

 

Pentru ca afacerile româneşti, inclusiv cele de familie, să îşi crească ponderea în PIB, este nevoie ca ele să devină mai competitive. Din pă­cate, la acest capitol nu stăm foarte bine, con­si­deră Bogdan Ion. „Îmbunătăţirea compe­ti­tivităţii nu este doar o funcţie a companiilor ro­mâ­neşti, ci este şi o funcţie a politicilor publice structurale. Este nevoie ca, în timp, să facem trecerea spre o economie bazată pe cunoaştere şi pe susţinerea inovaţiei.“

 

Bogdan Ion aminteşte că există deja com­pa­nii private româneşti mari care s-au transfor­mat în jucători care contează sau încep să con­teze chiar la nivel regional, de exemplu în tele­co­municaţii, transport, e-commerce, petrol şi gaze.

 

„Numărul acestor companii va creşte, dar în timp. Cu siguranţă peste alţi 20 de ani vom avea mai mulţi jucători regionali decât astăzi şi mai multe afaceri de familie de anvergură. Afacerile de familie reprezintă un segment important din clienţii EY. La nivel mondial avem peste 10.000 de astfel de clienţi, iar în Europa Centrală şi de Sud-Est 883.“

 

Cum va fi tranziţia la a doua generaţie de antreprenori?

 

Tranziţia de la generaţia de antreprenori care a fost educată înainte de anii ‘90 la ge­ne­raţia care s-a confruntat cu un alt tip de socie­tate informaţională este o provocare semni­fi­ca­tivă. Această tranziţie este un proces complex, care nu are „reţete“ generale şi depinde de spe­ci­fi­cul fiecărui caz, dar poate să fie făcută de o ma­nieră lină în măsura în care este planificată şi sunt identificate implicaţiile, în viziunea şefului EY România.

 

Iar o problemă importantă cu care se confruntă afacerile de familie este succesiunea, consideră Bogdan Ion.

 

„Succesiunea o să înceapă să reprezinte o pro­vocare pentru afacerile de familie  din Româ­nia. Succesiunea, ca atare, comportă o serie întreagă de provocări cum ar fi disponi­bi­li­tatea fondatorilor în a face succesiunea, în ce mă­sură aceştia au succesori, cum să-i aleagă pe acei succesori care pot prelua afacerea, cum pot planifica în timp util respectiva succesiune, ca şi optimizarea dintr-o perspectivă juridică şi fiscală a acestei succesiuni.“

 

Elementele centrale ale succesiunii sunt: cum identifici şi motivezi succesorii în a prelua afacerea şi cum îi educi. „Există situaţii în care succesorii nu  îşi doresc neapărat să preia afa­cerea. Şi, sigur că există şi o educaţie specifică şi ini­ţierea în business, astfel încât succesorul să pre­ia de o manieră performantă afacerea de familie.“

 

EY a lansat în acest an Centrul Global de Exce­lenţă pentru Afacerile de Familie, o resursă online de know-how şi expertiză.

 

În România specificul afacerilor de familie este că suntem la a doua generaţie de antre­pre­nori şi aceste tipuri de provocări încep acum să apa­ră, spre deosebire de alte ţări care au „istorie“, fiind la a treia sau a patra generaţie de antreprenori, afirmă Bogdan Ion.

 

„Recomandarea mea este simplă: să se ia în considerare problematica succesiunii, care are o dimensiune mult mai complexă decât ar părea la prima vedere şi care trebuie planificată. Sunt mul­te discuţii care pot apărea legate de dispo­ni­bi­litatea părinţilor sau a fondatorilor de a se re­tra­ge, disponibilitatea sau existenţa succe­so­rilor, timpul şi motivarea celor care vin inerent din altă generaţie. În România, dife­ren­ţa este că ne aflăm de-abia la a doua generaţie de antre­prenori. Mai mult, este o succesiune între două ge­neraţii care efectiv s-au educat în două pe­rioa­de dramatic de diferite.“

 

O altă specificitate românească este că di­mensiunea celor mai multe afaceri de familie este încă la un nivel redus. Dar există totuşi şi câteva grupuri mai mari.

 

„Mai avem până să ajungem la afaceri de familie de tipul Samsung sau Volkswagen. Cuvin­tele-cheie pentru tranziţia la a doua gene­ra­ţie de antreprenori sunt planificare şi viziune le­gată de succesiune şi de implicaţiile acesteia. Impli­caţiile sunt mai mari decât ar părea la prima vedere.“

 

Astfel, compania trebuie să continue să ope­reze în condiţii normale şi să găsească per­soa­na cea mai potrivită pentru succesiune. Va trebui administrate şi problemele complexe de fiscalitate şi juridice pe durata procesului de transfer între generaţii, susţine şeful EY Ro­mânia. „Aşadar, având în vedere că acest trans­fer la nivel de conducere se face o singură dată în viaţă, trebuie planificat din timp (chiar cu zeci de ani înainte). Comunicarea succesorului este, de asemenea, critică pentru menţinerea încre­de­rii în business a părţilor interesate, de la anga­jaţi până la clienţi, furnizori şi bănci. Separarea acţio­nariatului de management nu este neapărat o soluţie bună.“

 

Cum supravieţuiesc antreprenorii români?

 

Până acum antreprenorii s-au descurcat, în principal, pe baza spiritului lor antreprenorial şi nu pe baza suportului primit de la autorităţi, în condiţiile în care există puţine programe pentru susţinerea IMM-urilor, cum ar fi pro­gramul Kogălniceanu.

 

Accesul la finanţare continuă să rămână o pro­vocare majoră pentru dezvoltarea antrepre­no­riatului în România, în opinia şefului EY România.

 

În aceste condiţii se impune diversificarea sur­selor de finanţare pentru antreprenori - pia­ţa de capital, fonduri europene, finanţări de tip private equity - şi un suport suplimentar din par­tea statului prin programe specifice, garanţii sau ajutoare de stat. „Accesul la finanţare este prin­cipala problemă, incluzând mult-discutata pro­blemă a atragerii  fondurilor europene şi uti­li­zarea pieţei de capital într-o mai mare măsură în condiţiile în care bani există.“

 

Bogdan Ion sfătuieşte antreprenorii români „să nu cedeze, să încerce să se asocieze cu alţi antreprenori şi să încerce să exporte“.

 

„Eu cred că numărul antreprenorilor va creşte. Şi nu mă refer la antreprenorii de «sub­zis­tenţă», care nu mai au un job şi pornesc o mică afacere. Noile generaţii sunt mai antre­pre­no­riale. Domeniile care ar putea să atragă antre­prenorii sunt IT&C, educaţie, sănătate, agri­cultură. Apare şi dimensiunea de antre­prenoriat social.“

 

Şeful EY România consideră că antre­pre­norul român este dornic să facă afaceri şi nu se dezarmează uşor, fiind „călit“, având în vedere că a trecut prin mai multe „valuri“ ale crizei. Singura diferenţă majoră faţă de antreprenorii din alte ţări este dimensiunea culturală legată de percepţia vizavi de eşec.

 

Numai dacă luăm în considerare răspun­surile antreprenorilor la studiul EY „Antrepre­no­rii vorbesc“ de anul trecut, este clar că avem o problemă de percepţie a societăţii româneşti în privinţa antre­pre­noriatului. O mare parte a antre­pre­norilor ches­tionaţi cred că eşecul în afaceri este un obstacol pentru viitoarele pro­iecte de afaceri (32%) şi un indicator al lipsei de compe­tenţe necesare (24%). În timp ce doar 12% au răspuns că eşecul este perceput ca o oportu­nitate de învăţare.

 

Un element extrem de important este edu­caţia antreprenorială - introducerea antre­pre­no­riatului în şcoli şi licee - şi promovarea poveş­tilor de succes ale antreprenorilor în faţa tine­rilor, mai spune Bogdan Ion.

 

Incubatoarele de afaceri ar fi cea mai bună metodă de susţinere şi dezvoltare a antrepre­noriatului, în opinia şefului EY România.

 

Dar de la cine ar trebui să pornească ini­ţia­ti­va realizării unor incubatoare de afaceri pen­tru susţinerea start-up-urilor?

 

„Poate să fie o iniţiativă a statului, dar poate să fie şi o iniţiativă privată. Poate să fie susţinută de stat şi făcută cu consultanţi sau cu alte per­soa­ne interesate.“ În 2010 în România existau 58 de incubatoare, din care 20 la nivelul regiunii Bucureşti - Ilfov, susţinute printr-un program naţio­nal de dezvoltare a incuba­toa­relor în anii 2002-2012, potrivit EY.

 

În cadrul unui incubator de afaceri, un start-up este susţinut în procesul de realizare a planu­lui de afaceri şi de structurare a modelului de afacere, beneficiază de suport logistic, juri­dic, fiscal şi i se facilitează întâlniri cu diverşi po­ten­ţiali parteneri de afaceri, a explicat şeful EY.

 

Cei mai mulţi dintre respondenţii studiului EY „G20 Entrepreneurship Barometer 2013“ (36%) consideră că dezvoltarea incubatoarelor de afaceri ar avea cel mai mare impact în creşte­rea pe termen lung a antreprenoriatului. La ni­ve­lul României, 43% din antreprenori con­si­deră că dezvoltarea acestora ar avea un im­pact foarte mare.

 

„Pentru dezvoltarea acestora trebuie să ne fo­losim de know-how-ul ţărilor cu tradiţie: bi­neîn­ţeles Statele Unite, dar şi ţări din regiunea noastră, mai apropiate ca stadiu al culturii an­tre­prenoriale de România. De exemplu, unul din­tre cele mai încurajatoare exemple în dez­vol­tarea acestor incubatoare vine, poate sur­prin­zător, din Rusia, unde unu din patru an­tre­pre­nori consideră că accesul la aceste forme de sus­ţinere a start-up-urilor s-a îmbunătăţit sem­ni­fi­cativ în ultimii trei ani. Rusia are mai mult de 1.100 de incubatoare şi parcuri tehnologice.“

 

În portofoliul EY se află clienţi ca: Bit­de­fender, CEZ, Delphi Corporation, Enel, Erste/BCR, GDF Suez, OMV Petrom, Raiffeisen, Renault, Teraplast, Scandia.

 

EY, ca firmă globală, a decis la 1 iulie 2008 să treacă la un nou model de business care pre­supune o structură integrată la nivel global. România se află în aria numită EMEIA (Euro­pa, Orientul Mijlociu, India si Africa), care inclu­de 93 de ţări şi 81.000 de angajaţi.

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.10.2013