Privatizări eşuate. CFR Marfă, pe lista eşecurilor, alături de Cupru Min şi Oltchim. Nimeni nu răspunde

„Aceste eşecuri reflectă incapacitatea administra­ţiei publice de a duce la bun sfârşit ceva serios. Lipsa de competenţă este dublată de clientela politică“, este de părere Doru Lionăchescu, preşe­dintele casei de investiţii Capital Partners.

În opinia sa nu există o voinţă şi o dorinţă reală din partea clasei politice pentru reuşita unor privatizări („privatizarea nu este o soluţie asumată politic“), structura de privatizare este greşită şi există o lipsă de înţelegere a modului în care trebuie să se deruleze un astfel de proces.

Ieri, oficialii Ministerului Transporturilor, în subordinea căruia se află CFR Marfă, nu au făcut declaraţii cu privire la procesul de privatizare.

Singura declaraţie din partea oficialilor administraţiei a fost cea de luni seară, prin care Ramona Mănescu, ministrul transporturilor, transmitea că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat. Pe de altă parte, Gruia Stoica, proprietarul firmei GFR, desemnată câştigătoare în procesul de privatizare şi care trebuia să plătească până luni 170 de mil. de euro pentru a prelua compania de stat, arăta că, dimpotrivă, vân­ză­torul nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile.

Gruia Stoica a susţinut din nou aseară că firma sa a îndeplinit toate obligaţiile legate de contract, dacă că vânzătorul l-a pus în imposibilitate de a plăti întrucât nu şi-a îndeplinit partea sa de obligaţii (şapte bănci creditoare ale CFR Marfă, din 1,2 nu şi-ar fi dat acordul asupra schimbării acţionariatului companiei).

Dacă fostul ministru al transporturilor Relu Fenechiu crede că procesul privatizării CFR trebuie reluat rapid, consultantul financiar Ionel Blănculescu, consilier onorific al premierului Victor Ponta, crede că este nevoie de cel puţin trei luni măcar pentru a trage învăţămintele.  „Pun şi pe seama consultanţilor acest eşec. Nu trebuiau să accepte termenul de 60 de zile pentru finalizarea privatizării. Dacă dădeau dovadă de deontologie se retră­geau şi refuzau banii. Au fost aduşi acolo să spună realist dacă propunerile sunt bune. Operaţiunea nu ar fi eşuat dacă nu exista acest termen, era nevoie, în opinia mea, de 7-9 luni pentru îndeplinirea tuturor condiţiilor“, a spus Ionel Blănculescu pentru ZF.

Consultantul statului în această privatizare a fost asocierea formată din Deloitte şi casa de avocatură Muşat şi Asociaţii, care au câştigat contractul de 570.000 de euro pentru furnizarea de servicii de consultanţă. Nici Deloitte şi nici Muşat şi Asociaţii nu au comentat privatizarea.

Vânzarea CFR Marfă, demarată în mandatul fostului ministru al transporturilor Relu Fenechiu, nu este singurul eşec al statului, pe această listă mai apărând companiile Cupru Min şi Oltchim.

Cupru Min, de la extaz la agonie

Cupru Min, compania producătoare de cupru, a fost scoasă anul trecut, în mandatul de prim-ministru al lui Mihai Răzvan Ungureanu, la vânzare cu un preţ de pornire de 57,3 mil. euro, însă procesul a eşuat după ce câştigătorul licitaţiei, Roman Copper, în spatele căruia se afla buticul de investiţii Bayfront Capital Partners, nu a putut aduce un avans din suma fabuloasă de 200,7 mil. euro pe care o oferise pentru Cupru Min. Încercarea de privatizare s-a făcut în mandatul lui Lucian Bode ca ministru al economiei. Anul trecut Cupru Min Abrud a avut afaceri în creştere uşoară, de 154,2 mil. lei (34 mil. euro), însă profitul s-a redus de aproape trei ori, la 11,4 mil. lei (2,5 mil. euro). Acum, statul a scos la licitaţie producţia pe şapte ani a producă­torului de cupru Cupru Min pentru suma de circa 460 mil. dolari (346 mil. euro), într-o mişcare prin care nu mai privatizează compania, ci producţia acesteia.

Ieri, Ministerul Economiei, condus în prezent de Daniel Chi­ţoiu, a anunţat că a decis să decaleze cu 30 de zile producerile de vânzare a producţiei pe şapte ani a concentratului de cupru al companiei de stat Cupru Min. Oficialii ministerului au justificat amânarea prin faptul că vor să permită o analiză a strategiei şi a procedurii, precum şi o reconfirmare a mandatului ce va fi acordat de viitorul ministru al economiei Andrei Gerea, în scopul realizării în cele mai bune condiţii a intereselor statului român şi ale Cupru Min.

Pe data de 14 octombrie trebuia să înceapă negocierile cu ofertanţii interesaţi de achiziţia minereului de cupru, iar din 21 octombrie trebuia să aibă loc licitaţia efectivă cu ofertă în plic.

Privatizarea Oltchim, transformată în circ

În toamna anului trecut, în guvernul Ponta 1 statul a scos la vânzare şi compania Oltchim, cel mai mare combinat chimic din România, însă privatizarea care se transformase într-o telenovelă a fost un eşec.

Dan Diaconescu fusese declarat câştigătorul licitaţiei pentru preluarea a 54,8% din acţiunile Oltchim, după ce a oferit suma de 203 milioane de lei (45 mil. euro), cel mai mare preţ, pentru titlurile deţinute de stat. Anul trecut, Oltchim avea o cifră de afaceri de 765 mil. lei (173 mil. euro), pierderi de 569 mil. lei (129 mil. euro) şi 3.300 de angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. În 1999 Oltchim avea peste 7.000 de angajaţi. Tentativa de a privatiza combinatul s-a făcut în timpul mandatului lui Daniel Chiţoiu ca ministru al economiei.

Combinatul a intrat în insolvenţă în urmă cu zece luni. Administratorii judiciari ai Oltchim Râmnicu Vâlcea susţin că raportul de evaluare a activelor societăţii a fost finalizat şi din acesta rezultă că un Oltchim reorganizat prin preluarea activelor de către un vehicul specializat (SPV) care să continue activitatea valorează cu 100 de milioane de euro mai mult decât dacă activele Oltchim ar fi vândute bucată cu bucată şi societatea ar intra în faliment.

În prezent se desfăşoară un proces de preselecţie a investitorilor interesaţi de Oltchim care au depus scrisoare de intenţie în vederea preluării combinatului chimic, proces care se va încheia cel mai probabil la finele acestei luni. Primii trei investitori înscrişi în cursă şi care au îndeplinit deja condiţiile preliminare sunt ruşii de la Oil Gas Trade, în spatele cărora se vehiculează că ar fi gigantul Gazprom, consorţiul format din nemţii de la PCC şi fondul de investiţii Fortissimo Capital, respectiv consorţiul format din omul de afaceri Ştefan Vuza, proprietarul Chimcomplex Borzeşti, şi SIF-urile.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.10.2013