Doosan IMGB, compania care produce echipamente mamut de 100 de tone la ordinea zilei, resimte scăderea cererii la export. Cuvântul de ordine în acest domeniu este supravieţuirea în prezent

Autor: Adrian Cojocar 16.10.2013

Producătorul de echipament greu IMGB Bucureşti - aflat acum în proprietatea grupului sud-coreean Doosan - a ajuns să se bazeze numai pe exporturi, cu toate că înainte de ’89 livra pentru marile combinate din ţară, precum Sidex Galaţi, centrala de la Cernavodă, centralele pe cărbune sau şantiere navale.



„Toţi competitorii şi clienţii noştri încearcă să-şi menţină produc­ţia şi să supravieţuiască pentru că economia este la un nivel scăzut. Comenzile din sectorul naval sunt cele mai reduse şi nu ne aşteptăm să se mai reducă pentru că este aproape imposibil să coboare mai mult decât în prezent. Comenzile din sectorul minier stagnează, dar sunt sub maximele pe care le-au atins acum un an şi jumătate“, spune Nicholas Park, directorul de marketing al Doosan IMGB, care creionează situaţia destul de sumbră din prezent în sectorul producătorilor de echipament greu la nivel mondial.

Dacă la începutul anului mergea pe o producţie conservatoare de 72.000 de tone de oţel lichid, în acest moment conducerea companiei se aşteaptă să finalizeze anul cu o producţie în jurul a 60.000 de tone, adică cea mai scăzută din 2006, de la preluarea societăţii de către coreenii din grupul Doosan, când producţia era în jurul a 20.000 de tone.

Doosan IMGB este fosta Întreprindere de Maşini Grele Bucureşti ai cărei muncitori strigau pe străzile Bucureştiului la începutul anilor ’90 „Nu ne vindem ţara“.

Compania este în prezent unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de maşini şi echipamente din România cu afaceri de circa 90 mil. euro anul trecut şi care exportă 90% din producţie.

Când intri în halele de producţie ale IMGB întinse pe o suprafaţă uriaşă, de 50 de hectare, te impresionează mărimea utilajelor de producţie, care pot să realizeze piese turnate şi forjate cu o greutate de până la 150 de tone.

Uzina dispune şi de o cale ferată cu care se aduceau pe vremuri materiile prime şi se livrau piesele, însă din cauză că CFR nu asigură paza transportului pe calea ferată fabrica a renunţat să o mai utilizeze şi foloseşte camioane pentru aprovizionare.

Cazanele în care se acumulează oţelul lichid, lingotierele şi presele care dau forma pieselor de la IMGB au dimensiuni impresionante, de până la 20 de metri.

Fabrica a produs cilindri pentru laminoarele combinatului siderurgic de la Galaţi care atingeau o greutate de 150 de tone şi a livrat în SUA un arbore de generator pentru centralele electrice de 120 de tone.

„Lingoului care s-a răcit i se ridică temperatura în funcţie de tipul de material în jur de 1.000 de grade după care presa o calcă şi îi dă forma necesară. Avem un manipulator care mută piesa în faţa presei. Nu se poate ca o piesă de 100 - 150 de tone s-o cari cu mâna. Piesele se rotesc cu ajutorul unor joystick-uri pentru prelucrare. Acum realizăm nişte matriţe pentru Turcia. Sunt blocuri de metal care se prelucrează mai departe şi se fac de exemplu caroseriile de maşini“, spune Florin Antonescu, directorul de management al Doosan IMGB, în timp ce vizităm camera de comandă a presei şi a manipulatorului care dau forma iniţială a pieselor realizate de IMGB.

Înainte de ’89 pe platforma de la IMGB funcţionau mai multe fabrici, respectiv IMGB, FECNE, General Turbo, Upetrolam, Romenergo Mecanica, Pressofusioni, toate având circa 13.000 de angajaţi exceptând uzina Vulcan.

La acea vreme toate fabricile funcţionau împreună şi astfel se reuşea realizarea unor produse integrate, precum turbine, mori de ciment.

Producţia de atunci a fabricii IMGB ajunsese la 130.000 de tone, de două ori mai mult decât în prezent, însă reprezentanţii societăţii spun că rebuturile erau foarte multe înainte de ’89 şi acestea se vindeau aproape pe nimic. Până la jumătate din producţie se ducea la export în principal în ţările arabe şi China. În schimb compania livra atunci mult mai mult pe piaţa internă, pentru că atunci se făceau investiţii la fabricile de ciment, la centrala de la Cernavodă, sau centralele pe cărbune din România.

Astăzi IMGB nu mai poate realiza produsele finite pe care le putea face atunci pentru că activităţile de producţie s-au divizat şi au fost preluate de celelalte societăţi de pe platforma

IMGB. Spre exemplu, compania poate să livreze produse intermediare de genul matriţelor pentru Fecne, Turbomecanica sau alte uzine bucu­reştene, dar ajunge mai greu să realizeze echipamente integrate. Din cauza lipsei de cerere pe piaţa internă 90% din vânzări iau calea exportului în principal în Coreea, unde livrează în principal echipament naval, dar şi în SUA, unde compania livrează utilaj minier şi hidro, în Rusia, pe a cărei piaţă livrează echipamente hidro şi termo, dar şi în alte ţări europene şi Turcia.

Pe piaţa internă, cei mai mari clienţi ai Doosan IMGB sunt Daewoo Mangalia, Rotec Buzău şi Neptun Câmpina. De la 13.000 de salariaţi înaintede ’89 IMGB mai are în prezent circa 578 de angajaţi, nivel similar cu momentul 2006, când coreenii de la Doosan au preluat fabrica. Sub conducerea coreenilor vânzările companiei au crescut de peste două ori. Pe fondul problemelor de pe piaţă din ultimul an şi jumătate numărul de angajaţi din fabrică s-a redus cu 95 de salariaţi. În cel mai bun an (2011) IMGB a atins o producţie record de la Revoluţie, de 96.000 de tone, în condiţiile în care capacitatea maximă este de 150.000 de tone. Atunci vânzările combinatului s-au ridicat la circa 92 mil. euro şi pierderile s-au diminuat la 4,4 mil. euro.

Grupul coreean a ajutat în fiecare an compania furnizându-i circa jumătate din comenzi, dar firma a rămas pe pierdere din cauza pieţei slabe şi a costurilor energetice în creştere, care au o pondere de peste 20% din totalul costurilor.

„Din păcate, cu toate eforturile pe care le-am făcut în zona consumurilor energetice, nebunia aceasta de creştere a preţurilor începe să ne scoată din normal. În SUA cu gazul de şist au ajuns la preţuri de 140 de dolari mia de metri cubi normali. Eu aici plătesc în jur de 370 - 380 de dolari mia de metri cubi. Cum să mai vorbim de competitivitate? Turcia cumpără foarte mult fier vechi din România şi aceasta a fost una dintre cauzele creşterii preţurilor din ultima perioadă, dar n-am murit din cauza aceasta. Câtă vreme eu cumpăr fierul vechi ca şi în SUA sau alte state este în regulă, dar când încep să cumpăr acelaşi produs la un preţ cu mult mai mare, atunci am o problemă de competitivitate. Nu este o competiţie corectă“, spune Florin Antonescu. El spune că trebuie găsită o soluţie în ceea ce priveşte costurile energetice pentru că mai ales în cazul companiilor multinaţionale străine acestea preferă să se mute în altă ţară, precum China, unde costurile sunt mai mici.

Grupul Doosan a investit din 2006 şi până în prezent circa 110 mil. euro, din care 70 milioane de euro au reprezentat modernizări, utilaje noi şi investiţii de mediu, iar restul capital de lucru adus de coreeni la firma românească.

Doosan IMGB a investit în modernizarea cuptoarelor de încălzire şi de tratament pentru a reduce consumul de gaze cu 30-40% şi în acelaşi timp a crescut eficienţa acestora. S-au introdus automatizări complete ale cuptoarelor şi s-au schimbat cărămizile din cuptoare cu vată minerală care nu absorb aşa de multă căldură şi în acest fel se reduce consumul de gaze. „Cea mai mare investiţie a fost extracţia de fum, care s-a cifrat la circa 10 mil. euro şi care este extrem de performantă. S-a făcut acum o investiţie nouă într-o instalaţie de producere a aburului. În rest s-au realizat modernizări - de exemplu la automatizările mecanice - la panourile de automatizare de la centrală, comenzile numerice s-au îmbunătăţit. Absolut toate cuptoarele şi de încălzire şi de tratament termic au fost modernizate special pentru reducerea consumului. La cuptoarele cu ardere electrică s-au făcut modernizări pentru a menţine arcul constant şi să reducem consumul de energie reactivă.

Tot aşa am reuşit să reducem şi timpul de realizare a şarjelor. Am ajuns undeva pe la două ore pe şarjă“, spune Antonescu.

Pe lângă investiţiile realizate de coreeni, aceş­tia au mai adus în fabrică şi producţii de serie, de exemplu pentru structuri de arbori navali, din care compania a realizat sute de bucăţi, realizând în acest fel economii substanţiale, faţă de situaţia precedentă, când compania era axată pe produse unicat.

Compania este afectată şi de reducerea comenzilor de la cel mai mare şantier naval din România, Daewoo Mangalia. „În sectorul naval principalul nostru client este Daewoo Mangalia şi ei şi-au schimbat în ultima perioadă structura de producţie în sensul că s-au reorientat dinspre nave de dimensiuni mari spre nave de dimeniuni medii, iar pentru noi aceasta nu este bine pentru că suntem orientaţi pe piese foarte mari şi nu prea mai primim comenzi de la ei. Putem să producem şi piese de dimensiuni mai mici, dar în aceste condiţii eficienţa noastră se reduce considerabil“, explică Nicholas Park.

El speră că în următoarele luni comenzile vor începe să se redreseze uşor.

IMGB dispune de o oţelărie cu două cuptoare cu arc electric de 70 de tone fiecare. Piesele mai mari de 70 de tone se fac prin acumularea oţelului lichid în nişte cazane de o dimensiune mai mare, de 140 de tone.

Pe parcursul procesului de producţie şi prin prelucrare se pierde foarte mult din greutate. De exemplu, pentru realizarea unei piese de 100 de tone este necesară o greutate brută de lichid de 250 - 300 de tone pentru că piciorul şi capul lingoului se îndepăr­tează la turnarea în forme. Apoi prin forjare în procesul de încălzire şi ardere a materialului se mai pierd 15% din greutate, iar prin prelucrările mecanice şi faza de tratamente termice greutatea pieselor se reduce de asemenea până capătă forma finală.

În incinta companiei se înalţă mai multe turnuri de răcire gigantice pe care compania nu le mai utilizează pentru că aveau un consum foarte ridicat de energie, preferând să le înlocuiască cu turnuri mici care pot să realizeze o răcire locală şi care sunt mult mai eficiente.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.10.2013