Infringementul împotriva României – urmarea evidentă a blocării rambursărilor de TVA. Ce soluţii există?

Comisia Europeană a solicitat în mod oficial României să îşi modifice practicile administrative de rambursare a TVA.

Solicitarea Comisiei ia forma unui aviz motivat (a doua etapă a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor). În absenţa unui răspuns satisfăcător în termen de două luni, Comisia ar putea trimite România în faţa Curţii de Justiţie a UE.

Nu cred ca la acest moment are sens sa contrazicem cele de mai sus. Ştiam din practică faptul că acest lucru este inevitabil ca urmare a timpului îndelungat de soluţionare a rambursărilor de TVA, în mod special pentru nerezidenţi. Nu mai are sens nici măcar să căutăm vinovaţii şi motivele lor. Ar fi însă constructiv să analizam de ce s-a ajuns într-o astfel de situaţie şi, eventual, ce soluţii administrative sau legislative s-ar putea adopta astfel încât companiile să nu mai  aştepte, în medie, mai bine de un an, sau chiar mai mult, pentru a li se rambursa TVA plătită către furnizorii lor şi, totodată, România să nu ajungă în faţa Curţii de Justiţie a UE (să nu uitam ca eventualele costuri suportate de România ca urmare a declanşării infringementului vor fi în final suportate de toţi contribuabilii români).

Creşterea constantă a numărului solicitărilor de rambursare a TVA, gradul redus de colectare a veniturilor la bugetul statului, evaziunea fiscală şi numărul redus de inspectori fiscali alocaţi activităţii de control pentru zonele cu risc fiscal mare, par să fi constituit reţeta perfectă care a condus la blocarea rambursărilor de TVA în România. În ultimii ani, ANAF se  învârte într-un  cerc vicios în care inspectorii alocaţi activităţii de control sunt blocaţi într-o măsură foarte mare cu soluţionarea solicitărilor de rambursare a TVA, în detrimentul unei activităţi mai vizibile de combatere a evaziunii fiscale. Cu toate acestea, în mod paradoxal, deşi circa 70 % dintre inspectorii de control sunt alocaţi pe rambursări de TVA, tocmai pe acest subiect am fost avertizaţi de către Bruxelles.  

Autorităţile din România ar trebui să soluţioneze problema rambursărilor de TVA printr-o abordare completă, atât din perspectiva legislativă, cât şi din perspectiva administrativă, cea a eficienţei practicilor de control aplicate în vederea soluţionării rambursărilor de TVA.

Pe plan legislativ,  trebuie implementate soluţii tehnice care să conducă în primul rând la diminuarea cererilor de rambursare a TVA. Mai exact, legiuitorul trebuie sa amendeze legislaţia TVA în aşa manieră încât să reducă numărul companiilor care  se regăsesc în situaţie de rambursare.

În acest sens, ar trebui avute în vedere  următoarele amendamente legislative: reintroducerea taxării inverse pentru livrările de construcţii noi, implementarea grupului de TVA, care să permită ca tranzacţiile efectuate între membrii grupului să nu fie supuse TVA, aplicarea taxării inverse în ceea ce priveşte TVA datorată în vamă. Aceste măsuri ar diminua în mod considerabil numărul situaţiilor în care companiile s-ar regăsi în poziţie de recuperare a TVA de la bugetul statului.

În plus, având în vedere numărul mare de companii care solicită rambursări de TVA, o strategie în vederea  scăderii acestui număr ar fi una benefică şi eficientă atât pentru  companii, dar şi pentru ANAF. Ca soluţie pe termen scurt: rambursarea imediată a TVA solicitată de către exportatorii/operatorii care realizează livrări intracomunitare de bunuri;  creşterea procentului de acordare a  rambursărilor de TVA cu control ulterior, corelat cu redefinirea criteriilor de stabilire a riscului fiscal, prin eliminarea factorilor subiectivi.

 

Totodată, ANAF ar putea avea în vedere stimularea contribuabililor pentru ca aceştia să

îşi corecteze eventualele erori declarative  anterior începerii unei inspecţii fiscale.  

Această abordare are drept obiectiv îmbunătăţirea cooperării dintre autorităţile fiscale şi contribuabili şi promovarea conformării fiscale voluntare. În acest sens, contribuabilii care primesc scrisoarea de informare cu privire la planificarea inspecţiei fiscale vor avea posibilitatea de a-şi corecta în timp util, în mod voluntar, erorile contabile sau declarative, astfel încât să evite aplicarea unor amenzi sau declanşarea unor investigaţii fiscale de către autorităţi. În cazul în care contribuabilii depun declaraţii rectificative şi plătesc diferenţele respective , anterior primirii notificării de începere a controlului planificat, nicio altă dobândă/penalizare nu se mai datorează pentru a încuraja conformarea voluntară. Dacă însă contribuabilii depun declaraţii rectificative şi plătesc diferenţele respective  după primirea notificării, respectiv după efectuarea controlului, se datorează dobânzile/penalităţile datorate conform legii. În mod evident, astfel de scrisori de informare nu vor fi transmise în cazul în care autorităţile fiscale intenţionează să efectueze controale inopinate sau când deja au indicii că respectivii contribuabili sunt angajaţi în activităţi frauduloase.  

 

Pentru a înregistra rezultate vizibile în ceea ce priveşte eficientizarea procesului de rambursare a TVA, sunt absolut necesare şi unele schimbări în privinţa procedurilor şi metodologiilor de control asumate de către inspectorii ANAF.

Controlul fiscal al documentelor prin sondaj, prin stabilirea unei materialităţi obiective raportate la cifra de afaceri a companiei verificate, ar trebui să constituie principala metodă de control utilizată de inspectorii ANAF. În plus, organele de control ar trebui să se concentreze pe aspectele de substanţă şi pe realitatea operaţiunilor verificate, fără a se mai focaliza pe aspecte pur formale (elemente lipsă din facturi care însă nu impietează calculul bazei impozabile şi a TVA aferente). Mai mult, efectuarea controalelor încrucişate trebuie să rămână cu titlu de excepţie şi să nu constituie doar un pretext în vederea suspendării pe termen nelimitat a controlului fiscal.

La nivel european, se pune din ce in ce mai mult accent pe controlul electronic. Astfel, chiar dacă în Codul de procedura fiscala din România se menţionează această metodă de control, totuşi, în practică, ea este aproape inexistentă. În alte state europene (cum ar fi Luxemburg, Germania ş.a.) autorităţile fiscale solicită companiilor să le remită, în anumite formate informatice agreate, informaţiile relevante din punct de vedere fiscal, aşa încât verificarea acestora de către inspectori să se poată face într-un mod rapid şi eficient.

Acestea nu sunt decât câteva dintre sugestiile care pot duce la o reducere a costurilor rambursărilor de TVA atât pentru contribuabili cât şi pentru ANAF, pe care sperăm ca autorităţile din Romania să le ia în considerare pentru viitor pentru a evita astfel de situaţii limită.