Isărescu: Băncile ar trebui să absoarbă excesul de lichiditate şi să dea credite

„Dacă băncile nu vor să dea credite, nu au decât să tragă obloa­nele. Nu au din ce să trăiască. Bancherii trebuie să găsească venituri. Au sperat la venituri mai mari din cardurile de credit - s-au cam epuizat; e plină ţara de carduri de credit. Au sperat în comi­sioa­ne, iar unii au cam sărit calul la comisioane. Trebuie să revină la funcţia lor de bază - creditarea. Dacă nu ştii să citeşti un bilanţ, cum să dai credite?“, a declarat ieri Isă­rescu la prezentarea raportului tri­mestrial privind inflaţia.

Cererea internă creşte lent, iar situa­ţia economică generală e „cvasistag­nan­tă“, a amintit guvernatorul BNR. În aceste condiţii, Isărescu consideră că ni­velul dobânzilor în România la credite tre­buie să fie mai scăzut. Creditul privat a stagnat în ultimii patru ani la echivalentul a 50 de miliarde de euro, dobânzile mari la creditele în monedă locală ţinând şi clienţii sol­vabili departe de împrumuturi.

BNR a oferit în acest an un stimulent pentru ieftinirea creditelor în lei, re­du­când dobânda de politică monetară - care influenţează indirect costul cre­di­telor acordate de bănci în economie - de la 5,25% la 4%, însă răspunsul băncilor s-a lăsat aşteptat.

Bancherii au ajustat însă mai rapid do­bânzile la depozitele în lei după decizia BNR de a relaxa politica monetară şi au aliniat imediat boni­ficaţiile la costul în scă­dere al finanţării în lei de pe piaţa inter­bancară, pentru a-şi îngroşa marjele de câştig. Însă, în cele din urmă, băncile au înce­put să reducă şi costul împrumu­tu­rilor.

Şeful BNR a arătat că rata dobânzii la creditele noi în lei acordate populaţiei înregistrează scăderi semnificative, la fel şi la companii. Băncile ar putea să accelereze procesul de ieftinire a împru­muturilor în condiţiile în care au lichidităţi suficiente.

„Sistemul bancar are suficientă lichiditate, poate puţin prea multă, dar credem că este bine ca băncile să se obişnuiască cu excesul de lichiditate. Cred că acest exces de lichiditate, chiar dacă s-ar putea să fie supărator, este necesar la nivelul băncilor care au trecut prin şocuri. Are loc procesul de deleveraging şi simt nevoia să aibă un anumit confort. Băncile ar trebui să absoarbă excesul de lichiditate şi să dea credite, în condiţii prudenţiale, nu oricum.“

Cele mai ieftine oferte de credite imobiliare în lei s-au aşezat cu dobânzile efective pe palierul de 6% pe an după ce bancherii au ajustat în ultimele două săptămâni costul îm­prumuturilor la evoluţia dobânzilor de pe piaţa monetară, care au atins minime istorice după decizia BNR de a relua ciclul de reducere a dobânzii-cheie la lei, oprit brusc în mai anul trecut.

Ce a declarat guvernatorul BNR

• Aşa cum nu ne-am pierdut cumpătul în vara anului trecut, când rata anuală a inflaţiei a sărit în sus mult şi a ieşit din interval din cauza secetei, crizei politice şi a factorilor externi, nu sărim de bucurie acum nici în sus, nici în jos, pentru că rata anuală a inflaţiei coboară la minime istorice şi va continua să coboare.

• BNR a revizuit semnificativ în scădere prognoza de inflaţie pentru acest an, de la 3,1% la 1,8%, precum şi pentru finele anului 2014, de la 3,1% la 3%. Anticipăm o scădere a ratei sub intervalul de variaţie în prima parte a anului viitor şi apoi o revenire, mai ales din efect de bază.

• După septembrie 2014 dispare efectul de bază favorabil, dispar impactul reducerii TVA la pâine şi impactul favorabil al scăderii preţurilor la produsele volatile.

• Creditul în valută scade ca stoc, dar pare să fie compensat de tendinţa creditului în lei. Se pare că tendinţa este de durată. Bănuiesc că se va aplana scăderea destul de accentuată a creditului în valută şi va fi din ce în ce mai mult compensată de creditul în lei.

• Mai există neîncredere şi nu este uşor să scapi de ea. Neîncredere există şi din partea consumatorilor de credite, nu doar din partea bancherilor. Neîncrederea este reciprocă.

• Eu cred că deja avem un trend, putem vorbi de un trend. Rata dobânzii la creditele noi în lei la populaţie înregistrează scăderi semnificative, la fel şi la companii. Canalul transmisiei nu este blocat, ci funcţionează, chiar mai repede decât ne-am şi aşteptat noi, ceea ce este un lucru bun.

• În cea mai bună variantă, media anuală a inflaţiei nu va coborî sub 1,5%. Va rămâne la 2%. Când vom vorbi de rata anuală a inflaţiei şi când calculăm dobânda de politică monetară, cred eu că un ochi echilibrat va trebui să aibă în vedere o inflaţie în jur de 2%.

• Şi în fiscalitate dozajul măsurilor este mai important ca măsurile. Spuneţi-mi ce guvern are plăcerea să majoreze impozitele. Nu ai nicio plăcere să creşti taxele. Nu mi se pare că dozajul actual al măsurilor fiscale este mai prost faţă de alte măsuri. Mi se pare un dozaj destul de echilibrat.

• Comentariul meu ca economist este că în România acum poate mai mult ca oricând este bine să stimulăm munca pe toate căile şi să ţinem sub control cheltuielile administrative şi sociale, dar în condiţii de echilibru social şi politic. Decizia politică este un proces complicat. Ştiu cât de greu este să asiguri echilibrul social şi politic şi dacă nu mai există acest echilibru te costă foarte mult în materie de stabilitate financiară şi stabilitate a preţurilor.

• Întrebat cât adevăr există în discuţiile din piaţă privind candidatura sa la poziţia de preşedinte, Isărescu a răspuns „niciunul“, susţinând că nu a avut nicio discuţie legată de o astfel de candidatură. La întrebarea dacă intenţionează să candideze pentru un nou mandat de guvernator al BNR, primul său răspuns a fost că „este prematur să discutăm“, completând că mai există obiective pe care Consiliul de Administraţie trebuie să le ducă la bun sfârşit. Ulterior, întrebat dacă obiectivele BNR pe care le enumerase nu impun un orizont de timp mai mare, de cel puţin cinci ani, Isărescu a răspuns că 20 şi ceva de ani de mandat par suficienţi.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 08.11.2013