Zece fonduri de investiţii străine au împreună terenuri agricole de 200 de milioane de euro în România

Fondurile de investiţii au pe piaţa locală strategii şi apetit pentru risc diferite, însă toţi sunt atraşi de cifrele puse pe masa de lucru de agricultura locală: a cincea suprafaţă agricolă din Uniunea Europeană, terenuri fertile, ieşire la Marea Neagră, productivităţi în creştere pentru cereale şi unele dintre cele mai mici preţuri pentru teren agricol din întreg blocul comunitar.

Miza este astfel una dublă, achiziţia în prezent şi vânzarea viitoare în speranţa creşterii preţurilor sau construcţia unor afaceri locale pe baza acestor terenuri având în vedere că în Vest ridicarea de la zero a unor businessuri similare ar fi „înghiţit“ şi de şapte-zece ori mai mulţi bani.

„În astfel de vremuri turbulente, toată lumea aleargă după randamente“, explică Laurian Lungu, economist ce conduce firma de cercetare şi analiză Macroanalitica.
Investitorii instituţionali mizează astfel pe marjele de profit obţinute din producţia de cereale şi de plante tehnice pe terenurile româneşti, dar şi, în viitor, dintr-o posibilă creştere a preţurilor.

„Ei văd că sunt diferenţe între preţurile terenurilor din România şi media europeană, ceea ce îi face să spere că în viitor preţurile vor creştere“, mai spune Lungu. Pe hârtie calculele sunt simple, un hectar de teren arabil fertil în România poate fi achiziţionat cu până la 5.000 de euro, în timp ce în Germania, Franţa sau Italia preţul este şi de patru ori mai mare. Subevaluarea vine însă la pachet cu specificul agriculturii locale: o piaţă deosebit de fragmentată, concurenţă acerbă pentru teren cu fermierii locali, evaziune fiscală sau infrastructură rutieră insuficient de dezvoltată. Totuşi, regiunea agricolă a Mării Negre (România, Bulgaria, Ucraina, Rusia) este semnalată ca având unul dintre cele mai mari potenţiale de creştere în următoarele decenii, acestea fiind şi primele ţări pe listă pentru a acoperi deficitul alimentar din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu.


Subevaluare a terenurilor în toată Europa de Est

Cotaţia terenurilor agricole este subevaluată în aproape toate economiile din Europa de Est atunci când preţurile sunt comparate cu cele din vestul continentului. În regiune preţurile terenurilor agricole ajung să fie şi de zece ori mai mici, interesul fondurilor de investiţii pentru a specula pe această diferenţă de preţ este evident. O bună parte din fondurile de investiţii prezente local au şi operaţiuni în alte ţări din regiune.

Spre exemplu, britanicii de la Spearhead sunt prezenţi, atât în România, cât şi în Polonia, Cehia sau Slovacia, danezii de la FirstFarms mai au o fermă de vaci în Slovacia, focusul pe Europa de Est fiind comun şi cu cel al olandezilor de la RaboFarm.

În regiune, România se află pe una dintre ultimele poziţii în ceea ce priveşte preţul mediul al terenurilor cu un nivel de 2.400 euro/hectar, similar cu cel din Bulgaria.
Spre comparaţie, în Polonia, o piaţă agricolă similară cu cea locală, preţul mediu al terenului arabil este de 8.000 de euro/hectar, iar în Slovacia este de 4.000 euro/hectar, potrivit datelor strânse de ZF.


Preţuri mai mari după comsare

Fragmentarea terenurilor, lipsa actelor de proprietate şi a cadastrului sunt câteva dintre motivele pentru care preţul terenurilor este mult mai redus decât cel din economiile mature al Europei. În consecinţă, fără siguranţa asupra proprietăţii, niciun investitor instituţional nu se arată dispus să direcţioneze masiv fonduri în astfel de plasamente.

Totuşi, în următorul exerciţiu financiar ce va începe anul viitor sunt prevăzute 500 de milioane de euro prin Fondul Social European pentru a demara un program integrat de cadastru, ce ar urma să accelereze procesul de comasare.

„Am o problemă despre acest discurs despre comasare. Dar voi aţi ales acest model în 1990, să daţi pământ la oameni care n-au avut niciodată. Nu poţi să forţezi pe cineva acum să vândă. Nu putem forţa comasarea terenurilor. Este o problemă de cerere şi de ofertă“, a spus ieri Robert Rekkers, directorul general al Agricover Credit IFN, la un eveniment public, potrivit agenţiei Mediafax.

În România sunt 13,5 milioane de hectare de teren agricol, din care 8,5 milioane de hectare de teren arabil.



Proprietarii ţin la sertar actele în speranţa unui boom al preţurilor

Proprietarii de teren agricol din România s-au aşezat în poziţii de expectativă şi evită să se angajeze în tranzacţii în condiţiile în care speră ca preţurile să se încadreze pe o pantă ascendentă odată cu liberalizarea totală a pieţei funciare, spun fermierii locali.

„Am achiziţionat 250 de hectare de teren arabil cu 1 milion de lei în acest an, am preluat cât am putut pentru că proprietarii nu sunt dispuşi acum să vândă, renunţă la teren doar cei care au nevoie de bani lichizi“, explică Liviu Dide, directorul economic al Agrointer Teleorman, o fermă de 6.000 de hectare.

Până în urmă cu câţiva ani proprietatea asupra terenului agricol nu a fost o  prioritate în lista de investiţii a fermierilor având în vedere că ei s-au extins şi au consolidat suprafeţe cu ajutorul contractelor de arendă. Această metodă a fost preferată pentru că este mult mai puţin costisitoare decât varianta achiziţiei.
Spre exemplu, un fermier poate plătit şi 170 euro/ha/an pentru arendă, în timp ce pentru a prelua în proprietate suprafaţa sunt necesare de zece ori mai multe fonduri.

Presiunea pentru a accelera achiziţia de terenuri a apărut în ultimii cinci ani odată cu avansul preţurilor la materiile prime, dar şi pe fondul creşterii competiţiei locale între fermierii români şi intrarea jucătorilor străini în producţia agricolă autohtonă.

Proprietatea asupra terenului este elementul de bază din orice business agricol având în vedere că în afacerile cu cereale sau seminţe oleaginoase, acesta este singurul activ productiv. În lipsa proprietăţii, un fermier poate ajunge să piardă suprafeţe în faţa altui jucător sau să întâmpine difcultăţi operaţionale din cauza fragmentării unor suprafeţe.

„Singurul nostru avantaj, al românilor, este că ne cunoaştem terenurile. Lupta dintre noi şi străini este inegală. Odată ce vor putea achiziţiona la liber teren vor putea accesa credite în străinătate în condiţii mult mai avantajoase“, explică Gheorghe Lămureanu, administratorul Agroterra Import Export din Constanţa, o fermă de 1.500 de hectare.

Pe piaţa funciară din România, adevărata miză în acest moment sunt terenurile agricole exploate în cadrul fermelor de subzistenţă, integrarea acestora în ferme comerciale şi vânzarea ulterioară. Dacă un teren dintr-o fermă de subzistenţă de până la 5 hectare poate fi achiziţionat sub 1.500 euro, aceeaşi suprafaţă într-o exploataţie de peste 500 de hectare poate fi şi de cinci ori mai scumpă.

Procesul este însă greoi în lipsa unui sistem integrat de cadastru şi poate lua şi până la doi ani până când noul proprietar transformă micile parcele într-o fermă comercială.

În România sunt 3 milioane de hectare exploatate în ferme mai mici de zece hectare şi alte 2,8 milioane de hectare în portofoliul companiilor cu ferme mai mari de 500 de hectare.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.11.2013