O neînţelegere privind Ziarul Financiar şi Fondul Proprietatea

M-am gândit la acest lucru când am mers vineri la conferinţa de presă organizată de Franklin Templeton după AGA de la Fondul Proprietatea, iar angajata agenţiei de PR, consultantul de comunicare al Franklin Templeton, mi-a spus: „Din păcate, nu poţi intra în sală. Ziarul Financiar nu mai este invitat la conferinţele Fondului Proprietatea pentru o perioadă“.

I-am spus că nu pot accepta acest răspuns, iar ea mi-a răspuns că are o sarcină ingrată şi m-a rugat să nu fac scandal. Aşa că m-am retras, dar am găsit un moment în care a dispărut de lângă uşă şi am hotărât să intru la conferinţă, sperând să pot obţine o explicaţie de la conducerea Fondului Proprietatea. Tot nu-mi puteam explica de ce ziariştii de la ZF nu mai sunt bineveniţi la conferinţele Fondului Proprietatea.

L-am întrebat direct pe Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea (care în momentul în care am intrat în sală a fost vizibil deranjat), dacă ştie de această decizie prin care Ziarul Financiar are interzis la conferinţele Fondului Proprietatea, iar răspunsul său a fost: „No comment!“

Lângă el, Mark Mobius, preşedintele executiv al Templeton Asset Management, cel care prin reputaţia sa de investitor a contribuit hotărâtor la ascensiunea grupului Franklin Templeton şi, implicit, la câştigarea mandatului de administrare a Fondului Proprietatea, a fost vizibil surprins să afle că un jurnalist nu a fost primit la o conferinţă de presă. Probabil că pentru un profesionist ca dumnealui, născut şi format în New York, libertatea presei reprezintă un concept fundamental.

După conferinţă, domnul Mobius a venit la mine şi mi-a explicat că nu a ştiut despre această decizie a echipei locale a Franklin Templeton şi că nu i se pare normală. „Nu asta este soluţia. Soluţia este dialogul. Când cineva nu înţelege ce vrei să faci, trebuie să-i explici mai mult“, mi-a spus Mobius.

În schimb, Greg Konieczny m-a evitat după conferinţă şi nu mi-a oferit vreo explicaţie pentru decizia de a „bana“ ZF-ul de la evenimentele Franklin Templeton, care probabil îi aparţine. Un coleg jurnalist l-a întrebat pe domnul Konieczny dacă este adevărat că ZF-ul este banat de la conferinţele lor de presă, iar el i-a răspuns: „Noi alegem să invităm doar jurnaliştii care scriu obiectiv“.

Întâmplările de vineri m-au surprins, deoarece nu am avut anterior nicio discuţie nici cu cei de la Franklin Templeton, nici cu agenţia lor de PR, prin care să mi se dea de înţeles că ZF ar fi în „dizgraţie“.

Mai mult, cu câteva zile înainte de AGA am avut o discuţie cu reprezentanţii de comunicare ai Franklin Templeton după ce le-am solicitat „favoarea“ de a ne primi în sală la conferinţa pe care au organizat-o joi pentru investitorii instituţionali, la care erau invitaţi ca speakeri premierul Victor Ponta, ministrul energiei Constantin Niţă, ministrul bugetului Liviu Voinea, şefii autorităţilor de reglementare în energie şi resurse minerale şi top manageri ai celor mai mari companii din portofoliul FP. Cei de la Templeton mi-au explicat atunci că nu mă pot primi în sală deoarece conferinţa este doar pentru investitori instituţionali (nu şi pentru investitori persoane fizice) şi pentru analişti şi nu pentru că ar avea ceva împotriva ZF. (La o conferinţă similară care a avut loc în urmă cu un an sau doi, am fost dat afară din sală de reprezentanţii de comunicare ai Franklin Templeton din cauză că nu eram nici investitor, nici analist.) Am acceptat punctul lor de vedere, deşi acest tip de conferinţă în care o categorie de acţionari ai FP sunt acceptaţi, iar acţionarii mici şi presa nu sunt invitaţi şi primiţi în sală nu mi se pare în concordanţă cu principiul accesului egal la informaţie al tuturor acţionarilor. Nu pot să accept însă, ca jurnalist, să nu fiu primit la o conferinţă de presă (organizată nu de un SIF sau de statul român, ci de un grup american şi de o agenţie americană de PR), oricare ar fi motivul.

Iar motivul îl ştiu doar cei de la Franklin Templeton şi consultanţii lor, deoarece mie personal şi Ziarului Financiar ca instituţie, nu ni s-au adus niciodată la cunoştinţă.

Îmi amintesc când Franklin Templeton a câştigat mandatul de administrator al Fondului Proprietatea cum ZF era asaltat de comunicate şi de cereri de interviu din partea lor în care se plângeau că statul amână aprobarea şi semnarea contractului de administrare. Apoi, după ce Franklin Templeton şi-a început mandatul, în septembrie 2010, primeam câteva comunicate pe lună şi câte o propunere de interviu la câteva luni. Aveau nevoie de voce în disputele numeroase pe care le aveau cu statul sau pentru a le explica acţionarilor, nemulţumiţi de evoluţia preţului acţiunilor, să mai aibă răbdare.

Din punctul meu de vedere, ZF a reflectat de fiecare dată nealterat şi obiectiv atât mesajul celor de la Templeton cât şi mesajele celorlalte părţi (acţionari ai fondului, reprezentanţii statului) împreună cu cifrele concrete şi evidente care reflectau rezultatul administrării FP de către Franklin Templeton (evoluţia preţului acţiunilor, evoluţia activelor, evoluţia discountului dintre preţ şi VUAN, etc.)

Am scris despre implicarea Templeton în impunerea unor standarde mai ridicate de guvernanţă corporatistă în companiile de stat („TEMPLETON A PUS DIAGNOSTICUL: Cea mai mare problemă a României e ineficienţa companiilor de stat“ publicat de ZF pe 29 nov 2010), despre motivaţiile propunerii Templeton privind listarea secundară a FP la Varşovia („Şeful FP explică: Ducem Fondul la Varşovia pentru că la Bucureşti nu vin investitorii“ - 8 iul 2011).

Am reflectat obiectivele asumate de Templeton la FP („Mark Mobius: Ne-am asumat promovarea pieţei de capital din România“ - 28 iul. 2010 şi „Următoarea ţintă a lui Mobius: să aducă preţul FP de la Bursă la acelaşi nivel cu valoarea activului“ - 25 ian. 2011), iar atunci când am scris despre nemulţumirile acţionarilor privind evoluţia preţului acţiunilor FP, am reflectat şi poziţia celor de la Templeton (REPORTAJ: „V-aţi angajat să maximizaţi valoarea unei acţiuni, să listaţi fondul la Varşovia, Londra, şi n-aţi făcut nimic, după ce aţi venit acţiunile au căzut.“ – apr. 2012).

În trei ani, în Ziarul Financiar a publicat cel puţin zece interviuri cu Greg Konieczny şi Mark Mobius, ultimul chiar în septembrie, când a fost convocată Adunarea Generală a Acţionarilor („Elliott pregăteşte debarcarea Templeton de la cârma Fondului Proprietatea. Managerul polonez al FP răscumpără dintr-un foc 600 de milioane de acţiuni sperând că-şi va salva mandatul“ – 26 sep. 2013).

Faptul că în ultimele luni unii dintre acţionarii FP au fost tot mai nemulţumiţi de evoluţia preţului şi au făcut presiuni asupra administratorului mergând până la a discuta despre înlocuirea acestuia (în lipsa unei explicaţii din partea lor pot doar să bănuiesc că asta a determinat nemulţumirea celor de la Templeton) este o realitate confirmată în AGA de vineri, când au fost exprimate 2,2 miliarde de voturi (din 5,7 mld. de voturi exprimate în AGA) pentru selecţia unui nou administrator la FP, iar în final acţionarii au hotărât să le acorde un mandat mai scurt celor de la Templeton, cu ţinte clare de performanţă. De fiecare dată când a scris despre asta, ZF a cerut punctul de vedere al Franklin Templeton.

În final, ca o notă personală, aş spune că în loc să se supere pe Ziarul Financiar pentru că a reflectat prin articole nemulţumirea acţionarilor FP, cei de la Templeton ar trebui să le explice tuturor de ce timp de doi ani (cât persoanele fizice despăgubite de stat şi-au vândut acţiunile în pierdere) nu au găsit soluţii pentru a impulsiona preţul acţiunilor, iar acum, când fondurile străine de investiţii au preluat controlul FP, preţul acţiunilor a crescut cu 50%.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.11.2013