Ţara cu cei mai mulţi premianţi Nobel pe cap de locuitor (per capita sau pe cap de vită furajată, cum se mai spune)/ de Lucian Vasilescu

Autor: Lucian Vasilescu 06.12.2013

Înainte vreme li se spunea „domenii de activitate”. Acum, tuturor fostelor „domenii de activitate” li se spune „industrii”. Evaluarea „domeniilor de activitate” se făcea în funcţie de performanţa profesională. Evaluarea „industriilor” se face cu savante tabele „Profit and Loss” – o mulţime de cifre răspândite într-un excel stufos, cifre care se adună şi se scad între ele până când, pe ultima linie a excel-ului, apare cifra-cifrelor şi anume Profitul sau, Doamne-fereşte!, Pierderea. E pe plus la bani, e de bine. E pe minus, e de rău. E simplu şi foarte exact, spre deosebire de evaluarea profesională, pe criterii de axiologie şi performanţă pură, cuantificată prin ea însăşi, nu neapărat prin plusvaloarea (profitul) pe care îl generează pe moment.

E vremea cifrelor şi nu-i musai să fii alfabetizat ca să faci astfel de evaluări moderne – tot ce-ţi trebuie este să ai cunoştinţe de matematică elementară, să ştii adică să faci adunări, scăderi, înmulţiri şi, pe alocuri, împărţiri. Adică toate operaţiunile care se fac cu banii. Faci bani – faci performanţă. Nu faci bani – mai slăbeşte-ne!

În ultimii ani a dat peste noi şi un fel de psihoză generată de frustrarea că nu avem şi noi un premiant Nobel. Unul neaoş-verde, de-al nostru, nu ca transfugul de George Emil Palade sau ca nemţoaica de Herta Muller. Găsesc însă că avem destul de multe argumente să scăpăm de tristeţea care ne macină. Să ne întorcem la stăpânele epocii, cifrele. Şi să mai amintim că valoarea în bani a unui Premiu Nobel este, în zilele noastre, de circa 1 milion de dolari. Păi hai să facem o socoteală, folosind drept reper bibliografic cea mai recentă listă a celor mai bogaţi români. Miliardarii (în euro), de pildă, pot fi echivalaţi cu câte cel puţin 1.000 de Premii Nobel pentru fiecare miliard din cont (cifra poate varia, în funcţie de cursul de schimb euro/dolar). Milionarii, câtă frunză şi câtă iarbă, pot fi şi ei puşi la socoteală cu tot atâtea Premii Nobel câte milioane au în cont (atenţie, din nou, la paritatea valutelor!).

Una peste alta, ne-am simţi cu toţii mult mai bine dacă, în loc să le ţinem socoteala celor bogaţi în milioane şi miliarde de euro, le-am ţine-o în Premii Nobel. Ar fi chiar un gest de eleganţă faţă de deţinătorii averilor. Iar pe noi, ca popor, o astfel de contabilitate ne-ar lecui de frustrări şi ne-ar îmbujora mândria de a fi români, contemporani cu atâţia români iluştri.

Şi, cum trăim într-o societate democratică, accesul la premiile amintite ar trebui acordat şi cetăţenilor de rând. Cum? Foarte simplu: le vom spune, de pildă, aşa: domnule (sau doamnă, după caz), nu te gândi că matale câştigi salariul minim pe economie, gândeşte mai bine că, lunar, câştigi cam (atenţie la curs!) 0,00026 de Premii Nobel! Iar fericiţilor premianţi la a patra zecimală li s-ar putea înmâna (eventual de Ziua Naţională, în locul blidului de fasole cu cârnaţi) chiar şi o diplomă care să le ateste performanţa.