O "gaură" legislativă a permis bogaţilor Americii să evite plata unor impozite de peste 100 de miliarde de dolari

Autor: Mădălina M. 23.12.2013

Magnatul Sheldon Adelson (foto), unul dintre cei mai mari proprietari de cazinouri şi hoteluri din SUA, este doar un exemplu de sutele de executivi care au profitat de o portiţă fiscală lăsată de guvernul american, prin care s-a evitat plata unor impozite de peste 100 de miliarde de dolari, scrie Bloomberg.

În vârstă de 80 de ani, sprijinindu-se într-un baston albastru, miliardarul nu îşi ascunde într-un interviu pentru agenţia de ştiri dispreţul pentru taxe: "De câte ori să plăteşti taxe pe bani?".

Adelsone este foarte fericit când vorbeşte cu Bloomberg. Acţiunile imperiului său sunt la maximul ultimilor cinci ani, propulsându-i averea peste pragul de 30 de miliarde de dolari, nivel care îl plasează foarte aproape de clasamentul celor mai bogaţi zece oameni din America. Cu toate acestea, magnatul a evitat plata unor taxe de peste 2,8 miliarde de dolari, prin permutări complexe ale banilor în peste 30 de companii off-shore, menite să transmită moştenitorilor o avere de cel puţin 8 miliarde de dolari, conform unei documentaţii depuse de autoritatea bursieră din SUA (SEC). Asemenea lui, alte câteva sute de executivi s-au folosit de tertipuri legislative care a lăsat guvernul american fără taxe şi impozite de mai bine de 100 de miliarde de dolari, din anul 2000 până în prezent.

Asemeni lui Adelson, au procedat şi alte sute de oameni de afaceri, precum CEO-ul Facebook, Mark zuckerberg. Charles Ergen, preşedintele companiei americane  de televiziune Dish Network şi designerul american Ralph Lauren au transferat peste 300 de milioane de dolari fiecare, evitând plata taxelor, potrivit calculelor Autorităţii bursiere din Statele Unite.

Legile federale ale Statelor Unite impun ca persoanele cu venituri de ordinul milioanelor de dolari, precum omul de  afaceri Sheldon Adelson, care vor să-şi lase averea urmaşilor, să plătească o taxa de moştenire egală cu 40% din valoarea totală a patrimoniului.

În 1984, Richard Covey, avocat la firma Carter Ledyard & Milburn din New York, a găsit o portiţă într-o lege adoptată de Congresul american în 1916, care impunea taxarea cu 40% a averilor milionarilor care vor să lase moştenire copiilor. Covey a numit această portiţă, care făcea ca donaţiile mari să pară mici, GRIT (Grantor Retained Income Trust). Spre exemplu, dacă un tată ar transfera bani într-un trust pentru copiii săi pentru o perioadă limitată, cu instrucţiuni ca trustul să îi trimită câştigurile înapoi la finalul perioadei, atunci valoarea potenţialului câştig ar fi retrasă din taxa pe cadou a tatălui.

Trustul poate investi în acţiunile unor companii cu dividende mici, aşa încât sumele returnate pot merge tot la copii. La şase ani de când Covey a promovat această tehnică, parlamentul a a decis că este o practică abuzivă şi a interzis astfel de operaţiuni de evitare a taxelor. Aşadar, în 1990, GRIT a fost înlocuit cu GRAT (Grantor Retained Annuity Trust). Covey a studiat legea şi a găsit o portiţă şi mai mare, care le permitea oamenilor să nu mai plătească deloc taxe de moştenire sau pe cadouri şi donaţii.

“Schimbarea a fost făcută în încercarea de a stopa un aşa-zis abuz, dar nu a făcut altceva decât să înrăutăţească lucrurile”, spune Covey.

Avocatul explică cum un client poate evita să plătească taxa pe cadouri folosindu-se de legea din 1990, dacă transferă bani într-un trust cu instrucţiuni ca banii să se întoarcă la el într-un termen de doi ani.  Întrucât nu poate fi considerat un cadou sau o donaţie către el însuşi, donatorul nu este taxat şi nici nu plăteşte vreo taxă în avans.

Dacă investiţiile trustului generează câştiguri mari, profitul este trimis către urmaşii donatorului fără să fie supus taxării, în caz contrar, singurele costuri fiind onorariile avocaţilor care se ocupă de transferuri şi care ajung între 5.000 şi 10.000 de dolari, spune el.

Banca americană JPMorgan Chase& Co are un departament special care se ocupă cu procesarea formularelor GRAT, întrucât are foarte mulţi clienţi care folosesc trusturi. “Am un client cu 89 de GRAT-uri”, spune Joanne E. Johnson, bancher la JPMorgan.

Fiscul american - IRS (Internal Revenue Service) - estimează că peste 1900 de formulare au fost completate în conexiune cu GRAT-uri în 2009, pentru evitarea plăţii pe moştenire.

Deşi Obama a făcut propuneri pentru limitarea exploatării portiţei GRAT, preşedintele american nu a făcut presiuni asupra Congresului. Covey sugerează că lipsa unei acţiuni în acest sens se datorează faptului că şi politicienii bogaţi, atât democraţi cât şi republicani, beneficiază de această portiţă de a evita plata taxelor.