Spitalul de boli infecţioase din Arad, nereabilitat de zeci de ani, o ruină

Imobilele în care sunt trataţi adulţii cu boli infecţioase din Arad au ajuns o ruină. Au pereţii scorojiţi, faianţa căzută, rugină, igrasie, pentru că de decenii nu au mai fost reabilitate. Autorităţile spun însă că nu s-au făcut investiţii întrucât clădirile sunt revendicate de comunitatea germană.

Secţia de boli infecţioase adulţi a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Arad este un spin în coasta sistemului sanitar local de două decenii, întrucât cele două imobile în care funcţionează au ajuns o ruină, în lipsa investiţiilor, însă autorităţile nu s-au grăbit să facă ceva concret în acest timp, în pofida plângerilor bolnavilor.

Secţia se află în centrul municipiului Arad, la câţiva kilometri distanţă de SCJU, funcţionând în două clădiri vechi. Prima, aflată la stradă, a fost dată în folosinţă în 1916, iar a doua datează din 1955. În secţia de boli infecţioase, care are 35 de paturi, se află internaţi zilnic, în medie, 25 de pacienţi.

În ultimele decenii, după cum o recunosc reprezentanţii spitalului, nu s-au mai investit bani în reabilitarea clădirilor şi îmbună­tă­ţirea condiţiilor pentru pacienţi. „Ultimele reparaţii mai importante s-au făcut în anii '80. De atunci, doar cârpeli, dacă e să fim sinceri. Mici zugrăveli, reparaţii urgente şi igienizări. Majoritatea cu ajutorul sponsorilor“, spune şeful secţiei, medicul Alexandru Jivcovici.

Imaginea pe care o văd pacienţii încă de la stradă este deprimantă. Imediat ce ai trecut de poarta imobilului, eşti întâmpinat de pereţii scorojiţi şi umezi, iar nuanţele cenuşii ale acestora domină toate holurile, saloanele şi birourile personalului medical. Mirosul înţepător, nu de la dezinfectanţi, ci de la igrasie, contribuie la senzaţia de sufocare.

„Mulţi pacienţi sunt şocaţi când văd ce condiţii sunt aici, mai aproape de un lagăr decât de spital. Unii refuză să se interneze şi dau în scris că îşi asumă tratamentul la domiciliu“, spune o angajată, pentru care suportarea condiţiilor nu e cu nimic mai uşoară.

Pe holurile înguste şi întunecate ale secţiei, cimentul închis la culoare, faianţa veche şi incompletă, igrasia, ţevile ruginite, uşile nevopsite şi strâmbe, neoanele care clipesc, toate conduc către saloane în care sentimentul de anxietate creşte şi mai mult.

Paturile, noptierele, scaunele şi mesele, majoritatea metalice, sunt ruginite. Lenjeria este curată, dar nu poate compensa nuanţa gri a pereţilor cu pete maro de igrasie şi nici rugina de pe calorifer sau care curge de sub chiuvetă, deasupra căreia de află oglinda murdară.

Referitor la mobilierul de la Infecţioase, conducerea secţiei afirmă că are o vechime de câteva decenii, fiind de mult propus pentru casare. „Pentru că nu sunt bani pentru mobilier nou, suntem nevoiţi să folosim ce avem, chiar dacă e pe lista de casare. Au mai existat donaţii, paturi şi alte obiecte, dar nici acestea nu erau noi“, explică medicul Alexandru Jivcovici.

Toaletele sunt pline de igrasie şi rugină, instalaţiile sanitare fiind mai ruginite decât cele din saloane. Băncuţe vechi, din lemn putrezit, sunt aşezate în îngustele săli cu duşuri, iar cele mai multe dintre vasele de WC nu au capace. Şi băile medicilor arată la fel de rău.

Un angajat al unităţii sanitare afirmă că şoarecii şi şobolanii sunt o altă problemă: „Intră pe lângă ţevi, pentru că nu sunt făcute izolaţiile bine, există găuri în ziduri. Nu o dată am prins şobolani prin WC-uri, dar şi în alte încăperi“.

Plângerile pacienţilor privind condiţiile, făcute la plecarea din spital

Pacienţii se plâng de aspectul dezolant al secţiei cel mai adesea la plecare, pentru că se tem „să nu se pună rău“ cu medicii şi asistentele. Nu ar face-o, însă, pentru că angajaţii sunt la fel de nemulţumiţi şi cer, de ani, bani pentru investiţii.

De fapt, numai de personal nu se plâng bolnavii. O studiere a chestionarelor completate la externare arată că pacienţii laudă personalul din spital şi critică locul în care boala i-a ţinut prizonieri zile sau săptămâni la rând.

La condiţiile de cazare, pacienţii au bifat „nesatisfăcător“ sau „bine“, completând chestionarele cu păreri precum: „Vă rugăm să schimbaţi locaţia“, „Clădire într-un stadiu avansat de degradare, instalaţii sanitare în stadiu avansat de uzură“, „Totul e ok, dar locaţia nu corespunde cu personalul“.

„Nu am cum să le reproşez ceva medicilor şi asistentelor, au fost atenţi mereu cu noi, bolnavii. E urât în saloane, sunt urâte WC-urile, dar avem medicamente şi asistentele sunt prezente mereu. Suportăm condiţiile rele câteva zile, nu avem ce face“, spune o femeie internată.

Autorităţile invocă situaţia juridică incertă a clădirii revendicate de comunitatea germană

Despre cauzele stării deplorabile în care a ajuns Secţia de boli infecţioase adulţi, medicul Alexandru Jivcovici spune că acest complex de clădiri şi terenul sunt revendicate de comunitatea germană, iar din această cauză nu se pot face investiţii.

„În clădirea veche de o sută de ani a funcţionat Casa Germană, iar pe la începutul anilor 2000 a fost revendicată cu tot cu terenul pe care e şi clădirea nouă, construită cu destinaţie de spital. Vă daţi seama că din acel moment, din punct de vedere legal, nu am mai putut face investiţii“, spune Jivcovici.

SCJU Arad aparţine de Consiliul Judeţean, iar purtătorul de cuvânt al acestei instituţii, Andreea Oţoiu, spune că situaţia juridică a clădirilor nu a fost rezolvată.

„Terenul şi clădirile Secţiei de Infecţioase se află într-o situaţie juridică incertă. Există pe rol o procedură de revendicare, iar din acest motiv nu s-au mai putut face investiţii. În acest moment, pentru acele spaţii nu se plăteşte chirie, pentru că nu a fost stabilit proprietarul de drept“, explică Oţoiu.

Dreptul de proprietate asupra complexului de imobile a fost revendicat de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), filiala Arad. Preşedintele filialei, Michael Szellner, spune că revendicarea s-a făcut în urmă cu 15 ani.

„Procedura juridică este blocată de ani la o comisie specializată pe retrocedări din subordinea Guvernului. Noi am ales să depunem cererea la această comisie şi să nu apelăm la instanţă decât dacă nu se face dreptate. Totuşi, consider că situaţia juridică nu ar trebui să împiedice investiţiile într-un obiectiv de interes public. Din păcate, aici vorbim de nehotărârea mediului politic când e vorba de decizii necesare pentru a clarifica situaţia imobilelor confiscate de comunişti“, afirmă Szellner.

El spune că FDGR ar accepta o altă clădire din oraş, în schimbul celor în care funcţionează spitalul, „mai ales având în vedere reputaţia unor imobile în care au stat decenii la rând bolnavi“.

„Noi ne dorim să realizăm din nou acea Casă Germană, un fel de centru cultural al comunităţii germane“, spune Szellner, care reprezintă o comunitate de 3.000 de nemţi în judeţ, de zece ori mai mică decât în 1990.

Există planuri, dar nu şi bani

Reprezentanţii Consiliului Judeţean şi ai SCJU Arad au totuşi planuri pentru o nouă clădire destinată Infecţioaselor. Planurile sunt însă vechi de zece ani, dar fondurile necesare nu au fost alocate.

În momentul de faţă, există doar un studiu de fezabilitate realizat, care prevede construirea unui imobil în imediata vecinătate a SCJU. Investiţia ar fi de aproape nouă milioane de lei fără TVA. Clădirea, cu suprafaţă utilă de 2.500 de metri pătraţi, ar mai încorpora Secţia de boli infecţioase pentru copii, Centrul antirabic şi Compartimentul destinat celor infectaţi cu HIV. În total, ar fi 56 de paturi, din care 25 ar fi ale secţiei pentru adulţi, mai puţine faţă de cele 35 de acum.

Totuşi, deşi an de an s-au făcut promisiuni că vor fi alocaţi bani, nici în acest an finanţarea nu este certă.

„Deocamdată se lucrează la proiectul bugetului judeţean pe 2014 şi nu putem şti dacă va fi cuprinsă finanţarea începerii lucrărilor la noua clădire destinată tratării bolilor infecţioase“, afirmă purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean Arad.

Dacă vor fi alocate fonduri, autorităţile vor trebui să liciteze şi proiectarea, iar procedurile de atribuire a lucrărilor s-ar întinde cel puţin până în toamnă. Realizarea clădirii, mobilarea şi dotarea cu tehnica medicală necesară ar dura doi-trei ani, timp în care condiţiile nu vor fi îmbunătăţite pentru pacienţii care ajung la Infecţioase.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.01.2014