Artişti constănţeni la Bucureşti/ de Adrian-Silvan Ionescu. GALERIE FOTO

La Biblioteca Metropolitană s-a deschis, de curând, o expoziţie a patru tineri şi talentaţi plasticieni din Constanţa: Melania Bărbulescu, Gelu Bandarica – părintele Efrem, Mihaela Onesa şi Horia Farcaşiu. Intitulată Întâlnire 2, manifestarea – constituită pe baza afinităţilor elective – dă măsura capacităţii generaţiei lor de a revizita şi interpreta canoanele clasice ale genurilor pe care le practică. Un ceramist, două pictoriţe mirene şi un pictor eclezial s-au întâlnit în spaţiul de studiu al facultăţii de specialitate a Universităţii Ovidius şi s-au apropiat, descoperind că au baze comune de exprimare şi aspiraţii identice de afirmare.

O manifestare asemănătoare a avut loc cu aproape două luni în urmă în oraşul de baştină de la malul Mării Negre.

Spiritul pontic şi-a pus marca pe creaţia expozanţilor: nuanţele, formele, tematica, aerarea specifică spaţiilor largi, o anume pensulaţie sau un modeleu viguros, se întâlnesc în majoritatea lucrărilor celor patru. Pictoriţele sunt sentimental legate de gestualism şi de abstracţionismul liric. Reveriile suscitate de nopţile înstelate sau de furtunile devastatoare, cu iz romantic, îşi află ecoul în pânzele lor. Prezentându-şi pictura secvenţial, ca polipticuri ce pot trăi perfect împreună dar şi în voleuri independente, Mihaela Onesa compune pe suprafeţe înalte şi înguste – amintire a tuşurilor nipone – şi oferă o viziune plonjantă asupra falezelor înalte şi a golfurilor de pe coastă. Cu remarcabilă putere de sinteză, motivul dispare stins într-o formă cu tendinţă decorativă, de sorginte cartografică. Aflându-şi filiaţia la maeştrii taşismului de la mijlocul secolului XX, peste care proiectează o varientă proprie de action painting, cu puternice accente de iluzionism şi introspecţie, Melania Bărbulescu propune nişte pânze cu multiple posibilităţi de lecturare în zona vizualului: un calcan coşcovit oferă sugestii demne de un penel inspirat, la fel ca şi un sărăbătoresc foc de artificii sau o ploaie de stele în luna august, mult mai impresionante la ţărm de mare decât într-un oraş asfixiat de blocuri.

Părintele Efrem îşi poartă, cu aceeaşi eleganţă, penelul glisând de la pictura sacră la aceea profană. Câteva icoane, executate cu întreaga ştiinţă a Erminiilor şi cu o linie delicată, demnă de un elev al lui Teofan Grecu sau al lui Pârvu Mutu, îşi găsesc reflexul în picturi ceva mai libere, deşi nelipisite de har, însă într-o pensulaţie mai largă, mai eclectică: Serafimi, Heruvini şi Troni şi chiar într-un triptic în care sunt alăturaţi toţi aceştia. Dar Părintele Efrem se aventurează şi în pictura realistă atunci când surprinde silueta firavă şi gârbovită a unui monah vârstnic, strecurându-se pe sub o arcadă, în lumina lunii ce desemnează o aură în jurul capului, cucernic plecat. Deşi lucrată în pete plate, scena aceasta intimistă are o plasticitate deosebită. Horia Farcaşiu este singurul care expune lucrări tridimensionale, de ceramică. De solidă extracţie culturală şi plastică – fiu al reputatului ceramist Gheorghe Farcaşiu, fost vicepreşedinte la UAP, la Secţia Arte Decorative şi admirabil organizator al vieţii artistice din oraşul şi judeţul Constanţa, şi al ilustrei istorice şi critice de artă Alice Dinculescu – expozantul a asimilat un solid limbaj plastic pe care îl fructifică, în chip salutar, în manifestarea de faţă. Întâlnirea dintre elementele naturale de bază – apă, aer, pământ, foc – a dat naştere unor opere de mare forţă evocatoare la tânărul şi carismaticul Farcaşiu: plante şi animale marine capătă duritate litică şi  poezie simbolistă sub mâna sa. Sursa inspiraţiei în mediul natural este evidentă dar rezultatul este o sculptură decorativă de mare rafinament care poate înnobila orice interior modern al unor beneficiari cu pretenţii de gust. Fie că este vorba de nişte alge tremurătoare sub unde, fie de capetele stilizate ale unor cufundari agili şi curioşi, ce se iţesc din valuri, fie de împietrirea limbilor de foc ce au mângâiat şi solidificat lucrarea, oricare dintre operele sale aduce o notă de şăgălnicie şi de spirit infantil, jucăuş, menită a bine dispune şi a tonifia pe demoralizaţi. Obţinerea unui asemenea efect stenic asupra degustătorului de artă este lăudabil în zona creaţiei decorative.

Vernisajul expoziţiei Întâlnire 2 a atras un public entuziast şi a răsplătit, după cuviinţă, eforturile celor patru plasticieni din oraşul pontic.