Nu se poate ”închide bugetul” fără taxa de 7 eurocenţi/litrul de carburant? Ba se poate domnule Ponta!

Autor: Iulian Anghel 28.01.2014

Într-o ţară guvernată de zeci de ani de arbitrariu, premierul Victor Ponta are pretenţia să introducă rigoarea: Guvernul, spune el între altele, nu poate renunţa la introducerea accizei de 7 eurocenţi la carburanţi cum vrea Train Băsescu întrucât bugetul deja aprobat nu poate fi redeschis şi nici închis fără această taxă. Premierul are avocaţi teribili în susţinerea sa: la fel ca el cred şi FMI şi Comisia Europeană.

 "Păi nu se poate. Asta i-au spus şi cei de la FMI preşedintelui, că nu se poate renunţa pentru că, atunci, nu se mai închide bugetul (...) Şi Comisia Europeană, şi Fondul Monetar au spus foarte clar că nu se poate redeschide bugetul”, susţine premierul.

Premierul nu explică însă de ce nu se închide bugetul. Pentru că, dacă ar explica, ar trebui să se întoarcă cu explicaţiile la momentele care au determinat introducerea acestei taxe şi a altora. Iar atunci ar deveni mult mai clar că politica guvernului său este la fel de arbitrară ca a predecesorilor săi.

Când, în toamna trecută, a justificat intoducerea acestei noi accize, premierul a sugerat că ea va merge într-un fond pentru construcţia de autostrăzi. De altminteri, programul de autostrăzi publicat de guvern la finele anului trecut, menţionează, din 2015, ca sursă de finanţare a autostrăzilor această acciză.

Mai apoi, Guvernul a spus că nu este lăsat de Comisia Europeană să strângă aceşti bani într-un cont distinct şi că banii merg cu toţii în bugetul de stat de unde sunt redirecţionaţi. Acum premierul spune că nu se poate renunţa la această taxa pentru că nu i se închide bugetul”.

Dacă această acciză – care a fost amânată cu trei luni pentru că Traian Băsescu refuza să promulge legea bugeului de stat – a fi fost menită scopului anunţat (construcţia de autostrăzi), neintroducerea ei avea drept consecinţă întârziera programului de autostrăzi, prin neefectuarea unor cheltuieli în lipsa veniturilor preconizate. Prin urmare, premierul era îndreptăţit să vină şi să-şi apere decizia: nu se poate fără această taxă pentru că am în plan un program ambiţios de autostrăzi la care nu renunţ pentru că vreau ca mandatul meu să lase în urmă ceva! Ar fi fost o justificare bună, o explicaţie binevenită ce ar fi indicat şi că Guvernul chiar vrea să demareze un program serios de cheltuieli de investiţii, după ce acestea au căzut anul trecut cu 13,7% la 11 luni (în timp ce cheltuielile totale ale statului creşteau cu 5,1%), tocmai pentru a permite ”închiderea bugetului”, adică încadrarea în ţinta de deficit.

Dar nu, premierul vine şi spune că nu se închide bugetul fără noua acciză, ceea ce  arată două lucruri: promisiunea că ea va merge în susţinerea infrastructurii a fost falsă, iar guvernul nu va renunţa nici anul acesta la cheltuielile care oricum sunt în creştere - de pildă prin limitarea cheltuielilor statului cu bunurile şi serviciile care au crescut în 2013 cu 11% (pe motiv că s-au plătit arieratele), deşi USL a câştigat alegerile cu un program care promitea reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile cu 50%.

Este greu de crezut acum că această acciză va fi eliminată, iar, până la urmă, insistenţa preşedintelui Băsescu de a se renunţa la ea şi teatrul care însoţeşte demonstraţia sa are, într-adevăr, o încărcătură electorală, ceea ce dl Ponta sesizează corect.

Dar aserţiunea că FMI te susţine în decizia ta  – după ce în anii trecuţi ai criticat fostele guverne că se lasă călcate în picioare de FMI – conţine o doza bună de ridicol şi ironie, inerentă oricărui demers public fals fundamentat. Până la urmă, ceea ce a făcut astăzi premierul a fost să întărească încă o data ipoteza că a justificat cu argumente nereale o decizie controversată.

Se poate închide domnule Ponta bugetul şi fără taxa de 7 eurocenţi pe litrul de carburant, dovadă că aţi închis şi 2013 în deficitul convenit cu FMI (e adevarat sacrificând investiţiile). Dar pentru asta colaboratorii dumneavoastă ar trebui să fie mult mai atenţi la cheltuieli, ceea ce este infinit mai greu decât a impune o nouă taxa a cărei justificare se dovedeşte în final falsă.