Ţara merge, dar nu înaintează deloc!

Daca extrapolăm scena politică la o societate pe acţiuni, cu diverşi acţionari, principiul din business se regăseşte în linii generale şi în politică. Actionarul care detine pachetul majoritar, numeste administratorul si ia decizii pentru toti actionarii, fara obstacole relevante din partea minoritarilor. Si in politica ne aflam intr-o astfel de situatie.

Daca politicienii aflati acum in opozitie ar avea un minim de pragmatism din domeniul afacerilor, nu le-ar trebui decat 5 minute sa realizeze in ce postura se afla. Ori se consoleaza cu situatia data, la care au ajuns din vina greselilor facute in timpul guvernarii anterioare, ori fac ceva si incearca sa schimbe situatia in favoarea lor, redobandind pachetul majoritar pentru a ajunge din nou sa administreze aceasta tara. Deocamdata stim cine gestioneaza business-ul politic din Romania.

Care sunt deosebirile majore intre o afacere privata si gestionarea statului?

1. Un antreprenor lucreaza cu banii lui. Cel putin cu un capital initial. Daca are nevoie de alti bani, pentru a supravietui sau pentru a se extinde, face un credit si este constient ca tot el, prin munca si pe riscul lui, trebuie sa-l ramburseze bancii creditoare. Guvernantii nu lucreaza cu banii lor (cel mult in campanie, pana ajung la putere), bugetul tarii este un sac fara fund, unde fondurile se aduna de la tot poporul. Daca banii pentru bugetari si pensionari nu ajung din colectarea taxelor si impozitelor, politicienii de la putere au o singura prioritate: sa faca imprumuturi. Astfel, creditorii interni (bancile) si externi (organismele financiare internationale) au o piata de desfacere asigurata. Acest mecanism bolnav, gaunos pentru sanatatea economiei romanesti, a fost si este practicat de toate guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria in ultimii 24 de ani. Responsabilitatea politicienilor care conduc tara in rambursarea creditelor luate de Romania in ultimii 24 de ani este zero. Nu a contat cu ce dobanda s-a contractat un imprumut sau cum s-au cheltuit banii. Conteaza ca nu ei, ci altcineva va munci pentru a-i rambursa.

2. Un antreprenor are la baza o idee de afaceri. Daca o pune in aplicare, trece de la stadiu de vorba, la fapte. Numai asa devine un antreprenor de succes si face dovada acestui lucru prin rezultate economice concrete. Pentru asta are nevoie de viziune, de un proiect fezabil, care se transforma in timp in profit si notorietate.  Prin comparatie, politicienii au cel putin la fel de multe idei, pe care le exprima prin promisiuni electorale. Cand vine vorba sa le aplice, de cele mai multe ori, constata ca nu au niciun plan, nicio varianta practica prin care sa se tina de cuvant. Numai atunci realizeaza diferenta dintre teorie si practica. Asa devin promisiunile minciuni. Diferenta dintre oamenii de succes in afaceri si politicienii de duzina este ca cei din urma sunt incapabili sa transpuna ideile/promisiunile in realitate. Din pacate, in general, guvernantii gandesc de la un mandat la altul si actioneaza in consecinta, pe cand antreprenorii sunt obligati sa actioneze pe termen lung si foarte lung, pentru a-si consolida succesul.

3. Orice antreprenor serios are o responsabilitate certa. Ca manager de companie, are de dat lunar salarii, de platit impozite si taxe, de gestionat o afacere in care si-a investit toata priceperea pentru a reusi. Nu are pe cine da vina daca da gres! Nu are scuze daca da faliment. Spre deosebire, un guvernant gaseste oricand nenumarate scuze care sa-i explice insuccesul. Este de fapt, eterna acoperire a incompetentei. Fie ca vorbeste despre "greaua mostenire", fie ca isi pomeneste dusmanii politici care nu-l lasa sa-si duca la indeplinire proiectul, ajungem in acelasi punct. Lipsa de rezultate! Aproape intotdeauna nu exista un responsabil pentru insuccesul politic. Asta explica probabil si faptul ca pe scena politica s-au perindat dupa 1990 cam aceiasi actori, prin rotatie, iar extrem de putini guvernanti si-au asumat stagnarea Romaniei.

4. Intr-o afacere trebuie sa fii permanent in priza, daca vrei sa ai succes, pe termen lung. Fie ca este boom economic sau criza, esti tot timpul in razboi. In politica, in criza esti doar cand te afli in opozitie. La putere apare relaxarea si delasarea. Cred ca astazi, in Romania, opozitia este intr-o depresie cronica, fara lideri, fara proiecte, fara vlaga. Traieste doar din orgoliul detinatorului de pachet minoritar, cu valoare simbolica. Fiecare partid sau partidulet din opozitie se lauda cu ce nu are celalalt, fara sa vada lipsurile din propria ograda. In schimb, detinatorii pachetului majoritar isi vad linistiti de treaba, de multe ori cu aroganta, guverneaza cum pot mai "bine" si sunt fericiti cand nu au competitor politic.

5. In Romania, exista un minim de etica economica, ce ii opreste pe actionarii majoritari dintr-o companie sa faca absolut tot ce vor, atunci cand minoritarii sunt pasivi. In plus, exista o legislatie in vigoare si un control al autoritatilor, care permit firmelor sa functioneze fara perturbari notabile din exterior. In politica, in lipsa unei opozitii reale, din fericire pentru romani, guvernul este permanent constrans sa respecte acordurile internationale semnate, fiind dependent si de creditele de care are nevoie pentru a-si acoperi deficitul bugetar. In acest caz, influenta din exterior s-a dovedit indispensabila pentru a stopa abuzurile politice. Intrarea Romaniei in UE este adevaratul scut de protectie al romanilor in fata tuturor devierilor guvernantilor, indiferent de culoarea politica a acestora.

In acest moment, USL are pachetul majoritar. Pentru orice alt partid din opozitie, care doreste sa guverneze aceasta tara, singura varianta posibila este recastigarea actiunilor pierdute. Acest lucru nu se face criticand demagogic actuala conducere. Electoratul, care reprezinta actiunile oricarui partid, asteapta o altfel de abordare politica. Asteapta solutii concrete, viziune, un proiect de tara, stabilitate economica si incredere in oamenii care vor sa conduca Romania. Numai atunci electoratul poate reevalua cine merita sa aiba pachetul politic majoritar in Romania. Pana atunci, tara merge, dar nu inainteaza deloc.