Poemă finală/ de George Bacovia

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu ştie nimeni

Ascuns în pivniţa adâncă, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo neştiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...

Pe stradă urle viaţa, şi moartea
Şi plângă poeţii poema lor vană...
Ştiu...
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis -
Plumb, şi furtună, şi pustiu,
Finis...

Istoria contemporană...
E timpul... toţi nervii mă dor...
O, vino odată, măreţ viitor.

Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu ştie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
Singur să mă pierd în lume neştiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...