Juriştii caută echilibrul în legea insolvenţei. Cum poate fi redus numărul de fraude fără a lichida afacerile care pot redeveni viabile?

Noul cod al insolvenţei, legea după care din acest an ar urma să se ghideze toate societăţile ajunse în incapacitate de plată, este încă în dezbatere după ce ordonanţa de urgenţă prin care Guvernul promovase în toamnă textul legislativ a fost declarată neconstituţională.

Cu toate acestea, legea ar putea intra în vigoare până la jumătatea acestui an după finalizarea dezbaterilor din Parlament în care vor fi reanalizate câteva dintre cele mai controversate aspecte ale textului propus iniţial. Insolvenţa naşte controverse şi în forma actuală, în condiţiile în care numeroase companii au rămas cu facturi neachitate după ce în ultimii cinci ani 120.000 de societăţi cu datorii de miliarde de euro au ajuns în insolvenţă, pentru 108.000 dintre acestea fiind deja declarat falimentul.

Datele prezentate ieri de Valentina Burdescu, director al Direcţiei Buletinului Procedurilor de Insolvenţă, arată că în ultimii cinci ani doar pentru 3.500 de firme au fost aprobate planuri de reorganizare, printre acestea numărându-se companii mari, ca Hidroelectrica, Astra Vagoane Arad sau Tower Center, iar practicienii în insolvenţă susţin că aprobarea noului cod în forma actuală ar putea scădea cu circa 70% numărul firmelor care se însănătoşesc şi ar agrava astfel situaţia mediului de business.

„Raţiunea noului cod este de a contribui la îmbunătăţirea mediului de afaceri. În prezent, proiectul se află în dezbaterea Comisiei juridice a Senatului şi profităm de soluţia dată de Curtea Constituţională, care a declarat neconstituţională ordonanţa de urgenţă prin care codul intrase în vigoare în octombrie 2013, pentru a corecta lucrurile care nu au fost suficient de bine explicate. Sunt foarte multe amendamente care au fost convenite de toată lumea. Au rămas doar câteva puncte care au născut discuţii“, a declarat ieri Robert Cazanciuc, ministrul justiţiei, în cadrul evenimentului cu tema „Noul cod al insolvenţei. Soluţia pentru mediul de business de azi?“, organizat de ZF în parteneriat cu Ministerul Justiţiei, BNR, PwC, Casa de Insolvenţă Transilvania, ZRP Insolvency şi NNDKP.

Unul dintre aspectele „controversate“ la care ministrul justiţiei a făcut referire îl reprezintă limitarea duratei planului de reorganizare la un an, cu posibilitatea de prelungire cu încă unul, o măsură despre care practicienii consideră că ar face imposibilă reorganizarea în timp util a unor afaceri complexe, de mari dimensiuni.

„Un termen de un an pentru reorganizare poate fi o piedică inclusiv pentru cei care l-au propus, uitându-ne doar la situaţia Oltchim, spre exemplu. Ar trebui lăsaţi creditorii să aprecieze care este termenul în care o firmă ar trebui să se reorganizeze sau o diferenţiere în funcţie de cifra de afaceri sau complexitatea dosarului“, susţine Simona Miloş, partener al firmei RVA Insolvency şi preşedinte al Institutului Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă.

„În noua dezbatere va trebui să găsim un echilibru. Poate fi o soluţie această diferenţiere în funcţie de cifra de afaceri pentru stabilirea duratei planului de reorganizare. Cred că vom găsi acea balanţă de care este nevoie“, a răspuns Cazanciuc cu privire la acest aspect.

Pe de altă parte, Andrei Cionca, partener fondator al Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR), susţine că reorganizările ar deveni mult mai dificile dacă noul text de lege ar impune, pe lângă votul pe categorii, şi votul a 50% din creditori pentru aprobarea unui plan de reorganizare. În portofoliul CITR, activele societăţilor în insolvenţă acoperă doar 18% din pasive (active de 500 mil. euro la datorii de 2,8 mld. euro), iar potrivit unei simulări realizate de practicieni, doar trei dintr-un grup de zece firme care s-au reorganizat pe legea în vigoare ar reuşi acest lucru şi pe baza noului cadru legislativ.

„Decizia de a impune ca un plan de reorganizare să fie aprobat doar cu votul creditorilor ce deţin cel puţin 50% din masa credală a fost luată în şedinţă de guvern. Recomandarea organismelor internaţionale a fost de stabilire a unui prag de 30% pentru aprobarea planurilor de reorganizare, iar noi vom susţine în Parlament această poziţie“, a declarat Florin Moţiu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei.

Cu toate acestea, Bogdan Olteanu, viceguvernator al BNR, susţine că este necesar ca această procedură să asigure protecţia creditorilor, să conserve interesele acestora, deoarece altfel există riscul este de descurajare a creditării.

„Este de notorietate că legea în vigoare este favorabilă debitorilor şi pot spune că este depăşită de actualele realităţi economice (...). Echilibru nu înseamnă egalitate, în condiţiile în care în procedura insolvenţei creditorul are un drept, pe când debitorul are o obligaţie. Totodată, debitorul este afacerea, nu acţionarul, iar el este primul care trebuie să suporte pierderea după deschiderea insolvenţei. Unde este posibil, trebuie salvată afacerea, nu deţinătorul ei“, a declarat Olteanu.

„Economia nu va dudui după ce adoptăm noul cod“, a fost concluzia lui Liviu-Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor, instituţie în cadrul căreia urmează să fie dezbătută noua lege. „În ultima perioadă am avut mai multe întâlniri cu grupuri de interese care au abordări diferite cu privire la acest cod. Sunt cei care au de recuperat bani şi sunt cei care au de dat şi nu mai vor să dea. Ne-am interesat şi la ce au făcut vecinii noştri pe acest subiect şi sunt ţări cu o legislaţie mai dură, ţări cu o legislaţie mai permisivă şi alţii mai echilibraţi. Noi încercăm să obţinem un text de lege mai eficient şi mai echilibrat şi sper ca la finalul acestei sesiuni parlamentare să avem o lege aplicabilă, o lege asortată cu vremurile pe care le trăim, în care lucrurile se mişcă foarte repede“, a mai spus Ciucă, precizând totodată că „uşile comisiei juridice sunt deschise pentru toţi cei care vor să participe la dezbaterea care se află pe lista de priorităţi a Parlamentului“.

Sorin David, partener coordonator al casei de avocatură D&B David şi Baias şi membru al echipei de consultanţi care a elaborat Proiectul Codului insolvenţei, apreciază că „legea nu este un panaceu la toate problemele economiei româneşti, care suferă din cauza lipsei de disciplină financiară şi de creditare, dar poate ajuta în anumite aspecte“.

„Există o percepţie că această procedură a fost abuzată în detrimentul creditorilor, dar consider că în multe cazuri acest abuz nu a fost sancţionat de actuala lege deşi era posibil acest lucru. Astfel, pentru descurajarea acestor abuzuri cred că ar fi suficientă o aplicare mai curajoasă şi până la capăt a actualului cadru legislativ“, a punctat David.

Ana-Irina Şarcane, consultantul coor­donator al proiectului noului cod al insol­venţei, spune că unul din scopurile noii legi este de a reechilibra forţele în cadrul proce­durii deoarece actuala lege este favorabilă debitorilor. „Tentaţia este să fii de partea celui mai slab, iar în acest caz vorbim de debitori, dar scopul legii este recuperarea creanţelor şi nu salvarea debitorilor, iar acest scop poate fi atins prin eficienţă.“

Totodată, ea susţine că două dintre cele mai importante noutăţi pe care le aduce noua lege sunt superprioritatea finanţărilor acordate în perioada de observaţie şi insolvenţa grupu­rilor de societăţi. „Finanţarea în perioada de observaţie consider că va aduce o recuperare mai bună pentru toţi creditorii, în timp ce acţiunile necorelate în cazul insolvenţei unui grup de firme reduc spre minim şansele de supravieţuire.“

O problemă acută a noului cod în formula propusă în toamnă rămâne însă acceptarea executării individuale în cadrul insolvenţei, măsură care reprezintă „o înfrângere elocventă a procedurii şi o înfrângere a principiului maximizării averii debitorului“, potrivit lui Stan Târnoveanu, co-managing partner al firmei ZRP Insolvency. „Spre exemplu, dacă vinzi volanul unei maşini, cu siguranţă valoarea acelei maşini va scădea. Totodată, vor fi contestaţii la aceste executări şi nu se va ajunge la maximizarea averii debitoarei, ci la cea a avocaţilor care vor contesta aceste executări. O asemenea soluţie consider că nu este nici măcar în favoarea creditorului fiscal“, a mai spus reprezentantul ZRP Insolvency.

Practicienii apreciază că principalele cauze ale numărului ridicat de insolvenţe sunt mai degrabă legate de lipsa de creditare şi disciplina financiară precară a firmelor, aspecte pe care noua lege a insolvenţei le poate influenţa într-o prea mică măsură.

„Noua lege în niciun caz nu este mai rea, dar nu cred că va reduce numărul de insolvenţe. Printr-o procedură mai alertă, ar putea scădea numărul procedurilor pe rol, dar nu cred că vor fi mai puţine firme intrate în insolvenţă“, a concluzionat Simona Neagu, partener al casei de avocatură NNDKP (Nestor).

Stan Târnoveanu, co-managing partner al ZRP Insolvency

• Mă uit cu un ochi la partea pozitivă a noului cod şi cu celălalt la partea negativă. Pozitiv, pot spune că practicianul va avea tot mai multe pârghii pentru a face procedura mai dinamică dacă acest lucru se impune. Totodată, măsurile de standardizare vor duce la o procedură mai transparentă, mai predictabilă, mai echilibrată. Pe de altă parte însă, acceptarea executării individuale în cadrul insolvenţei este o înfrângere elocventă a procedurii şi o înfrângere a principiului maximizării averii debitorului.
• Trebuie mers la cauză, la disciplina contractuală şi la diligenţa companiilor.
• Autoritatea fiscală pozează uneori în victimă, dar deseori doarme în papuci, acumulând restanţe chiar şi de cinci ani, deşi are posibilitatea de a solicita insolvenţa după 90 de zile.

Andrei Cionca, partener fondator al Casei de Insolvenţă Transilvania

• Acest proiect e mult mai bun ca reglementarea actuală, chiar dacă există unele probleme.
• Din punctul nostru de vedere, dacă un creditor ridică piatra şi începe executarea silită, toţi ceilalţi vor începe acelaşi lucru.
• În portofoliul nostru, valoarea de piaţă a activelor este de circa 500 de milioane de euro, în timp ce datoriile sunt de
• 2,8 miliarde de euro, astfel că activele acoperă doar 18% din pasive. Dacă impui un prag de 50% plus 1 pentru votarea planurilor de reorganizare, observi că 32% din creditori ar trebui să voteze planul ştiind că nu vor recupera nimic. Bineînţeles că se naşte întrebarea: nu este cam ridicat acest prag de 50%?

Sorin David, partener coordonator al D&B David şi Baias

• Niciodată reorganizarea la nivel local nu a însemnat mai mult de 10%, aceasta fiind situată undeva între 3 şi 6%.
• Sunt cazuri în care un creditor care poate părea agresiv să intre în insolvenţă deoarece are mai mulţi debitori în insolvenţă care nu îl mai plătesc. Trebuie să ne uităm pe lanţ la acest fenomen al insolvenţei, nu neapărat la creditori şi la debitori.
• S-ar putea ca pe perioada aplicării noului cod să vedem o îmbunătăţire a economiei, dar mi-e greu să spun că aceasta va fi rezultatul noului cod. Procedura trebuie să fie mai eficientă: ce poate fi salvat să fie făcut cât mai repede, iar dacă stabileşti intrarea în faliment şi aceasta trebuie făcută rapid.

Simona Miloş, partener al RVA Insolvency

• În faliment nu intră doar debitorii frauduloşi, iar o acţiune abruptă nu va duce la stârpirea acestora. Pedeapsa capitală nu a înlăturat infracţiunea în ţările care au adoptat-o şi nici măsurile drastice nu-şi ating scopul.
• Pentru a creşte antreprenoriatul trebuie să acceptăm riscul şi falimentul. Între 4 şi 6% din insolvenţele europene sunt frauduloase.
• Sunt de acord că au existat neajunsuri care au determinat această reformă, precum accesul mult prea facil la deschiderea procedurii, posibilitatea de a o controla sau accesul mult prea facil la confirmarea unui plan de reorganizare având votul creditorilor care deţin doar 4-5% din masa credală.

Ana-Irina Şarcane, partener coordonator al firmei Şarcane şi Asociaţii

• Unul dintre scopurile noii legi este de a reechilibra forţele în cadrul procedurii deoarece este de notorietate că actuala lege este favorabilă debitorilor.
• Tentaţia este să fii de partea celui mai slab, iar în acest caz vorbim de debitori, dar scopul legii este recuperarea creanţelor şi nu salvarea debitorilor, iar acest scop poate fi atins prin eficienţă.
• Două dintre cele mai importante noutăţi pe care le aduce noua lege consider că sunt superprioritatea finanţărilor acordate în perioada de observaţie şi insolvenţa grupurilor de societăţi. Finanţarea în perioada de observaţie consider că va aduce o recuperare mai bună pentru toţi creditorii, în timp ce acţiunile necorelate în cazul insolvenţei unui grup de firme reduc spre minim şansele de supravieţuire.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.02.2014