S-a stins părintele Marii Împăcări/ de Tudor Călin Zarojanu

(Ştiaţi că există 7.500 de cursuri universitare de religie şi ştiinţă?)

Din Huffington Post am aflat – sub semnătura lui Karl Giberson, doctor în filozofie – că s-a stins Ian Graeme Barbour, omul care a pus bazele învăţământului ştiinţific-religios. Avea 90 de ani şi ne-a părăsit (pentru Rai, cu siguranţă) de Crăciun… Nici nu se putea mai frumos!

Vreme de jumătate de secol, luptându-se cu toate prejudecăţile şi extremismele – de o parte şi de cealaltă – Ian Barbour a militat pentru împăcarea dintre cele două domenii ale spiritului, asmuţite unul împotriva altuia în timpul Evului Mediu, după ce, de la Facerea Lumii şi până atunci, nu avuseseră nimic de împărţit. Ia să-i fi spus lui Pitagora că teorema lui intră în contradicţie cu credinţa în zei! Ţi-ar fi râs în nas…

Lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult în secolul al XIX-lea, din cauza lui Andrew Dickson White, primul preşedinte al Universităţii Cornell şi militant agresiv pentru secularism. Cartea sa, „A History of the Warfare of Science With Theology Within Christendom “ susţine că religia creştină a fost dintotdeauna duşmanul ştiinţei.

La jumătatea veacului următor, Barbour – cu un doctorat în filozofie obţinut la Universitatea Chicago, condusă de marele Enrico Fermi, dar şi absolvent de Teologie şi etică la Yale Divinity School – a fost primul şi pe atunci aproape singurul care a îndrăznit să conteste această adversitate. De altfel, preda atât Teologia, cât şi Ştiinţele, la Colegiul Carleton din Minnesota. Plăcuta lui surpriză a fost să constate că mulţi savanţi erau nemulţumiţi de „războiul oficial” dintre cele două discipline şi, pe cale de consecinţă, dornici să discute legăturile dintre ele.

În 1966, Barbour a publicat „Issues in Science & Religion”, care pur şi simplu a creat vocabularul dialogului religie-ştiinţă. Cărţile sale sunt acum folosite în peste 7.500 de cursuri universitare de religie şi ştiinţă (da!, există atâtea!) din întreaga lume şi un număr greu de calculat de cursuri ale altor discipline.

În 1999, a primit Templeton Prize for Progress in Religion şi a donat o bună parte din premiul cu şapte cifre (!!) Centrului pentru tehnologie şi ştiinţe naturale din Berkeley, California, unde activa în acel moment.

Barbour era carismatic, efervescent, ultra activ, mereu pe drum de la o conferinţă la alta, gata de o nouă aventură. La 80 de ani, la Nassau, alături de autorul articolului din Huffington Post, înota cu delfinii!

A fost căsătorit cu Deane Kern vreme de 64 de ani, până la moartea ei, în 2011, şi au avut patru copii.

Dumnezeu să-l odihnească. Merită!