ZF Power Summit '14, ziua a doua: Industriaşii: Este absurd într-o ţară cu resurse interne de gaze să plătim preţuri internaţionale

Autori: Radu Bostan , Andrei Cîrchelan 26.02.2014

Cele mai mari companii industriale din România spun că degeaba avem resurse interne de gaze dacă acestea nu pot fi folosite pentru a produce competitiv.



Situaţia în care industria va plăti de anul acesta un preţ la gaze aliniat la media interna­ţională, deşi România îşi asigură 70-80% din necesar prin forţe proprii, este calificată cu un singur termen de oamenii din piaţă: „absurd.“

Pe partea de energie, unde preţul a crescut din cauza subvenţiilor pentru ener­gia verde, mesajul a fost clar: „O subvenţie trebuie făcută pentru a încuraja o industrie, dar să-ţi aducă valoare adăugată în timp. Nu poţi să faci un acord între două părţi şi al treilea să plătească.“ În prima zi a ZF Power Summit’14 mesajul lui Constantin Niţă, ministrul delegat pentru energie, a fost că marii consumatori industriali ar putea fi scutiţi în proporţie de 85% de la plata certificatelor verzi. 

Ce cer de fapt marii consumatori? Amânarea implementării calendarului de liberalizare a preţului gazelor din producţia internă, care în mod normal ar trebui să se finalizeze anul acesta, şi scutirea, măcar parţială, de la plata certificatelor verzi.

„În momentul de faţă, ponderea ecotaxelor în costul nostru ne face necompetitivi. Noi vrem reducerea sarcinii pe care o suportăm cu ecotaxele la un nivel suportabil. În decembrie, Comisia Europeană a publicat orientă­rile pentru ajutoarele de stat privind sectorul de mediu şi energie. Noi, pentru a putea să suportăm schema de suport a industriei energiei regenerabile, trebuie să fim la rândul nostru susţi­nuţi“, a declarat Marian Năstase, preşe­dintele consiliului de administraţie al pro­ducătorului de aluminiu Alro Sla­tina, cel mai mare consumator de energie din România, în a doua zi a evenimentului ZF Power Summit ‘14, realizat de ZF în parteneriat cu OMV Petrom, GDF SUEZ Energy România, Rompetrol, AB Energy România, Alpha Bank, Alro, ArcelorMittal, Azo­mureş, CEZ, Electroalfa, Enel, Exxon­Mobil, Marsh Energy România, MOL România, Nuclearelectrica, PwC, Sie­mens, Totalsoft şi Transelectrica. Mari­an Năstase a făcut referire la un ghid publicat de executivul european, care prevede posibilitatea ca statele să acorde industriei o scutire de până la 85% din costul susţinerii energiei verzi.

„Pieţele noastre sunt deschise, iar clienţii au de ales, pot cumpăra din Ru­sia, de exemplu. Nu cerem subvenţii. Ce spunem noi este că există soluţii şi sunt implementate în toate ţările care au înţeles că trebuie să susţină industria. Acţiunea, însă, e necesară acum“, a subliniat Bruno Ribo, directorul general al combinatului siderurgic Arcelor­Mittal Galaţi. El a adăugat că industria nu a fost consultată la elaborarea schemei de sprijin pentru energia verde şi, în plus, deşi investiţiile în sector au depăşit 6 mld. euro în ultimii ani, beneficiul pentru industria locală a fost minim.

„O subvenţie trebuie făcută pentru a încuraja o industrie, dar totuşi să-ţi aducă valoare adăugată în timp. Noi, consumatorii mari, plătim factura. N-o plăteşte Guvernul. Nu poţi să faci un acord între două părţi şi al treilea să plătească“, a afirmat Mihai Aniţei, CEO al producătorului de îngrăşăminte chimice Azomureş, companie al cărei consum de gaze naturale echivalează cu 7% din consumul naţional.

Pe lângă costul mare al electricităţii, pe fondul taxelor cu certificatele verzi şi cogenerarea, marii consu­ma­tori de energie se confruntă şi cu costul tot mai mare al gazelor naturale.

„Noi, începând din aprilie, dacă nu din iulie, depăşim preţul de import la gaze natu­ra­le. Este absurd într-o ţară care are resurse ener­getice“, a mai spus Mihai Aniţei.

Şeful producătorului de îngrăşăminte chi­mi­ce s-a referit la viitoarele etape ale calen­da­ru­lui de liberalizare a pieţei gazelor naturale, în urma cărora preţul gazelor din producţia in­ter­nă va creşte de la 231 de dolari pe mia de metri cubi, la 350 de dolari pe mia de metri cubi, începând din iulie 2014. El a adăugat că in­dustria nu este pregătită pentru devansarea ter­menului de la care preţul gazelor pentru con­su­matorii industriali va fi complet de­reglementat, idee luată în calcul de autorităţi.

„Nu suntem pregătiţi funcţional sau biro­cratic pentru ea. Nici n-aş vrea să fac calculul cât ar însemna în plus la factură, ar fi un de­zas­tru pentru noi“, a afirmat CEO-ul Azomureş.

El a mai spus că dacă marii consumatori vor fi scoşi din piaţă, atunci costurile cu utilită­ţile vor creşte pentru consumatorii rămaşi.

„Dacă vom muri noi, sunt nişte costuri, vor fi transferate pentru cei care rămân: popu­laţie, microîntreprinderi. Trebuie păstrat un echili­bru între industrie, marii consumatori, pro­du­cători şi servicii. Guvernul poate vrea să reducă industria la 15%. Cu ce o înlocuim, cu turism?“

 

Surpriza insolvenţei la Hidroelectrica ar putea întârzia listarea

A doua zi a evenimentului ZF Power Sum­mit ‘14 a adus şi primele reacţii oficiale, la cald, în cazul Hidroelectrica, principalul pro­du­cător de energie din sistem, care a revenit în in­solvenţă după opt luni de la ceea ce se credea că a fost o redresare după o insolvenţă de un an. Reintrarea companiei în această si­tua­ţie va periclita planurile statului de a vinde un pachet de acţiuni de 15% din Hidro­elec­trica pe Bursa de Valori.

„Ieri dimineaţă (marţi – n. red.) eram con­vins că tot ce ne propuseserăm este perfect reali­zabil şi în acest sens lucrurile erau deja publice“, a spus Gabriel Dumitraşcu, şeful di­rec­ţiei de privatizare din cadrul De­par­tamentului pen­tru Energie.

„Aseară, lucrurile s-au schimbat. În jur de ora 5 şi ju­mătate am primit un telefon de la colegii de la Hidro­electrica“, a adău­gat el, referindu-se la anun­ţul că produ­că­to­rul de ener­gie a reintrat în insol­ven­ţă, după ce unii traderi au câştigat la Curtea de Apel recur­sul împotriva deci­ziei de ieşire a compa­niei din in­sol­venţă, în iunie 2013.

„Nu mi-a venit să cred, am sperat că lucrurile nu stau chiar aşa. Nu avem nici acum hotărârea instanţei redactată, aşa că suntem în faza în care ne pripim să tragem concluzii. Am avut discuţii privind eventualele posibilităţi de a continua procesul. Nu exclud varianta unei căi extra­or­di­nare de atac pentru că, după discuţii cu avo­caţi, se pare că avem şi o astfel de cale. Con­clu­zia este că încercăm să readucem Hidro­elec­tri­ca în po­ziţia de ieri-dimineaţă, de a fi o com­panie pe care să o listăm la termenul asumat, în aceas­tă vară“, a mai spus Dumitraşcu.

Şeful privatizării din energie a mai spus că în ceea ce priveşte celelalte planuri ale statului, anume vânzarea unui pachet majo­ri­tar din Electrica şi a unei participaţii mino­rita­re din Complexul Energetic Oltenia (CEO), lucrurile merg înainte, iar companiile vor fi restructurate anterior listării.

„Cu Electrica suntem în grafic, suntem în faza în care încă mai aplicăm câteva măsuri de restructurare pentru a defini corect perimetrul IPO-ului. Cea mai importantă dintre ele este o se­parare a participaţiilor minoritare la societă­ţi­le deja privatizate. Electrica este o companie care are un business definit foarte limpede în per­cepţia investitorilor, furnizează şi distribuie ener­gie, nicidecum nu administrează parti­cipaţii la alte societăţi“, a arătat Dumitraşcu.

În ceea ce priveşte Complexul Oltenia, reorganizarea priveşte transferul unor cariere de la companie la două termocentrale inte­gra­te în alte societăţi, care sunt consu­ma­torii căr­bu­nelui respectiv. Astfel, cariera Berbeşti va fi inte­grată în CET Govora, iar cariera Husni­cioara va fi preluată de Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN).

„Interesul nostru este de a transfera activi­ta­tea acestor cariere către termocentrale pentru un management mai bun şi direct al lor asupra surselor de combustibil. Nu este niciun secret că există creanţe istorice, aceste două termo­cen­trale sunt clienţi dintotdeauna ai fostei Societăţi Naţionale a Lignitului Oltenia (SNLO). Aceste creanţe cresc an de an, Curtea de Conturi ne obligă să percepem penalităţi an de an, astfel că se formează o creanţă din ce în ce mai mare şi mai greu de acoperit“, a arătat Laurenţiu Ciurel, directorul general al Complexului Energetic Oltenia.

El a precizat că datoriile celor două so­cietăţi către CEO, compania „moşteni­toare“ a SNLO, depăşesc în prezent suma de 700 milioane de lei, cu tot cu penalităţi. În schimb, renunţarea la cele două cariere ar însemna pentru CEO o reducere de circa 12 lei a costului de producţie al electricităţii.

Totuşi, listarea companiei pe bursă, programată tot pentru această vară, ar putea întârzia câteva luni, deoarece este necesară reevaluarea rezervelor de cărbune.

„Pe legislaţia românească, aceste rezerve erau cu caracter secret. A fost un proces anevoios de a modifica nişte acte normative pentru a desecretiza aceste rezerve. De atunci am organizat o licitaţie şi se pare că cel mai scurt termen pe care l-am avea la ora aceasta este de minimum trei luni. Deci am avea rezultatul acestei evaluări cel mai devreme în luna iunie. Asta înseamnă că s-ar prelungi un pic termenul“, a mai arătat Laurenţiu Ciurel.

 

Care sunt strategiile de supravieţuire ale marilor consumatori în faţa creşterii preţurilor?

  • Bruno Ribo, Chief Executive Officer în cadrul ArcelorMittal Galaţi

Vorbim despre criză din 2008, dar nu e o doar o criză. Există lumea de dinainte de 2008 şi cea de după. Toate deciziile din energie au fost luate înainte de 2008, pe vremea când China conducea în lume după creşterea economică. Iar noi ne permiteam să transferăm creşterile de costuri clientului.

Nu traversăm o criză, ci o schimbare completă de paradigmă. Era o lume complet diferită înainte de 2008. Toate deciziile din energie au fost luate înainte de 2008, mai mult sau mai puţin. S-au schimbat lucrurile pentru industrii ca a noastră.

Exportăm peste 70% din producţie, suntem forţaţi să mergem spre pieţe externe, unde concurăm cu alte ţări din Comunitatea Statelor Independente, mai ales Rusia.

România are o particularitate în Europa. Industria reprezintă 32% din PIB, în timp ce în Europa reprezintă 18 - 19%, în medie. Deci suntem în pieţe care sunt cu adevărat deschise şi competitive. Costurile explozive cu care ne confruntăm nu pot fi transferate clienţilor.

Producţia a scăzut de la 4 milioane de tone la 2 milioane de tone. Am investit peste 200 milioane de euro într-o perioadă de pierderi. Am avut 100 de proiecte pentru creşterea eficienţei energetice şi am scăzut consumul de energie cu aproximativ 15%.

Ce solicităm este un preţ predictibil şi sustenabil pentru energie.  Avem nevoie de mai mult timp să ne adaptăm. Nu am fost consultaţi şi nu s-au făcut studii de impact.

Vedem iniţiative luate, dar este doar un bun început. Trebuie să revenim la ce aveam înainte de 2009-2010 în ceea ce priveşte preţul energiei.

Pentru mine este incredibil că guvernanţii au ales o perioadă de tranziţie de 8 ani pentru gospodării şi doar doi ani pentru industrii. Asta îmi arată că nu au fost făcute studii de impact. Perioade mai bine alese sunt o chestiune de alegere a viitorului pentru România.

Noi nu putem transfera majorările de tarif la energie către clienţi. Pieţele noastre sunt deschise, iar clienţii au de unde alege, pot cumpăra din Rusia, de exemplu.

Nu cerem subvenţii. Ce spunem noi este că există soluţii şi sunt implementate în toate ţările care au înţeles că trebuie să susţină industria. Acţiunea însă e necesară acum.

90% din materialele pentru morile de vânt sunt importate. Noi producem oţel pentru morile de vânt, dar nu pentru România. Prin subvenţia aceasta, noi finanţăm direct crearea de locuri de muncă în Orient, prin reducerea de locuri de muncă în România. Majoritatea panourilor solare sunt produse în China.  România nu a reuşit să impună conţinut clar şi european asupra acestui proiect.

Implicarea noastră în Cernavodă a fost întotdeauna ca partener minoritar şi am decis recent să ne retragem, pentru că am considerat că proiectul nu era suficient de atrăgător. Am decis împreună cu celălalt partener (Enel – n.red.) să ne retragem.

 

  • Marian Năstase, Preşedintele consiliului de administraţie al ALRO

Deocamdată suntem în Europa şi Europa vrea reindustrializare. Nu mai vorbim de România, vorbim de Europa.

Situaţia e destul de dificilă. În momentul de faţă pe plan european vizavi de industrie, de mai bine de un an de zile, politica şi viziunea Europei tind să se schimbe progresiv, toată lumea ajungând la o concluzie foarte clară, şi anume că trebuie reindustrializată Europa.

Industriile creează locuri de muncă. Suntem în al cincilea an  de criză, probabil mai vin cinci ani de criză, şi am observat că se închid industrii, creşte şomajul, scade consumul, se delocalizează facilităţi de producţie din industrie, cu impact negativ în ritmul de creştere european, deşi există capacităţi moderne, cercetare dezvoltare modernă, inovaţie, forţă de muncă bine calificată.

 Din 2003 până în prezent s-au închis 11 producători de aluminiu din Europa, în condiţiile în care Europa mai produce doar 16% din aluminiul de pe continent, restul fiind provenit din reciclare (aluminiul e reciclabil în proporţie de 99%).

În momentul de faţă, ponderea cu ecotaxele în costul nostru ne face necompetitivi. Noi vrem reducerea sarcinii pe care o suportăm cu ecotaxele la un nivel suportabil. În decembrie, CE a publicat orientările pentru ajutoarele de stat. Noi, pentru a putea susţine schema de suport a industriei energiei regenerabile, trebuie să fim la rândul nostru susţinuţi.

S-au pus în funcţiunie 1.150 de megawaţi anul trecut pentru a prinde schema cu şase certificate.

Când eşti decapitalizat prin plata subvenţiei nu poţi să creezi independenţă energetică. Toate investiţiile noastre trebuia să producă rezultate benefice. În momentul de faţă, toate aceste rezultate se duc pe subvenţii.

Noi ne mândrim în momentul de faţă cu creşterea eficienţei pentru că s-a redus consumul. Aici e o mare problemă, şi din punctul de vedere al energiilor regenerabile. Un mix bazat pe regenerabile e o idee bună, dar bula creată o va compromite.

Alro reprezintă acum aproximativ 7% din consumul de energie la nivel naţional. Un simplu calcul matematic arată că orice reducere a consumului duce la creşterea facturilor. Absenţa mea din consum creează o distorsiune mai mare decât dacă rămân în consum şi sunt exceptat.

 

  • Mihai Aniţei, CEO al Azomureş

Vreau să vă spun că mitul trebuie desfiinţat şi în România, noi nu avem cel mai mic preţ la gaze. Acel memorandum celebru nu face decât să crească preţul la gaze. Nu vorbim de piaţă liberă. Pentru cei care nu cunosc Azomureş, consumăm aproape un miliard de metri cubi pe an, cam 7-8% din consumul României. În costuri, preţul gazului reprezintă cam 85%.

Pot să vă spun că suntem cei mai scumpi din Europa. Nu mai vorbim după aprilie când va fi o nouă majorare. Dacă vorbim de industrie sau ponderea industriei în PIB în România, care înseamnă 34% faţă de Europa, care este undeva la 18%, efectul creşterii preţului la energie este foarte mare.

Trebuie văzute lucrurile în ansamblu. Noi producem îngrăşăminte şi 70% din producţia noastră se duce către piaţa românească. Tindem spre 100%, în măsura în care agricultura poate suporta acest lucru.Pe de o parte noi tăiem TVA la pâine şi creştem preţul la grâu, mărim preţul la îngrăşăminte. Ne compensăm o subvenţie anulând-o practic. Noi de doi ani de zile nu am crescut preţul la îngrăşăminte în condiţiile în care preţul la gaze a crescut cu 20% în fiecare an.

România nu este pregătită pentru liberalizare. Anglia, cea mai liberală, are conductă din Rusia, din Norvegia, gaz propriu, plus multe terminale LNG. Asta înseamnă piaţă liberă, să ai de unde alege, să nu fii un consumator captiv. România e captivă pentru gazul rusesc sau gazul intern. O altă anomalie faţă de producătorii europeni este că preţul la consumatorii industriali este mai mare decât preţul la consumatorii casnici.

O altă variantă ar fi liberalizarea în iulie. Nu suntem pregătiţi funcţional sau birocratic pentru ea. Nici n-aş vrea să fac calculul cât ar însemna în plus la factură, ar fi un dezastru pentru noi.

Noi începând din aprilie, dacă nu din iulie, depăşim preţul de la import. Este absurd, o ţară care are resurse energetice.

Eurostatul este o analiză pe preţul hub al preţului la gaze, care este un preţ spot. Există contracte bilaterale care nu se văd în preţul Eurostat.

Astăzi gazul din intern costă 220 de dolari şi va creşte în aprilie şi în iulie şi în octombrie, cu aproape dublu, va ajunge la 380.

Salut gazul de şist, salut exploatările din Marea Neagră, dar piaţa este ceea ce ni se întâmplă în timp ce ne facem planul.

Aş fi spus că se dau subvenţii dacă 60- 70- 80% din investiţie e locală. O subvenţie trebuie făcută pentru a încuraja o industrie, dar să îţi aducă valoare adăugată în timp. Noi plătim factura, nu Guvernul.

Noi plătim subvenţia asta. Deci dacă Guvernul sau Comisia Europeană au luat această decizie şi suntem de acord că trebuie să avem o diversitate de producători de energie, trebuia stabilit şi cine plăteşte factura. Practic s-au înţeles doi, iar al treilea a plătit.

 

  • Mihai Ivaşcu, secretar general al Conpirom

Fiecare societate comercială este gestionată în funcţie de rezultatele financiare. Nimeni nu se gândeşte la altceva în afară de a avea profit şi a rămâne în activitate. Ca atare, deciziile recente împing companiile la relocare.

Uniunea Europeană doreşte să fim o piaţă de desfacere, ceea ce am început să fim. Consider că ne aflăm azi într-un moment foarte bun. România încă produce, încă are un bilanţ foarte bun pentru export, încă are locuri de muncă în industrii productive. Principalul interes al guvernanţilor este să menţină aceste capacităţi de producţie, altfel vom avea o mare problemă din punctul de vedere al şomajului şi al Produsului Intern Brut.

România nu ştie să îşi negocieze punctul de vedere la întâlnirile cu principalele organisme europene. Nu putem să mergem noi, companiile, să reprezentăm punctul de vedere al ţării. Noi putem doar să dăm semnalul, iar guvernanţii să preia mesajul.

Atractivitatea României pentru investitorii străini a scăzut foarte mult în ultima perioadă. Per total, numărul investitorilor care doresc să vină în România a scăzut, pe lângă companiile care se gândesc să plece din România.

 

  • Dana Dunel Stancu, Head of Energy & Natural Resources Practice în cadrul Biriş Goran SPARL

Încă mai există clienţi activi printre producători, clienţi şi furnizori. Degeaba menţinem un preţ la populaţie dacă preţul produsului final la bunurile de consum creşte. Tot aia este până la urmă.

Cadrul legislativ e nou, dar tot ce înseamnă legislaţie secundară e încă în stand-by. În ultima perioadă am avut senzaţia că se uită un element esenţial în actvitatea unei companii: contractul. Aşa cum e pregătit acest contract se reflectă în preţ. Un contract de furnizare de energie electrică la consumator e obligatoriu conform legii actuale, la fel cum regulamentul de furnizare a energiei electrice e acelaşi din 2004. Îl aşteptăm pe cel nou.

Furnizorul, de regulă, nu face decât să fie un simplu reprezentant. Nu au apărut încă acele probleme de impact în relaţia consumator/operator de distribuţie şi transport. Noul regulament creează şi liantul dintre consumator şi operator.

Contractele de furnizare de energie ar trebui văzute în tot lanţul lor, în concordanţă inclusiv cu contractele de acces la sistemul de distribuţie şi transport.  

Consumatorul are posibilitatea de a accepta sau nu imposibilitatea fortuită de executare şi, în cazul unui contract preexistent, poate invoca nulitatea unei clauze contractuale exoneratoare de răspundere pentru imposibilitate fortuită de excutare a obligaţiei furnizorului de a livra energia electrică.

 

România îşi aduce „perlele“ din energie pe Bursă, dar ce câştigă

  • Gabriel Dumitraşcu, Şeful direcţiei de privatizare din cadrul Departamentului pentru Energie din Ministerul Economiei

„Ieri (25.03.2014 - n.red.) dimineaţă eram convins că tot ceea ce ne propuseserăm era realizabil (listarea Hidroelectrica. Electrica şi CE Oltenia în termenul anunţat, iunie 2014 - n.red.). Totul era public. A început lucrul, echipa s-a armonizat rapid, consultanţii, angajaţii. Aseară (25.03.2014 - n.red.) lucrurile s-au schimbat. Am aflat de această decizie (intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica - n.red.) în jurul orei 17:30, printr-un telefon de la Hidroelectrica. Nu avem nici acum hotărârea instanţei redactată. Am avut şi aseară şi dimineaţă (ieri) în cadrul unei echipe coordonată de domnul ministrul Niţă (Constantin Niţă, ministrul delegat pentru energie) discuţii legate de posibilitatea de a continua proiectele cu decizia instanţei. Se pare că avem şi o cale extraordinară de atac.“

„Încercăm să readucem Hidroelectrica în poziţia de ieri de dimineaţă (25.03.2014 - n.red.), pe care vrem să o listăm la termenul asumat, în această vară. Am cerut ca în etapa următoare, de insolvenţă, să încercăm să continuăm restructurarea Hidroelectrica, ca şi când ar urma să fie listată în vară. În continuare compania are nişte probleme structurale care trebuie tratate.“

„Mâine (azi - n.red.) vom avea o discuţie şi cu intermediarii pentru a stabili ce e mai bine pentru Hidroelectrica. În cea mai rea variantă se va suspenda contractul pe o perioadă până la ieşirea din insolvenţă.“

„Cu Electrica suntem în grafic. Suntem în faza în care încă mai aplicăm măsuri pentru structurarea IPO-ului. Cea mai importantă măsură e o separare a participaţiilor minoritare la societăţile deja privatizate.“

„Anul trecut am avut succes pentru că a fost un mediu extrem de favorabil listării (Nuclearelectrica şi Romgaz - n.red.). În asemenea condiţii îţi poţi asuma listări de succes şi poţi convinge investitorii. Preţul e influenţat de aceste riscuri. Începând de ieri s-au dezvoltat noi riscuri vizavi de România. Nu pot spune acum care va fi preţul.“

„Analizele noastre spun, în cazul CE Oltenia, că avem un excedent de capacitate de producţie minieră. O să scadă numărul de angajaţi ai complexului printr-un transfer de active. Influenţa va fi directă în costuri.“

„La Electrica e nevoie de o nouă abordare strategică. Noi am constatat, observând ce se întâmplă în spaţiul din jur, că în distribuţie ori înghiţi pe alţii, ori eşti înghiţit. În prospectul de emisiune vor exista elemente clare despre ce se intenţionează şi în ce stadiu suntem cu aceste intenţii. Nu e vorba doar de intenţii, ci şi de paşi concreţi în acest sens.“

 

  • Laurenţiu Ciurel, directorul general al Complexului Energetic Oltenia

„Minimul tradiţional cerut înainte de listare e de trei ani. Compania e nouă (CE Oltenia a fost înfiinţată în urmă cu un an şi jumătate - n.red.), dar toate companiile care au fuzionat din cadrul ei sunt mult mai vechi, cu tradiţie în energetica românească, foarte bine cunoscute. Nu cred că e o problemă foarte mare (pentru listare - n.red.).“

„Una dintre cariere are în jur de 1.200 -1.300 de oameni, cealaltă are 700 (este vorba despre două cariere care ar trebui extrase din structura CE Oltenia ca măsură de scădere a costurilor - n.red.). Impactul imediat este o reducere imediată cu aproape 10 lei a tonei şi cu aproape 12 lei ne poate scădea preţul la producţia pe megawatt.“

„Termenul nostru era iunie (pentru listare) şi deşi suntem în grafic cu tot ce ne-am propus, a fost o singură problemă. Brokerul ne-a cerut evaluarea rezervelor de cărbune. Pe legislaţia românească, aceste rezerve au caracter confidenţial şi a fost necesară modificarea unor acte normative, ceea ce s-a întâmplat cu puţin timp în urmă. Se pare că cel mai scurt termen este de minimum trei luni. Ca atare evaluarea ar putea veni cu rezultate de-abia în iunie. S-ar putea prelungi un pic termenul de iunie la listare.“

„În ultimii opt ani costul la producător a scăzut drastic în timp ce preţul la consumator a crescut constant (ca urmare a introducerii în preţul final al energiei al certificatelor verzi, al taxei de cogenerare, mărirea Taxei pe Valoare Adăugată şi majorarea tarifelor de transport şi distribuţie - n.red.). Este o anomalie greu de explicat. Vă pot spune că preţul mediu la producător era de 164 lei în 2007, astăzi este de 154 de lei. La consumatorul final a crescut de la 400 la 600 lei.“

„În CE Oltenia s-a investit în ultimii şase ani un miliard de euro, bani proveniţi din bănci, ceea ce înseamnă că am demonstrat că peste 10 ani vom fi în continuare aici să dăm împrumutul înapoi.“

 „Oferim stabilitate oricărui sistem energetic pe mulţi ani de acum înainte. Încă nu se poate fără cărbune. Minus 40 de grade sau plus 40 de grade, un an cu multă apă sau cu mai puţină, nu contează. Există rezerve de cărbune pentru 40 de ani la costurile de acum şi la fel ca la Nuclearelectrica un investitor care îşi planifică acţiunile pe termen lung nu aş vedea de ce nu ar fi tentat. Nu are cum să piardă. Poate chiar dacă vom suferi procese de restructurare se va reveni la cărbune aşa cum s-a mai întâmplat şi în alte ţări. Indiferent ce s-ar întâmpla, la ora aceasta industria enegetică românească nu poate fi imaginată fără cărbune.“

 

  • Daniela Lulache, director general al Nuclearelectrica

„Este obligatoriu ca preţul energiei să îşi revină, dar nu ştim când. Atâta timp cât energia regenerabilă îşi permite să vândă cu zero este destul de greu pentru noi ceilalţi să intrăm în competiţie.“

„Insist pe următoarea idee. Nu putem să gândim construcţia a două reactoare din perspectiva consumului de astăzi. Noi, dacă reuşim să structurăm proiectul în acest an, vom avea probabil cele două noi reactoare peste zece ani. Întrebarea este cum va arăta consumul în România în 2025? Probabil, cel mai posibil, Unitatea 1 va fi închisă. Cred că aceasta este paradigma în care trebuie să tragem concluzia dacă avem sau nu nevoie de reactoarele 3 şi 4. Conform tuturor datelor pe care le avem la ora actuală, răspunsul este da.“

 „Soluţia nu e să trecem de traderi, ci să restructurăm, nu cu dat oameni afară, ci cu reevaluarea competenţelor şi proceselor. În cazul acesta înseamnă construirea unor produse care să găsească un cumpărător pe piaţă.“

„Modelul de business Nuclearelectrica nu se adresează investitorului de tip speculativ. Performanţa arătată anul trecut oferă în continuare încredere investitorilor în managementul Nuclearelectrica.“

„Ştim toţi cum arată piaţa energiei, ştim cum s-au prăbuşit preţurile la energie, ştim impactul schimbărilor legislative. Ştim astăzi mai mult decât ieri că toate elementele acestea majore care se întâmplă pe piaţă se reflectă şi în preţul acţiunii. Încercăm să contrabalansăm, să fim prezenţi la solicitările acţionarilor noştri. Încercăm să optimizăm, am început un proces de restructurare a companiei, astfel încât să reuşim să îmbunătăţim procese, fluxuri.“

„Încă din momentul listării, noi am încercat să susţinem cât se poate de clar faptul că plasamentul în Nuclearelectrica este un plasament pe termen lung. Modelul nu se adresează investitorului speculator. Îmi place să cred că performanţa pe care noi am arătat-o anul trecut oferă în continuare încredere investitorilor în companie şi în management. Astăzi trebuie să ne adaptăm să facem faţă unor condiţii pe piaţă.“

 

  • George Cristodorescu, preşedinte Consiliului de Supraveghere, Hidroelectrica

„Poate fi o soluţie (companii energetice cu un mix de producţie - n.red.). Alternativa ar fi ca fiecare sursă să fie dimensionată corect. Strategia trebuie să determine care este structura şi mixul energetic pentru fiecare ţară. În lipsa unui model de piaţă pe care să îl aplici prin care să vezi care este abordarea sectorială, este foarte greu.“

„Uşor ar fi să spun că dacă Nuclearelectrica face unităţile 3 şi 4, merită şi Tarniţa (hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, n.red.). Nu cred că e chiar aşa de uşor. Cred că acest proiect este o opţiune strategică. Din punct de vedere strict economic, nu aduce acea rentabilitate pe care şi-o doreşte orice proiect. Este un proiect care trebuie dezvoltat măcar până la faza de decizie comercială. Din păcate el a fost purtat o mare perioadă fără a se ajunge la o concluzie.“

„Energia (verde - n.red.) devine produs complementar iar certificatul verde este produsul principal. În acel moment este distorsionare pe întreg lanţului valoric.“

„Din punctul meu de vedere, ultimele decizii legate de companie au forma unui act juridic. În substanţă, Hidroelectrica este încă o companie foarte atractivă. Cu administrare corectă şi performantă, Hidroelectrica nu se schimbă. Se vede foarte clar că există un potenţial foarte bun pentru reducerea costurilor.“

„Energia la ora actuală nu se poate vinde fără a respecta costul de producţie şi ca atare compania îşi menţine oferta pe piaţă.“

„O companie energetică care nu priveşte la dezvoltarea unor sectoare de mari consumatori nu poate avea o predictibilitate privind evoluţia consumului.“

 

  • Vladimir Oprescu, Regional Sales Manager, AB Energy România

„Piaţa aceasta a biogazului nu a depăşit limita de 6 MW în România. Vorbim aici de investiţia în echipamentul de obţinere a biogazului plus echipamentul de cogenerare. Un echipament de cogenerare complet, care înseamnă din momentul când se captează biogazul, se tratează, este introdus în motorul de cogenerare.“

„Pentru instalaţia completă, în funcţie de soluţie şi adaptările care trebuie făcute, între 2,5 şi 4 milioane de euro.“

„Noi venim şi acoperim acea nişă care le poate aduce investitorilor, prin instalaţii cuprinse între 63 kilowaţi şi 10 megawaţi, acea independenţă energetică şi controlul energetic pe care orice companie cu producţie industrială şi-l doreşte.“

„Soluţiile sunt modulare, pot fi amplasate oriunde. Nu există nevoia să se obţină autorizaţii de construire. Pot fi relocate.“

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.02.2014