De ce nu va fi un război ucraineano-rus: Crimeea îi este Rusiei mai folositoare ca teritoriu ucrainean decât ca ţară independentă pentru că o poate folosi ca resort pro-rus şi ca levier destabilizator pentru Ucraina

Autori: Ioana Tudor , Bogdan Cojocaru 27.02.2014

Crimeea are o economie şi o populaţie mult prea mici şi o industrie prea puţin dezvoltată pentru ca pretenţiile teritoriale să justifice agitaţia pe care Rusia o creează în regiune, însă Moscova poate folosi mica republică autonomă dacă o controlează, iar aceasta continuă să facă parte din Ucraina, ca o armă cu două tăişuri contra Kievului. Pe de o parte populaţia majoritară de etnie rusă poate acţiona oricând ca balast care să frâneze îndepărtarea Ucrainei de Rusia, iar pe de alta alimentarea perspectivei alipirii Crimeei teritoriului rus poate hrăni nervozitatea curentului naţionalist ucrainean, ceea ce ar menţine instabilitatea politică de la Kiev, situaţie pe placul Kremlinului.

În timp de Rusia ţinea ca pe jar ţările occidentale cu manevre militare în apropierea Crimeei şi la graniţele cu Ucraina, câteva zeci de persoane pro-ruse înarmate au preluat ieri controlul unor clădiri oficiale din Simferopol, capitala republicii, pe care au arborat steagul Rusiei. Între timp, parlamentul Crimeei a anunţat că va organiza un referendum pentru a determina viitorul regiunii. Tema sufragiului ar fi „îmbunătăţirea statutului autonomiei şi extinderea competenţelor sale“, potrivit Russia Today.

De asemenea, de la Moscova, prin publicaţia de business Kommersant, au venit veşti că guvernul rus a pregătit un program de investiţii de cinci miliarde de dolari pentru întreprinderi ruse din Crimeea. Suma este echivalentă cu tot PIB-ul republicii.

În replică, liderii tătarilor din Crimeea, populaţia nativă, dar acum minoritară, au avertizat că se vor opune vehement oricăror încercări de a transfera Crimeea Rusiei. Toate acestea vin după ce premierul rus Dmitri Medvedev a explicat că interesele Rusiei şi ale cetăţenilor ruşi din Ucraina sunt ameninţate, limbaj care aduce aminte de declaraţiile prin care Moscova a justificat invazia rusească a Georgiei în 2008, când Medvedev era preşedinte, notează Thomson Reuters. În 2008 forţele armate ruseşti au respins armata georgiană care încerca să potolească forţele secesioniste din teritoriile cunoscute ca Osetia de Sud. Rusia este printre puţinele ţări care au recunoscut ulterior „independenţa“ regiunii. Acum Moscova nu recunoaşte legitimitatea noului guvern de la Kiev.

„Mesajul clar este că dacă ucrainenii încearcă să recapete controlul Crimeei cu forţa militară, Rusia va acţiona aşa cum a făcut-o în Georgia“, consideră Serghei Strokan, jurnalist specializat pe Ucraina al Kommersant.
 

Chiar Putin a recunoscut în urmă cu câţiva ani că un război cu Ucraina ar fi un „coşmar“

Însă invadarea Ucrainei de către Rusia este foarte improbabilă, deoarece dacă încalcă suveranitatea Ucrainei, Rusia va fi izolată pe plan internaţional, consideră Alexei Makarkin, directorul adjunct la Centrul de Tehnologii Politice al Rusiei, citat de The Moscow Times.

Chiar Putin a recunoscut în urmă cu câţiva ani că un război cu Ucraina ar fi un „coşmar“.

Dincolo de sensibilitatea istorică a Rusiei pentru Crimeea, cu o populaţie de doar două milioane de locuitori, o economie care aduce 3% la PIB-ul Ucrainei şi o industrie bazată mai ales de procesare, mica republică nu va justifica eforturi militare care ar reteza legăturile şi aşa tensionate ale Rusiei cu statele occidentale. Crimeea, un teritoriu alipit artificial Ucrainei în timpul URSS, este mai folositoare Rusiei ca parte a Ucrainei, deoarece prin ea poate influenţa politicile din Kiev, decât ca stat independent sau ca teritoriu alipit. Într-o situaţie asemănătoare cu cea a Ucrainei şi Crimeei sunt şi Republica Moldova şi Transnistria. 

De asemenea, Crimeea este casa Flotei Ruse de la Marea Neagră, căreia i s-a permis staţionarea la Sevas­topol, un oraş cu autonomie specială, în urma unui acord încheiat în 1997. În 2012, preşedintele Viktor Ianukovici a prelungit permisiunea pentru încă 25 de ani.

 

Crimeea – Calul Troian al URSS şi acum al Rusiei

Crimeea este singura regiune din Ucraina unde etnicii ruşi domină numeric, având o proporţie de 60%, iar peninsula este ultimul bastion al opoziţiei făţă de noua ordine politică de la Kiev, după înlăturarea preşedintelui Viktor Ianukovici. Istoria cuplului Ucraina-Crimeea începe în 1954, când URSS a transferat Crimeea Republicii Sovietice Socialiste Ucraina. „Darul” a fost făcut cu ocazia sărbătoririi a 300 de ani de la anexarea Ucrainei de către Rusia ţaristă, potrivit International Committee for Crimea, o organizaţie nonprofit cu sediul în Washington.

Decizia URSS-ului condus de Nikita Hruşciov a fost doar în aparenţă un gest de prietenie. Ruşii nu şi-au înstrăinat niciodată teritoriile, dimpotrivă, aceştia şi le-au extins constant începând cu secolul al XVII-lea, iar Crimeea, peninsulă cu o climă temperat-continentală şi cândva reşedinţă de vară a ţarilor, era un teritoriu cu o poziţie strategică importantă. Şi totuşi, de ce a fost „abandonată”? Cedând Crimeea, Rusia putea mai uşor controla Ucraina, singura ţară sovietică cu puterea de a ameninţa serios hegemonia Rusiei.

Prin acest „dar” Rusia a încercat să îşi ţină duşmanul aproape. În 1944, Stalin a deportat toţi tătarii crimeeni, care la sfârşitul secolului al-XIX-lea reprezentau populaţia majoritară din peninsulă, pe motiv că au colaborat cu naziştii. Alături de tătari a fost deportată în Siberia şi Asia Centrală şi o parte considerabilă din ruşii şi ucrainenii din Crimeea, în condiţiile în care simpla neutralitate era considerată un act de trădare. URSS a repopulat peninsula aducând aici sate întregi dislocate din provinciile sale centrale şi oameni din regiunile distruse de război. Tătarii crimeeni erau musulmani care s-au opus cu înverşunare bolşevismului şi simpatizau cu Turcia, iar URSS trebuia să rezolve cumva această problemă. În acelaşi timp şi Ucraina se dorea independentă şi departe de Moscova.

Doi dintr-o lovitură

După deportarea tătarilor, Crimeea a încetat să mai fie un punct vulnerabil al URSS, care a realizat însă că problema Ucrainei nu putea fi rezolvată printr-o măsură similară - deportarea ucrainenilor. Transferând Crimeea, teritoriu care aparţinea de drept tătarilor crimeeni, Rusia vulnerabiliza Ucraina pe care lumea musulmană din centrul Asiei şi alte naţiuni cu aspiraţii la independenţă nu ar mai privi-o ca aliat împotriva Rusiei.

Cedând Crimeea, URSS s-a debarasat şi de un teritoriu aflat în mare dificultate după deportarea tătarilor. „Anexarea Crimeei a adus Ucrainei probleme economice şi politice. Deportarea tătarilor în 1944 a generat haos economic în regiune, iar cel nevoit să acopere pierderile a fost Kievul”, explică Orest Subtelny în cartea Ukraine: A History. Liderii URSS au motivat transferul Crimeei către RS Ucraina ca fiind un dar de la „fratele mai mare” către „fratele mai mic”.

Kremlinul a explicat că transferul era esenţial din două motive, în primul rând pentru că economia Crimeei era strâns legată de economia Republicii Sovietice Ucraina, şi apoi pentru că formele de relief de aici erau o extindere naturală a stepelor din sudul Ucrainei. Analiştii din Occident au comentat decizia Rusiei astfel: „Proprietarului îi este indiferent în care din numeroasele sale buzunare îşi cară bunurile”.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.02.2014