Balcic – „cuibul liniştit”/ de Ziarul de duminică

Ca orice paradis, şi Balcicul a fost pierdut. Lucian Boia l-a reconstruit însă atât de bine din fărâme de memorie, din documente şi fotografii de epocă, încât se poate spune că, printr-o carte atât de frumoasă, am recâştigat, simbolic, paradisul pierdut.

Până la a fi românesc, din 1913, Balcicul era doar un spectacol al mării şi un seducător amalgam etnic şi cultural de la marginea fostului Imperiu otoman. Dacă administraţia noastră preia un târg modest, pictorii dau aici de Orient în toată splendoarea sa, dar mai ales de un peisaj şi de o lumină cu totul aparte. Deşi îl vizitase în 1915 şi văzuse ce era de văzut, regina Maria se îndrăgosteşte de Balcic abia în 1924, într-atât de puternic, încât îşi construieşte, pe ţărmul stâncos şi sălbatic, un adevărat paradis. Se poate spune că datorită ei, din acest moment, mitul Balcicului nu mai are nevoie de combustia istoriei, este pur şi simplu sincron cu realitatea, ba chiar o înrâureşte, dându-i o strălucire fără egal în perioada interbelică. Boema artistică, animatorii culturali, scriitorii, arhitecţii şi chiar şi politicienii vin vară de vară la Balcic, înfrumuseţându-l şi pregătindu-l pentru o promiţătoare carieră de staţiune marină şi culturală.
„Pentru turism – scrie Lucian Boia –, Balcicul era, într-adevăr, splendid dăruit, atât prin pitorescul lui natural, cât şi printr-un pitoresc uman, nu mai puţin bătător la ochi. În totul, era  diferit, era altfel. Istorie, legendă, cine mai ştie unde era adevărul? De fapt, translaţia spre legendă e un semn bun, un simptom de vitalitate. Rămâne cu noi doar acea parte a trecutului susceptibilă să stârnească imaginaţia. Balcicul este Balcic, tocmai fiindcă peste Balcicul real, şi transfigurându-l, s-a aşezat un Balcic imaginar.“

Aşadar, subiectul cărţii este Balcicul în perioada lui românească, din 1913 până în 1940. Volumul beneficiază de un număr substanţial de imagini de arhivă şi de un număr substanţial de reproduceri ale imaginii sale în pictura românească. Volumul oferă cititorului bucuria unei cărţi cartonate, cu supracopertă şi hârtie de volum tonată, publicată în condiţii grafice deosebite.

După catalogul expoziţiei organizate de Doina Păuleanu la Constanţa, „Balcicul în pictura românească”, 2004, ediţie revăzută în 2007, şi volumul „Pictori români la Balcic”, din 2012, semnat de aceeaşi autoare, cartea profesorului Lucian Boia este cea mai substanţială prezentare a Balciului românesc – demografie, economie, artişti, scriitori, primari, sfârşit şi legende.

Lucian Boia – Balcic. Micul paradis al României Mari. Editura Humanitas

Colecţia: Seria de autor Lucian Boia