Tu ştii ce mai fac părinţii tăi? (II)/ de Paula Herlo, Anca Nastasi, Cătălina Florea, Marius Cesane. GALERIE FOTO

Nici zece mii de locuri nu sunt in caminele de batrani din Romania. Absolut insuficient fata de cerere. Intre timp, risipa banilor din bugetul Romaniei continua. Exista camine ridicate de stat care stau pustii pentru ca nu exista un plan care sa le permita sa functioneze prin finantare locala. Nimeni nu s-a gandit la dotari pentru oameni care se deplaseaza greu, care nu se pot descurca singuri in situatii de zi cu zi. Iar demnitatea batranilor chiar pare un subiect tabu. Sistemele care functioneaza, in Vest, sunt bazate pe un parteneriat public-privat in care batranilor li se ofera tot ce este mai bun si mai performant in domeniul ingrijirii.

Toata tara are in 103 camine de stat, 8.000 de locuri. Cum nevoia e uriasa, guvernantii s-au gandit sa faca in acelasi timp o fapta buna si o economie. În 2011, chiar de ziua pacalelii, au inchis 67 de spitale si au propus transformarea lor in azile de batrani. Primarii urmau sa faca renovari pe banii comunitatii locale, iar guvernul sa plateasca salarii si intretinere.

Spitalul renovat din Sacele are lacat la poarta. Primarul a castigat procesul cu Ministerul Sanatatii - dar cladirea ramane inchisa, din lipsa de bani.

La Busteni in schimb, vechiul spital s-a transformat in camin de batrani. Primarul calculase o cheltuiala de 2.100 de lei pe luna pentru fiecare locatar. Cu 1.400 de lei asigurati de stat, pensionarii aveau sa plateasca restul. N-au găsit decat trei pensionari. Au stat cateva saptamâni, dupa care l-au inchis, cheltuielile era prea mari. Ministrul muncii sustine că era un centru doar pentru comunitatea bustenenilor, că n-au vrut să primească beneficiari din alte judete. Primarul o contrazice.

Dupa lege, contributia pensionarului in caminul de stat nu poate depasi 60% din venit. Un an, guvernul a finantat caminul fara batrani. Apoi a fost inchis.

Alte circa 20 de camine nou construite din bani publici stau pustii de cativa ani. Autoritatile au ingropat in ele 400 de milioane de euro, dar n-au mai prevazut bani si pentru functionarea lor. In 2011, Romania te iubesc!  atragea atentia asupra acestei risipe. In 2014, risipa contiuna.

Bugetele locale n-au bani nici de salarii, nici de mobila, nici de aparatura medicala, nici de intretinere.

Si in timp ce autoritatile au mai bifat o realizare - pe hartie, batranii se chinuie de pe o zi pe alta, uitati, intre 4 pereti.

In  zona Fagarasului sunt sute de batrani parasiti, caminul construit de guvern ar putea adaposti macar 50 de suflete, dar sta gol. Unde mai pui ca din cele 400 de mii de euro alocate unei cladiri goale, guvernul ar fi putut ajuta mii de batrani la domiciliu. Un exemplu rusinos de risipa si lipsa de coordonare: guvernul a cheltuit fara sa-i pese ce se alege de proiect, iar primaria nu e in stare sa administreze. Un parteneriat cu biserica, nici nu se pune problema. Catedrala cu acoperis poleit in titan sclipicios a devenit emblema Fagarasului.

Nimanui nu-i pasa de nevoile batranilor. Singura lor speranta e intoarcerea acasa a copiilor plecati in lume.

Mergem in nordul Italiei, unde romanii ingrijesc parintii altora. Aici, statul si biserica pun pret pe viata bunicilor.  La biserica, doamnele de varsta a treia se intalnesc la un bingo si o sampanie.

Parintele afla imediat cand un enorias e la ananghie. Daca nu poate plati o badanta, adica o infirmiera acasa, batranul e ajutat sa ajunga la camin, unde administratori sunt calugarite catolice.

Nu trebuie sa fii bogat ca sa locuiesti aici. Fiindca functioneaza excelent parteneriatul public - privat.

Italienii si-au dat seama ca statul e cel mai prost administrator si prefera sa co-finanteze servicii de calitate:  3.000 de euro costa ingrijirea unui om cazut la pat. Doamna Adelaide e paralizata. De 3 ani, casa de sanatate si bugetul local ii acopera toate cheltuielile medicale, de la patul special - nu din fier, ci din furnir, pana la pampersi, si tratament.

Serviciul social local asigura elevatoare celor care sunt greu transportabili. Astfel, sa ajungi din pat in scaunul cu rotile devine o joaca. Seniorii italieni nu bantuie prin farmacii dupa medicamente.

Ne intoarcem in Romania, la Trusesti, langa Botosani. Un spital ponosit, spoit in graba serveste drept camin de varstnici de stat. E mult mai ieftin decat in Italia.

Dar conditiile sunt de secol trecut: criteriul de admitere nu e nevoia de ingrijire, ci să fie cat de cat sanatos, sa poata fi independent

In caminele noastre, ingrijirea batranilor se face doar de ochii lumii. Ce succes a avut transformarea vechilor spitale in camine de batrani? Au fost 23 de cereri,  dintre acestea 18 s-au materializat prin infiintarea de camine.

Il putem deja numi esec. Majoritatea primarilor au lasat cladirile in paragina. Ministerul muncii asigura functionarea pe o perioada limitata.

In Romania, un milion de batrani se lupta singuri cu boala si mizeria, iar autoritatile risipesc banii publici, in numele lor.

Pana acum s-au cheltuit iresponsabil milioane de euro in numele batranilor, care n-au primit decat umilinta si dispret. Politicienii se perinda pe la primarii, pe la  ministerul protectiei sociale si al sanatatii si se pierd in hartii si strategii. Incompetenta sau rea vointa - e totuna.

Sunt multi, sunt singuri si sunt uitati. De copii uneori, dar mai ales de autoritatile care pana acum n-au facut nimic ca sa le faca batranetile frumoase. Avem legi, exista si bani  - cata vreme exista risipa in sistem. E momentul ca cei alesi sa se ocupe de soarta lor sa inceapa sa faca o strategie, sa investeasca in ingrijirea la domiciliu, sa transforme caminele insalubre in locuinte, sa incurajeze mediul privat. Sa le ofere ajutor medical, sa-i asculte un psiholog, sa nu-i lase sa-si piarda deminitatea. Sute de mii de batrani astepta azi un semn ca inca mai exista: in constiinta noastra, in evidentele autoritatilor, in sufletele celor buni care-i ajuta fara sa le ceara nimic. Iar noi toti avem obligatia de a nu-i uita pe parinti.

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 23 februarie 2014