Românii muncesc pe mai puţin. Muncitorii au dus criza în spate
Avem certitudinea. Industria a contribuit cu trei sferturi din cresterea economica din 2013. Agricultura a fost al doilea motor de crestere economica. Rezultatele macroeconomice pozitive ale anului anterior sunt si efect al viziunii guvernamentale privind stimularea economiei: ajutoare de stat pentru stimularea productiei industriale de 215 milioane euro, facilitati pentru parcurile tehnologice si industriale, scheme de facilitati pentru sectorul IT, stimularea consolidarii si extinderii clusterelor de competivitate s.a. In agricultura, se vad rezultatele cresterii subventiei la hectar de la 100 euro in 2011 la 139 euro in 2013 si a acordarii la timp a acestora prin angajarea de la buget a alocatiilor financiare, sprijin pentru reducerea accizei la motorina, o rata de absorbtie PNDR ajunsa la 67%, Prima umplere a canalelor de irigaţiifinantarea a 50 de proiecte pentru depozite de legume-fructe, destinate preluării, sortării, păstrării şi ambalării produselor, TVA la pâine a scazut de la 24% la 9% pe întreg lanţul de producţie, subvenţionarea a 50% din costurile de participare la târgurile internaţionale de profil pentru agricultura ecologica s.a.
Am vazut deci cum se formeaza PIB. Nici un cuvant despre buzunarele in care intra aceasta crestere economica. Sa vedem. In Romania anului 2013, distribuirea veniturilor ca parte din PIB, adica ce s-a produs, s-a facut astfel: o treime (33,1%) a mers la forta de munca (salarii, indemnizatii si contributii in seama angajatorului), peste jumatate reprezinta excedentul brut de exploatare (55,2%) a mers pentru a remunera capitalul si ceea ce ramane, o pondere de 11,7% a mers la stat (taxe pe productie si importuri minus subventii). Ponderi in scadere la munca si impozite si taxe la stat, in crestere la remunerarea capitalului.
Din analiza structurii PIB dupa metoda veniturilor putem evidentia urmatoarele concluzii:
Romanii muncesc pe mai putin. Gasim astfel una dintre cauzele pentru care cresterea economica nu se vede total si imediat in buzunarele lor. In primul rand ca o pondere prea mica din venitul national remunereaza forta de munca iar in al doilea rand, putinul pe care il remunereaza se distribuie polarizat, total inegal. 15% din castigul obtinut se duce catre 85% din populatie si invers.
Mare parte din povara crizei a picat pe umerii fortei de munca atat ca urmare a reducerii numarului de salariati cat si ca urmare a vitezei mai mici de crestere a salariilor in raport de PIB. Remunerarea fortei de munca în PIB a scazut de la 42% în 2008 la 33,3% în 2012 si 33,1% in 2013.
Cu toata cresterea de salarii din 2012 si 2013 in sectorul bugetar, cu toata cresterea salariului minim si a numarului de salariati stabili, chiar daca mica fata de 2012, situatia privind cercul vicios al salariilor mici in Romania ramane neschimbata. Romanii s-au multumit cu mai putin din rezultatele obtinute si prin munca lor.
Taierile din 2010 si ajustarile de salarii din sectorul privat din 2009-2010 au afectat puternic bunastarea fortei de munca. Din 2009 cand ponderea era de 40,6% din PIB s-a ajuns in 2010 la 36,2% din PIB iar in 2011 la 33,3% din PIB. Deci, o masura tipica de protejare a intereselor capitalului (si a veniturilor la buget, sau a cheltuielilor, depinde cum privim) in dauna fortei de munca. Cresterea TVA a echilibrat balanta in jos, lovind atat interesele capitalului cat si ale fortei de munca, fiind afectate si mai puternic paturile vulnerabile ale populatiei (cresterea fiind uniforma).
Capitalismul din Romania nu este prea putin si prea firav ci este puternic dezvoltat, chiar aflat in forma lui primitiva, salbatica. In tarile dezvoltate din UE in jur de 50% din PIB merge catre remunerarea salariatilor. Am mai aratat acest lucru intr-o analiza in ZF. Mai jos vedeti o comparatie intre Germania Ungaria Bulgaria si Romania din acest punct de vedere.