O opinie surprinzătoare a unui profesor de ASE: cu cât obţii mai mult, cu atât să fii impozitat mai puţin
În ultimul timp, cu toate divergenţele aşa-zis doctrinare, se pare că politicienii au ajuns la un factor comun în identificarea genezei tuturor relelor: evaziunea fiscală. Că doar de asta nu are bani clasa politică să facă multe lucruri bune şi frumoase pentru popor, nu?
Şi astfel devine evaziunea fiscală motivul cel mai plauzibil pentru lipsa de acţiune şi strategie a guvernanţilor. Iar mass-media contribuie din plin la orchestrarea acestui subiect, făcând un adevărat hit din necesitatea combaterii evaziunii fiscale.
Cu toată inflaţia de analişti economici - mulţi dintre ei care nici măcar nu au ţinut în mână Codul fiscal, darămite să-l fi citit - nu am auzit până acum analize pertinente legate de cauzele reale, pe fond, ale evaziunii fiscale şi, implicit, de posibilităţile de circumscriere a acestui fenomen în limite controlabile.
Dincolo de promisiunile politicianiste omniprezente la şezătorile mediatice referitoare la cine reuşeşte să aducă mai mulţi bani la bugetul statului, estimarea unor venituri prin legea bugetului de stat superioare celor efectiv realizate la finalul anului a fost o constantă a ultimilor ani.