Eugen Schwab-Chesaru: Proiectele IT de la stat - făcute pentru a cheltui nişte bani, nu pentru a rezolva o problemă

Autor: Adrian Seceleanu 25.03.2014

Absenţa unor îmbunătăţiri radi­cale în calitatea serviciilor furnizate de instituţiile pu­blice, în ciuda numeroaselor proiecte de informatizare cu bugete ce ajung şi la zeci de milioane de euro, este determinată de faptul că în multe cazuri nu statul vine către companiile de IT cu o problemă de rezolvat, ci firmele de IT vin către instituţii cu propuneri de proiecte pe care le pot livra rapid - dar care rareori ţin cont de problemele pe care sectorul public le are, afirmă Eugen Schwab-Chesaru, mana­ging director pentru Europa de Est al companiei de consultanţă şi cercetare de piaţă Pierre Audoin Consultants (PAC).

„Toată problema pleacă de la perver­sitatea faptului că nu avem decât foarte rar la nivel guvernamental oameni care să vrea să facă ceva bun. Pentru că s-ar putea. Ei ar trebui să se întrebe - ce e în Austria, ce e în Polonia, ce e în Franţa, ce este oriunde altundeva? Şi te uiţi şi vezi. Eu, ANAF, eu, Ministerul Muncii, am această problemă, ia să văd cum rezolvă alţii problema asta.“

În schimb, afirmă Chesaru - care conduce o companie care analizează an de an evoluţia diferitelor segmente de pe piaţa locală de soft şi servicii - evaluată la 825 mil. euro în 2013, pe piaţă există un grup de firme care au reuşit să facă practic agenda IT a unor instituţii publice.

„S-a continuat tendinţa de segregare a pieţei, în sensul că au fost câteva companii - care sunt legate vizibil sau invizibil între ele - care au câştigat foarte mult dintr-o politică foarte interesantă, o politică care practic a exploatat proasta organizare şi manage­mentul dezastruos din sectorul public, şi anume, şi-au ridicat singuri mingi la fileu, au generat - plecând de la ce s-au gândit ei că ar putea să facă - s-au dus către instituţii şi au generat cerere. Spre exemplu, eu am nişte piele albastră şi nişte tălpi şi vin la tine şi spun - nu e aşa că ai neapărată nevoie de pantofi albaştri, şi nici măcar nu te costă să îi primeşti pentru că uite că este unul care ne dă bani ca tu să-ţi cumperi pantofi albaştri. Că îi foloseşti, că nu îi foloseşti, că îţi plac că nu îţi plac, că îţi trebuie sau nu - dacă nu te costă sau te costă puţin şi mai şi zici că ai făcut ceva, de ce nu? Şi fenomenul acesta a creat creştere de piaţă, a umflat cheltuielile pe care le luăm în considerare pentru sectorul public, dar pe piaţă nu sunt şi rezultate adevărate.“

Statul cheltuie anual câteva sute de milioane de euro pe IT - de la echipamente până la licenţe software sau servicii - dar suma exactă nu este cunoscută, întrucât până la finele anului trecut nu exista niciun organism care să le ţină evidenţa.

De asemenea, până acum în România rareori au existat discuţii în legătură cu utilitatea sau eficienţa unor proiecte de informatizare, iar Ministerul Societăţii Informaţionale (MSI) - care este autoritatea competentă în acest spaţiu - nu a ieşit până acum în public punând presiune pentru rezolvarea unor probleme din administraţie sau pentru a cere în mod specific progresul unor proiecte de informatizare.

Chiar şi fără a avea la îndemână un instrument de monitorizare şi evaluare a performanţelor pentru numeroasele proiecte de informatizare, lipsa unei coordonări la nivel naţional, a stabilirii unor obiective de a căror atingere să fie responsabilă o persoană care să nu fie schimbată imediat după orice alegeri este evidentă imediat ce ajungi să interacţionezi cu sectorul public.  Spitalele şi medicii de familie continuă să ceară adeverinţe de salariat şi de plătitor de taxe de sănătate, deşi aceste date sunt disponibile în sistemul IT al Casei de Sănătate. De asemenea, pensionarilor - care cu greu îşi pot pierde această calitate, le este solicitat în continuare în original sau copie talonul de pensie la diferite instituţii - deşi această verificare s-ar putea face din faţa computerului de către funcţionari, dacă bazele de date ale statului ar fi interconectate. Direcţiile de evidenţă a persoanei, de exemplu, continuă să ceară cetăţenilor să prezinte la ghişeu atât acte în original, cât şi în copie, deşi aceste acte sunt emise chiar de instituţia în cauză, iar informaţii despre ele se află în bazele de date.

De ce sunt realizate în permanenţă în sectorul public proiecte de sisteme de management integrat IT în loc să fie realizate proiecte care să nu mai pună cetăţeanul în postura de a alerga pentru a plimba hârtii de la o instituţie la alta?

Pentru ca acest lucru să se întâmple ar fi necesar ca instituţiile să îşi facă proiectele pornind de la probleme reale, spune Eugen Schwab-Chesaru.

„Una este ca o instituţie, un minister, o agenţie să realizeze nevoia unei mai bune relaţii cu cetăţenii, nevoia unei optimizări a organizaţiei respective, ideea unei transparentizări, ideea diminuării unor timpi de lucru şi atunci să se uite şi să vadă, şi să ceară oferte şi să spună - vreau să văd cine poate să mă ajute ca prin automatizare şi prin IT să îmi scad nişte costuri, să îmi îmbunătăţesc nişte procese, să pot face lucruri mai bine cu mai puţini oameni, să fie mai sigur, să fie mai nu ştiu cum. (…)  Acesta este modul logic în care se întâmplă lucrurile în Polonia, în Cehia şi până la urmă nici nu contează că sunt trei companii care pot face la fel de bine un proiect şi câştigă doar cea care are relaţia mai bună în guvern. Nu asta contează cel mai mult, ci contează să se pornească de la o nevoie reală şi să se ajungă la un sistem util şi funcţional.“

Dacă statul nu pune capăt acestei situaţii, distorsiunile generate de aceste contracte se vor transfera pe întreaga piaţă de IT, avertizează Schwab-Chesaru.

„Fenomenul acesta este foarte periculos pentru că generează o acumulare de resurse financiare foarte importante raportat la di­mensiunea pieţei în mâna câtorva proprietari de companii de businessuri IT, care ulterior pot să influenţeze foarte multe elemente pe piaţă, pot să influenţeze piaţa muncii, să le influenţeze resursele. În final dacă ai bani foarte mulţi poţi să iei de la orice firmă aproape pe oricine şi să îl iei la tine chiar dacă teoretic, logic, este nerentabil - dar îţi permiţi să faci asta pentru că ai buffer de cash care îţi asigură finanţare. Destabilizezi poate astfel alte echipe şi alte businessuri care lucrează în lumea reală în sectoarele comerciale, în sectorul privat şi unde trebuie să te chinui să fii foarte eficient, să fii foarte atent la costuri, să fii foarte atent la ce lucrezi, să şi plăteşti penalizări dacă întârzii. Deci lumea reală care funcţionează după regulile economiei de piaţă. Aceste companii care se finanţează prin acest mod de creare de nevoi şi de proiecte cu marje de profit foarte mari vor ajunge şi într-o poziţie şi cu o tentaţie de dumping şi pe zona comercială pentru că niciunul dintre ei nu o să spună la infinit că nu îi interesează zona comercială.“

Care ar fi soluţia pentru aceste probleme? Una dintre ele ar fi ca statul să angajeze consultanţi care să monitorizeze ce se întâmplă cu proiectele, ca un “diriginte de şantier”, crede Schwab-Chesaru. “Ar trebui subliniat faptul că sectorul public ar trebuie să angajeze consultanţi independenţi - şi nu mă refer neapărat la consultanţi ci şi la firme de IT, dar să fie Romsys de exemplu <<dirigintele de şantier>> pentru un proiect livrat de IBM. Şi Romsys să fie responsabil ca statul să primească ceea ce a cerut şi ce are nevoie. Lucru care se întâmplă în sectorul privat. Eşti plătit cu onorarii foarte mari pentru că diriginţii aceştia de şantier pot factura şi peste 1.000 de euro pe zi, dar misiunea lor este că proiectul să se întâmple”.

La finele anului trecut, Guvernul a înfiinţat un organism (Comitetul Tehnico-Economic pentru Societatea Informaţională) care are rolul de a aviza orice proiect IT cu bani publici sau europeni însă până în prezent nu există de date în legătură cu activitatea acestui Comitet.
 

Două site-uri care ilustrează inconsecvenţa şi lipsa de viziune a administraţiei în IT

www.portaleromania.ro - Acest site, lansat în teste la finele anului trecut, pentru care statul va plăti în final circa 12 mil. euro din bugetul naţional, reprezintă o colecţie de informaţii despre toate localităţile din România - care au ca sursă compania de IT care a livrat proiectul (Omnilogic), dar a cărui utilitate nu este clară. Site-ul are o rubrică ce permite realizarea unei evidenţe a proiectelor europene ale statului, spre exemplu, însă datele ar trebui să fie introduse de instituţii. De altfel, site-ul este mai degrabă un „schelet” în care toate instituţiile din România ar trebui să adauge date, însă nu este clar în ce măsură acest lucru se va şi întâmpla pentru ca site-ul să devină util. Reprezentanţii MSI au explicat opţiunea de a continua acest proiect prin faptul că acesta „conţine o serie de facilităţi utile pentru instituţiile publice şi ar fi păcat să se cheltuiască inutil alţii bani pentru acestea” şi că acesta „nu putea fi anulat pentru că ar fi adus pierderi la bugetul de stat“.

www.e-guvernare.ro - Acest site, supranumit pompos „sistemul electronic naţional”, şi lansat în anul 2003, este una dintre primele încercări ale administraţiei din România de a se informatiza. Site-ul este online în continuare deşi pare abandonat de mai mulţi ani, iar rolul său este de asemenea neclar, cu excepţia colecţiei de legături spre alte instituţii, dintre care doar o parte sunt valide. Rubrica prin care cetăţenii pot descărca formulare necesare în relaţia cu diferite instituţii este goală, iar numele instituţiilor au rămas cele din 2003 - demonstrând lipsa de preocupare a administraţiei pentru continuarea dezvoltării proiectelor demarate anterior. Designul site-ului a rămas şi el la nivelul anului 2003.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.03.2014