Eşti un om bogat. Află cum/ de Lucian Vasilescu

Sărăcia, în România, este doar o iluzie. O eroare statistică. Românii sunt (chiar fără ştirea lor) la fel de bogaţi ca cei mai avuţi europeni. Nu-i nicio diferenţă reală între un fost pensionar de la CAP Caracatâlca şi un bancher din Londra. Ambii sunt atât de îndestulaţi încât se dedau, cu delicii şi fără sforţare, actelor de caritate. Astfel, numai în luna mai a acestui an, pensionarul din Caracatâlca şi bancherul din City pun la cale, fiecare în bătătura lui, acordarea unei pomeni de circa 10.000 de euro/lună plus beneficii conexe unei persoane neajutorate pe care, prin votul lor, o vor trimite în Parlamentul European. Păi poţi să te declari sărăntoc şi vai de capul tău când doar apăsând cu ştampila înăuntrul unui pătrăţel virezi, lunar, o căruţă de bani în contul unui asistat social? Nu poţi!

O diferenţă, totuşi, există între persoanele despre care vorbesc: în vreme ce bancherul din City-ul londonez nu se sfieşte să-şi recunoască public standardul de viaţă, ba chiar să şi-l exhibe cu sinceră aroganţă, baba din Caracatâlca se vaită (ca o babă!) că n-are după ce bea apă, că n-are nici de-o aspirină, nici măcar de-o lumânare (când o veni vremea). Prefăcătoria ei este revoltătoare şi dăunează grav imaginii externe a României. În vreme ce dă cu banii de-a azvârlita, baba românească umblă în zdrenţe şi galoşi găuriţi, legaţi cu sîrmă de la bec, că zice că nici bec nu mai are, că i-a tăiat şi lumina, da’ noroc că s-a schimbat ora. Oricum, zice că nici nu mai are nevoie de lumină ca să se ducă la umblătoarea din fundul curţii, că, dacă tot nu mai mănâncă de vreo trei legislaturi, la ce să se mai ducă? Da’ la vot, bre, la vot atuncea ce cauţi matale? La vot poţi să te duci pe nemâncatelea, ca la împărtăşanie, hai? La pus ştampila şi la aruncat banii pe fereastră îţi place să te înghesui. Eşti prima la secţie, cu galoşii tăi găuriţi, legaţi cu sârmă de la bec şi lustruiţi cu scuipat. Prefăcuto! Ruşine să-ţi fie ţie şi la tot neamul tău de adormiţi şi de emigraţi!