Cercul bolnav al sărăciei şi al corupţiei

Oamenii din cartierul Henri Coandă din Constanţa  au ieşit în stradă să-l susţină pe Radu Mazăre :”DNA nu uita/ Mazăre va câştiga!” La rândul său, edilul susţine: ”Am construit case ieftine pentru saraci şi iata cu ce m-am ales!”

Radu Mazăre, primarul Constanţei, oraş în top 10 al municipiilor după veniturile la bugetul local (569 mil. lei venituri în 2013, 675 mil. lei venituri prognozate în 2014) a construit pentru oamenii săraci un cartier de locuinţe sociale în care chiria maximă pentru un ”apartament” este de 70 de lei. Nu e cine ştie ce acel cartier în care acum stau 3.000 de oameni, dar e ceva faţă de nimic.

DNA susţine că Mazăre a luat mită 175.000 de euro – preţul unei vile arătoase – pentru a-i da contractul construcţiei cartierului Coandă unui om de afaceri. La un cost al cartierului de blocuri de 10 milioane de euro, presupusa şpagă înseamnă ”mai nimic” – sub 2% din preţul afacerii faţă de ceea ce se vehiculează în piaţă, 20% mită din valoarea unui contract. Dar cine poate să spună că este mult sau puţin – şi ”şpaga” şi preţul cartierului?

Luaţi orice sector al Bucureştiului doriţi şi veţi vedea câţi bani merg spre cutare sau cutare lucru. Sectorul 3, de pildă, cheltuieşte în 2014 doar pe ”panseluţe” 81 de milioane de lei (18 mil. euro), mai puţin, e adevătat, decât anul trecut când a cheltuit 24 de milioane de euro. Prin urmare, doar întreţinerea spaţiilor verzi în sectorul 3 al Bucureştiului costă anual cât două cartiere de bojdeuce construite de Mazăre la Constanţa, iar bugetele nu sunt foarte diferite – 773 mil. lei sectorul 3 şi 675 mil. lei Municipiul Constanţa. Este un exemplu la întâmplare, toate sectoarele Bucureştiului cheltuiesc la fel ca sectorul 3 şi toate oraşele României cheltuiesc la fel, dacă nu mai curios. Într-o mare de văicăreală în care toţi se plâng de lipsa banilor, administraţia locală din România învârte anual în jur de 11 miliarde de euro (45,4 mld. lei, la nivelul lui 2012). Poate părea puţin , la o primă vedere. Dar nu este. Din cei 44 de miliarde de euro cât are bugetul consolidat anual, un sfert sunt ai administraţiilor locale – 11 miliarde de euro.

Sub un sfert din aceşti bani merg spre salariile celor 200.000 funcţionari din administraţie. Cheltuielile de întreţinere (bunuri şi servicii) costă 10,6 mld. lei, iar cheltuielile de capital (investiţii de felul celor făcute de Radu Mazăre din care sunt excluse cheltuielile la care participă şi fondurile europene) 7,9 mld. lei. Asta înseamnă că administraţia are nevoie de 10 miliarde de lei pentru salarii, de alte 10 pentru întreţinere în vreme ce celelalte 25 de miliarde de lei (5,6 mld. euro) sunt la mâna primarilor şi a consiliilor locale pentru investiţii, subvenţii, etc. Aceştia sunt banii care stau în pixul lui Radu Mazăre&comp.

Mazăre a construit cartierul Henri Coandă cu 10 milioane de euro, ceea ce înseamnă sub 7% din veniturile totale prognozate în 2014, ale Municipiului Constanţa, de 150 de milioane de euro.

Dacă ne uităm pe datele Ministerului Dezvoltării vedem că 2,1 miliarde de lei, 5% din bugetul întregii administraţii locale, merg spre subvenţii. Dacă ne uităm pe bugetul Municipiului Constanţa, vedem că anul trecut au mers doar spre asistenţă social (care reprezintă o mica parte a subvenţiilor oricare le-ar fi numele) 51 de milioane de lei, adică 9% din veniturile totale ale municipiului.

Subvenţiile, cartierele sociale – iată succesul lui Radu Mazăre la Constanţa. Prost plătită (Radu Mazăre a avut în ultimul an fiscal pentru care şi-a depus declaraţia de avere 33.909 lei, ceea ce înseamnă sub 750 de euro lunar), administraţia îşi completează veniturile cât poate şi cum poate. Şi poate!

”Am construit case ieftine pentru saraci si iata cu ce m-am ales!”, se plânge Mazăre. Problema lui e cum le-a constuit, iar a noastră e că el şi mulţi ca el întreţin această sărăcie în folosul propriu. Mazăre nu a făcut nimic pentru oraşul pe care îl conduce de atâţia amar de ani, în afară de a împărţi ajutoare pentru săracii care i-au adus bogăţia. Constanţa (judeţul)  primeşte anual în jur de 900.000 de turişti, dar autostrada pe care vin ei la mare nu a făcut-o Mazăre,  i-a făcut-o statul central. Portul nu l-a făcut Mazăre, iar investiţiile străine nu lipsesc cu desăvârşire, dar îţi trebuie un ”abac” să le calculezi ca să-ţi iasă ceva. În judeţul Constanţa, cel mai mare angajator este Poşta Română, urmată distribuitorul de apă (tot companie de stat) şi abia pe locul al treilea şantierul Dewoo Mangalia, urmat, ”fireşte”, de Spitalul Clinic Municipal. Cum să înaintezi aşa?

Lor – eternilor edili - li se pare că înaintează. Cum să le ceri socoteală că doar construiesc ”case ieftine” pentru ”oameni săraci”?

Plătim zilnic un preţ al sărăciei în care trăim. Sărăcia coastă mai mult decât bogăţia. Un om sărac merge cu capul în pământ pentru că e copleşit de griji. Cu el nu poţi povesti despre democraţie, despre calitatea vieţii, despre frumuseţile lumii sau despre sensul existenţei. El ştie doar că este rău când nu mai primeşte pomană, fără să se gândească că pomana este, de cele mai multe ori, chiar din banii lui.