Avocatul Gabriel Zbârcea: Cine va plăti în caz de eşec?

Mediul de afaceri, întreprinzătorii aşteaptă foarte mult de la guvern. Pentru ei, pentru noi cei care ne străduim zi de zi să plătim salarii, taxe şi impozite, nu are însemnătate că acest an este unul electoral. Noi ne dorim un guvern care să guverneze, nu să facă politică, să existe o legislaţie predictibilă şi propice investiţiilor. În primul rând ne dorim însă să demareze şi să se finalizeze proiecte, să se vorbească mai puţin şi să se facă mai mult.

În acest context, orice anunţ privind demararea unor proiecte de privatizare importante, cum ar fi vânzarea Electrica S.A. sau vânzarea Complexului Energetic Oltenia ne bucură. Finalmente, pare să se întâmple ceva într-o ţară în care nu putem număra proiecte guvernamentale însemnate.

O discuţie serioasă ar trebui purtată cu privire la modalitatea de privatizare a Electrica S.A. De ce s-a optat pentru privatizarea prin majorarea de capital la o companie atât de lichidă? Statul nu avea nevoie de bani?

Nu era mai indicat să se vândă individual cele trei distribuţii de electricitate care mai sunt în portofoliul statului? Nu se obţinea un preţ mai mare? Ce se întâmplă cu investiţiile, cu planul de investiţii pentru aceste societăţi? Cum poţi obliga un investitor care cumpără pe piaţa de capital să investească, de pildă, în reţele?

Subiectul pe care vreau să îl aduc în discuţie este însă altul.

Astfel, în ultimele două luni se discută despre un proiect de ordonanţă de urgenţă care ar urma să confere Ministerului Economiei atribuţii importante în procesul de privatizare a unor societăţi comerciale aflate în portofoliul Departamentului pentru Energie. Au existat mai multe variante de lucru, în varianta pe care am văzut-o şi am analizat-o se propunea, în esenţă, să se confere Ministerului Economiei atribuţii de privatizare, iar Departamentul pentru Energie ar urma să continue administrarea aceloraşi societăţi până la privatizare.

O atare abordare este absurdă şi ineficientă din mai multe perspective:

I. Privatizare

Procesul de privatizare a unei societăţi este indisolubil legat de administrarea acelei societăţi până la privatizare.

1. În etapa de pregătire a procesului de privatizare, pentru întocmirea dosarului de prezentare a societăţii, a caietului de sarcini sau prospectului, este nevoie de date complete furnizate de cei care administrează societatea, de conducerea executivă şi de consiliul de administraţie al societăţilor.

Degeaba ai politici şi strategii de privatizare bune, transparente, dacă nu ai date concrete, reale, dacă nu există evaluări legate de preţul care ar putea fi obţinut, de valoarea respectivei societăţi. Nu poţi întocmi documentele de bază dintr-un proces de privatizare fără acest suport permanent al celor care administrează societatea.

2. În cadrul procesului de privatizare propriu-zis, contribuţia celor care administrează societatea la reuşita privatizării este decisivă.

Presupunând că avem anunţul de privatizare şi dosarul de prezentare, investitorii vor urma să realizeze propria evaluare a societăţii, prin procesul de audit.

Acesta este momentul în care investitorii şi consultanţii acestora se găsesc în contact cu cei care administrează societatea. În acest moment se produce transferul de date, se solicită lămuriri, clarificări, se iau decizii de către organele de conducere ale societăţilor.

Cum ar putea să se realizeze acest flux al informaţiilor dacă cel care privatizează nu are atribuţii în administrarea societăţii?

3. După semnarea contractului de privatizare şi până la transferul proprietăţii trebuie realizate diverse operaţiuni care îi implică pe cei care administrează societăţile.

Astfel, adesea în această perioadă putem asista la diverse restructurări, se intabulează proprietăţi, pot exista anumite cerinţe ale investitorilor de natură să cureţe, să echilibreze compania.

De asemenea se solicită autorizarea tranzacţiilor unor instituţii care au atribuţii în domeniu, cum ar fi Consiliul Concurenţei.

Doar cu concursul organelor de conducere ale societăţii aceste solicitări pot fi realizate.

II. Postprivatizare

Cum este şi firesc, orice investitori îşi asumă anumite obligaţii în cadrul unui contract de privatizare. Întrebarea care se ridică: cine va avea aceste atribuţii de control postprivatizare după adoptarea proiectului ordonanţei de urgenţă. Ministerul cu atribuţii în privatizare sau ministerul administrator?
 

III. Responsabilitatea

Aşa cum am arătat, nu se poate înfăptui o privatizare fără concursul imediat şi necondiţionat al celor care administrează societatea.

Ce se întâmplă însă în cazul unui eşec al privatizării - există riscul ca fiecare actor să îl învinuiască pe celălalt pentru o asemenea nereuşită.

Concluzii

Statul ar putea, fără să fie necesare schimbări legislative, să se comporte ca un veritabil şi diligent administrator şi să îşi numească persoanele pe care şi le doreşte în comisiile de privatizare ale unor societăţi importante. Acest lucru s-a mai întâmplat în trecut când specialişti cu experienţă din diferite ministere au format comisii de privatizare. Să se mai comporte şi ca stat administrator nu doar ca stat legiuitor.

Am fost întotdeauna susţinătorul ideii de a avea o singură instituţie cu atribuţii în privatizare. Nu avem, din păcate, specialişti la fiecare minister capabili să se ocupe cu succes de procese complicate de privatizare. Din păcate însă, aşa cum se întâmplă în România, fiecare minister îşi face propriile privatizări, nu contează dacă există sau nu expertiză, oameni capabili care să ducă la bun sfârşit aceste proiecte.

Cu atât mai grav, ideea de a avea pentru aceeaşi societate privatizabilă un minister responsabil cu privatizarea şi altul cu administrarea este complet inoportună şi ar putea avea consecinţe nefaste în procesele de privatizare.

Sper ca ministerele implicate, Ministerul Justiţiei, să observe şi să îndrepte această eroare astfel încât actul normativ care se va aproba să nu conţină o asemenea divizare a atribuţiilor.

Gabriel Zbârcea este managing partner la casa de avocatură Ţuca  Zbârcea & Asociaţii. El a fost preşedinte al Autorităţii de Valorificare a Activelor Statului (AVAS)