Brad bătrân/ de Nicolae Iorga

Au fost tăind un brad bătrân

Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră

Se auzi un glas păgân:

„O, voi, ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru,
Să nu vă strice rostul vostru,

De ce sunteţi aşa grăbiţi?

În anii mulţi cât el a fost,
De-a lungul ceasurilor grele,
Supt paza crăcilor rebele
Mulţi şi-au aflat un adăpost.

Moşneagul stând pe culme drept
A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră si ursuză
El cu furtunile-a dat piept.

Folos aduse cât fu viu,
Ci mort acuma cand se duce,
Ce alta poate-a vă aduce,
Decât doar încă un sicriu?!...”