Caruselul gâzelor extraterestre/ de Aurelia Mocanu. GALERIE FOTO

Dana Castelana, cum se alintă în mijlocul unei case din Marile (Bune) Speranţe ale cabinetelor de curiozităţi, este formată ca artist monumentalist, acum patru decenii la clasa Simonei Chintilă. În expoziţia rezumativă a unui deceniu de artă obiectuală din iunie 2014, de la Galeria Orizont, Ileana Dana Marinescu (n. 1944), a elaborat circa o treime de compuneri din piese scenografiate, cu arii de până la trei metri, din cele aproape 50 de sfere imaginative de assemblage. Reciclaj-deturnare şi colaj-bricolaj sunt tehnologiile artistice ale unui basm obiectual ţâşnit din popoarele ierbii şi ajuns treptat la poveşti urbane. Pe parcursul ultimului său deceniu de intens travaliu, Dana Marinescu a devenit unul dintre cei mai tenaci şi fermecători „recuperatori” întru estetic din bric-à-brac-ul casei. Recup-art-ul - mântuirea artisticească a deşeurilor - este, de altfel, cel mai graţios jabou-soclu pt balanţa (azi grav dezechilibrată) dintre Natură şi Cultură.

În arta colajului tridimensional şi feeric, între regretatul Ion Bitzan şi între elevul său, designerul Alexandru Nestor, Ileana Dana Marinescu este un adevărat şi original „objectator”, adică autor de familii de obiecte. Regatul Ingeniosului a pornit la ea de prin 1985, iar prima personală de acest fel a fost etalată în 2004, cu bricolajului preţios al unor narative panouri-bijuterii „de perete” (Galeria Simeza). Au urmat expoziţia pascală cu ouă de struţ scenariate (galeria Căminul Artei), cu mare insectă aeroplan (Foişor Mogoşoaia), cu pistol şi colivii (galeria Orizont), cu lupe şi fluturi din ochelari (Anaid Gallery). Au fost premii şi participări la saloanele tuturor disciplinelor decorativului, unde eteroclitul surprinzător al Danei Marinescu dădea un inconfudabil tonus ludic tehnicilor acreditate ale sticlei-metalului-textilului. Educată la Sibiu şi germanofonă, artista avut recent bucuria unei „selecte” selecţii de editură renană şi expoziţie de grup românească la Düsseldorf („Metadecorativul”, albumul editurii Klartex-2012, epoziţia cu acelaşi nume, 2013).

Vocaţia sa deplină se va împlini însă în universul mic al imaginarului prilejuit de memoria obiectelor din budoarul unei cochete. Una dintre primele materii „titlu” ale compoziţiilor sale, personaj principal al travestiurilor practicat de artistă, este sticluţa de parfum. Antroporfizată livresc sau translată cel mai ades în regnul insectelor, sticluţa (ea însăşi obiectul unei frenetice teme de design al luxului) este conjugată în expoziţia aniversară „70” până la teme ale cotidianului, industrialului, chiar psihiatricului. Din cutii, cutiuţe, sertare, cadre alveolate, recipiente casnice şi detritusuri ale îndeletnicirilor domestice feminine sau cioburi de sticlă preţioasă ţâşneşte o sarabandă de vietăţi, zâne, eroi de fabule sau personaje retro, din epoca jobenului şi a crinolinei. Artista lucrează cu două mari câmpuri imaginative, care se aliază ludic, în regim de torent asociativ. Este universul candid al insectelor înaripate şi al vegetalului proliferant, alături de referinţe culturale, la început, predominant romantic-desuete, actualmente cucerind deşeul industrial.

Titlurile Danei Marinescu se constituie într-un episod de creativitate de sine stătător. Iată nişte mostre: Măr indehescent, Lola şi Lulu, Cochetele de pe Herbert-Strasse, Perdea clarvăzătore, La curtea regelui «J`adore». Povestea cu cocoşul roşu, Muscamor, Zburătoare târâtoare, Domnul Extraterre, Musca, Bondarul şiŢânţarul. Nu ne surprind etichetele asociative din familia de cuvinte ale mariajului: nunţile, cuplurile, naşterile, puii, doicile, mai recent şi soacrele. Căci lucrările ei ipostaziază, în genere, un moment de metamorfoză nupţială între regnuri. Artificialul industriei feminităţii urbane este imediat învecinat serpentinei floralului. Geologicul, prin gemele semipreţioase, ca pete de culoare, devin aripi şi elitre. Ele întâlnesc metalul galvanizat adus, în silistica artistei, la rolul de dantelă sau lichen aşternut lemnului. Firele metalice devin vrejuri, antene de coleoptere sau cili. Dana Marinescu compune aceste arătări arcimboldeşti, trupuri din fragmente eteroclite, pe un traseu răzleţit, diagonal, pe noduri de energii, ca ale plantelor grimpante, sau în evantai de rizomi. Organizarea se sprijină mai totdeauna pe suporturi care au un principiu de ortogonalitate (adică rasteluri, caroiaje, trame de sârmă din construcţii). Din ele irumpe poporul minuscul, „parfumat” şi înaripat, ori ploile cu rame de ochelari sau aliniamentele de lupe. Mai recent, artista are comentarii la zi, pietonale, până la cele de actualitate parodică, precum „purtătoarele de cuvânt” sau „sfada cu mass-media” realizate prin reciclarea şi deturnarea obiectului utilitar: cordoane de duş, siguranţe electrice de porţelan, robineţi, lupe, carcase de telefoane şi recentele tronsoane de burlane din tablă de zinc, burlane care-i asigură „burlescul” unor portrete caragialiene.