BCE a devenit prima bancă centrală care taxează depozitele băncilor comerciale şi le asigură finanţare ieftină de 400 mld. euro cu condiţia ca banii să ajungă la IMM-uri

Autor: Bogdan Cojocaru 06.06.2014

Banca Centrală Europeană a lansat ieri un experiment fără precedent la scară continentală reducând toate dobânzile principale, dintre care pe cea de referinţă la nivelul minim record de 0,15% şi pe cea pentru depozite la -0,1%, ceea ce înseamnă că băncile plătesc ca să-şi păstreze banii la BCE.



De asemenea, gardianul zonei euro va asigura băncilor comerciale finanţare ultraieftină de până la 400 de miliarde de euro cu condiţia ca banii să ajungă la întreprinderile mici şi mijlocii. Scopul acestor măsuri este de a forţa sistemul bancar să crediteze economia reală, de a stimula inflaţia şi de a slăbi euro pentru a face mai competitive exporturile economiilor mai slabe din zona euro.

Bursele de acţiuni au reacţionat la deciziile BCE cu creşteri, euro s-a depreciat, în timp ce costurile de finanţare ale Spaniei, Italiei, Greciei şi Irlandei au scăzut. Irlanda se finanţează de pe pieţe mai ieftin decât Statele Unite.

BCE a redus dobânda de politică monetară, adică pe cea a operaţiunilor de refinanţare, de la 0,25%, nivel la care rămăsese din luna noiembrie a anului trecut, la 0,15%, pe cea pentru depozite de la 0% la -0,1%, iar dobânda pentru facilitatea marginală de creditare de la 0,75% la 0,4%.

 

Sute de miliarde de euro pentru economia reală

De asemenea, consiliul guvernator al instituţiei a convenit, în unanimitate, derularea de operaţiuni masive de refinanţare pe termen lung pentru a mări puterea de creditare a băncilor către IMM-uri. BCE va pune la bătaie în total 400 de miliarde de euro, la un preţ cu doar 10 puncte de bază mai mare decât dobânda de refinanţare, acum la 0,15%. Băncile se vor putea împrumuta cu până la 7% din valoarea totală a creditelor acordate sectoarelor nefinanciare ale economiei. Cu aproximativ 1.000 de miliarde de euro puşi la dispoziţia băncilor prin astfel de operaţiuni în timpul crizei, BCE a prevenit îngheţarea pieţei de creditare interbancare, însă atunci banii nu au ajuns în economie. De această dată băncile nu vor putea folosi fondurile BCE pentru a cumpăra obligaţiuni guvernamentale, ci doar pentru a finanţa IMM-urile.

În plus, consiliul a decis suspendarea „sterilizării“ achiziţiilor de obligaţiuni derulate în timpul crizei zonei euro şi să pregătească terenul pentru achiziţii de instrumente financiare garantate cu active, a declarat preşedintele instituţiei, Mario Draghi.

BCE a revizuit prognozele economice, iar Draghi a avertizat că există în continuare riscuri. Instituţia se aşteaptă ca economia zonei euro să crească anul acesta cu 1%, faţă de 1,2% cât estima anterior, însă şi-a îmbunătăţit proiecţia de creştere pentru anul viitor de la 1,5% la 1,7%. 

Aducerea dobânzii pentru depozite în teritoriul negativ este un pas fără precedent pentru o bancă centrală de talia BCE. În teorie, dobânda negativă va descuraja băncile să-şi protejeze rezervele la BCE şi le va forţa să-şi dea banii cu împrumut altor bănci, care la rândul lor ar injecta lichiditatea în economia reală. Economia zonei euro depinde puternic de creditarea pentru finanţarea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă. De asemenea, dobânzile negative fac ca activele denominate în euro să fie mai puţin atractive şi vor deprecia euro. Riscul cel mai evident este ca băncile să transmită clienţilor costurile suplimentare sau să păstreze banii, în formă fizică, în seifuri, potrivit The Wall Street Journal.

Criticii

Unii observatori nu sunt convinşi că aceste politici sunt soluţia problemelor grele cu care se confruntă economia zonei euro – creştere slabă, şomaj la scară largă, în special în rândul tinerilor, acces limitat la creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din statele periferice, decalaj mare de competitivitate între Germania şi celelalte state şi presiunile deflaţioniste care măresc povara datoriilor, notează agenţia Thomson Reuters.

Chiar Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogroup - reuniunea miniştrilor de finanţe din zona euro, a spus că nimeni nu se poate aştepta ca BCE să rezolve singură problemele zonei euro şi că aşteptările de la banca centrală a zonei euro au ajuns la un nivel nesănătos.

Dobânzile negative la depozite, acţiune aşteptată de cei mai mulţi, nu vor avea probabil  efecte prea puternice din două motive. În primul rând, băncile care au exces de lichiditate depozitat la BCE sunt cele puternice, cele mai multe din Germania, Franţa şi state din nordul Europei. Acestea nu au nevoie de un impuls mai mare pentru a da împrumuturi companiilor şi gospodăriilor din ţările lor. Criza creditului căreia îi trebuie găsită soluţie este cea din Italia, Spania şi alte state periferice, unde băncile sunt mai slabe. Băncile prezente aici sunt reticente să acorde împrumuturi mai ales din cauza lipsei de capital şi nu din dorinţa de a păstra banii la BCE. Iar băncile puternice vor avea probabil mari reţineri în a-şi investi capitalul în băncile slabe de la periferie.

Problemele băncilor reflectă în general starea de sănătate a unei economii. Ponderea creditelor neperformante în total a crescut de la începutul crizei la periferie. Raportul este de 32% în Grecia, de aproape 28% în Irlanda, de 17% în Italia şi de 12,6% în Spania, potrivit Financial Times. Din cauza metodologiilor diferite de clasificare, mulţi analişti cred că situaţia este mai gravă.

„Este greu de crezut că o bancă la care ponderea creditelor neperformante este de 20% se va putea concentra pe extinderea creditării“, spune Nikhil Srinivasan, analist la Generali.

Dacă dobânzile negative elimină profiturile subţiri pe care băncile le fac plasând excesul de lichiditate pe piaţa interbancară prin intermediul BCE, situaţia capitalului lor se poate deteriora, nu îmbunătăţi, ceea ce ar descuraja creditarea.

Apoi, impactul economic este limitat, după cum au demonstrat-o Danemarca, Suedia şi Elveţia, care au folosit dobânzile negative pentru a descuraja intrările excesive de capital şi pentru a-şi slăbi monedele naţionale, considerate periculos de puternice.

În toate aceste cazuri efectele impunerii unei mici taxe pe depozitele băncilor au fost modeste.

Pentru a se ajunge la rezultatele dorite, dobânzile negative trebuie însoţite de măsuri precum intervenţii asupra cursului de schimb valutar sau extinderea masivă a bilanţului băncii centrale, adică printarea de bani pentru cumpărarea de obligaţiuni guvernamentale, ceea ce este exclus de Bundesbank, banca centrală a Germaniei.

Dacă Rezerva Federală americană şi Banca Angliei au împretit reducerea dobânzilor cu ajustarea cantitativă pentru a-şi scoate economiile din recesiune, BCE a avut la presiunile Bundesbank o abordare graduală, în care fiecare pas a devenit o scuză pentru întârzierea următorului pas, notează Reuters. Experienţa trecutului sugerează că economiştii de la BCE vor studia mult timp consecinţele dobânzilor negative înainte să decidă implementarea altor măsuri.

O soluţie pentru statele-problemă ar fi relaxarea politicilor bugetare, adică a austerităţii, sau injecţii directe de credit garantat de guvern în întreprinderile mici şi mijlocii.

 

Ce aşteptau analiştii ieri de la BCE

- Reducerea dobânzilor – pe cea de politică monetară de la 0,25% şi pe cea a depozitelor de la 0%;

- Un nou program pentru a asigura băncilor creditare ieftină;

- Achiziţionarea unor instrumente financiare garantate cu active (asset backed securities) în care sunt împachetate împrumuturi pentru întreprinderile mici şi mijlocii pentru a ajuta băncile să finanţeze aceste afaceri;

- oprirea „sterilizării“ achiziţiilor de obligaţiuni dreulate în timpul crizei zonei euro;

- Un program de ajustare cantitativă, adică printarea de bani pentru a achiziţiona active şi accelera astfel inflaţia.