Viaţă de film cu voice over/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 13.06.2014

Eroul romanului „Vizionare”*)  este un scenarist norvegian şcolit la Copenhaga, plin de idei, dar departe de cerinţele producătorilor, obligat să schimbe mereu „punctul de vedere”. Trăieşte de patru ani cu iubita lui, art director într-o agenţie de publicitate, într-o casă de care s-au plictisit. De fapt, amândoi s-au plictisit de relaţia lor, simt cum nu mai au acelaşi point of view. Singura soluţie pe care o găsesc este un joc erotic primejdios: vizionările de apartamente în care susţin că vor să se mute şi în care fac tot ce le stă în putinţă să facă sex fără să fie prinşi.

Îndepărtarea dintre cei doi e profundă: „M-a înfricoşat gândul că nu mai eram în stare să-i tălmăcesc scenele, replicile, gesturile, că nu o mai puteam descifra pe Cathrin. Poate că totul fusese doar o aventură de o noapte între noi. Şi în timp ce aceste gânduri păleau, de parcă faţa mea din oglindă s-ar fi golit, prelingându-se prin ochi, m-am gândit imediat la contrariu, că poate niciodată nu văzusem mai limpede ca în această clipă, în această toamnă ambiguă şi plină de incertitudini despre care va fi vorba acum.”

În paralel, reprezentantul unei case producţie care îl plăteşte de ceva vreme pentru mult aşteptate scenarii îi solicită scrierea unui scenariu de film erotic, aproape un film porno, cu un subiect similar vizionărilor cărora li se dedau eroul şi iubita sa. Relaţia pare să se îmbunătăţească, pasiunea trecută reînvie, dar totul e o aparenţă, ca şi varinatele succesive ale scenariului scris în paralel, fericirea nu ţine mult şi iubita dispare, nimeni nu ştie unde, nimeni nu ştie de ce. „Formula melancoliei e simplă: ai pierdut ceva pentru totdeauna, ceva ce trebuie înlocuit mereu cu altceva.” – meditează eroul.

Surpinzător cât de multe trimiteri subliminale există la un număr de filme daneze recente cu teme similare, care au stârnit emoţie, surpriză, chiar proteste pe diferite meridiane. Dar romanul e mult mai mult, poate fi inclus în genul poliţist şi totodată e un roman cu final deschis. Acţiunea se desfăşoară într-o epocă a imaginii la care se referă insistent personajele, la proiecţii şi filme care obsedează, amestecul de imaginar, realitate şi film creează confuzii, o stare de tensiune şi un turbion care-l înghite pe cititorul neatent, care nu se mai miră de eşecul eroului pe toate planurile, nici de producerea unui film în care a fost păstrată doar esenţa scenariului abia citit şi în care numele scenaristului iniţial nu e amintit nici măcar în ultima scenă.

Peste toate se aude, nestingherit, voice over-ul.

Un roman apăsător, al unuia dintre cei mai înzestraţi scriitori norvegieni ai momentului.

 

*) Lars Saabye Christensen – Vizionare, Editura Univers, traducere şi note de Sanda Tomescu Baciu