Stand-up Comedy – o tragedie americană/ de Lucian Vasilescu

Studiu de caz: să zicem că lucrezi într-un bloc de birouri, la etajul 2. Vii voios dimineaţa la serviciu şi chemi unul dintre lifturi. Urci singur, apeşi pe butonul etajului tău şi uşile încep să se închidă. Înainte de a se închide de tot, pe pardoseala holului de la parter se aude ţăcănitul precipitat al unor tocuri şi se mai aude şi o voce care te roagă să „ţii” liftul. Strecori palma prin dreptul uşilor aproape închise, celula foto sesizează gestul tău, uşile se redeschid şi în cabină urcă, gâfâind uşor, tot uşor îmbujorată, o bijuterie de femeie care îţi zâmbeşte şi-ţi spune, respirând încă precipitat, „mulţumesc!”. Politicos, răspunzi cum se cuvine „Cu plăcere!” şi întrebi „La ce etaj...?” La 12, îţi răspunde, puţin aplecată (stop-cadru pe decolteu), aranjându-şi cu palmele fusta care s-a ridicat puţin mai mult decât era ea proiectată, din pricina sprintului pe tocuri. Apeşi pe butonul pe care scrie 12. Uşile se închid, rămâneţi singuri, înfăşuraţi în haloul parfumului ei. La etajul doi liftul se opreşte, nu urcă nimeni, dar nici tu nu cobori. Tânăra te priveşte nedumerită şi te întreabă dacă nu tu ai apăsat pe butonul „2”. „Ba da, eu am apăsat” – răspunzi. „Şi nu coborâţi?” –  urmează încă o întrebare. La care, inspirat, spui: „Aş fi coborât dacă nu urcaţi dumneavoastră. Acum, orice aş fi avut de făcut la etajul doi mi se pare mult mai puţin important decât plăcerea de a vă însoţi până la etajul 12...”

Varianta A: Dacă povestea asta se petrece într-un imobil de birouri din Bucureşti, sunt toate şansele ca ceea ce urmează să se întâmple în seara aceleiaşi zile să nu poată fi povestit tinerilor sub 18 ani.

Varianta B: Dacă sceneta s-ar „juca” într-un building din ţara campioană la toate libertăţile (cunoscute şi necunoscute), sunt toate şansele ca, îndată ce ajungi la etajul tău (coborând de la cel de-al doisprezecelea), să fii chemat la Departamentul de Resurse Umane unde să ţi se comunice că tocmai ce-ai fost dat afară, fără preaviz, deoarece pe numele tău a fost depusă o plângere pentru hărţuire sexuală.

Vei fi judecat în procedură de urgenţă (de un judecător negru) şi condamnat la câteva luni de închisoare cu executare. Aici, Varianta B va începe să semene din ce în ce mai mult cu Varianta A, în sensul în care ceea ce ţi se va întâmpla în închisoare nu va putea fi cu niciun chip povestit tinerilor sub 18 ani.

Epilog (sau unde am vrut, de fapt, să ajung): Stand-up Comedy este genul de spectacol unde se adună oamenii din ţara dintre cele două mari oceane ca să poată râde într-un cadru organizat şi legal. Doar la acele show-uri ai voie să râzi la bancuri cu negri, fără să fii etichetat drept rasist, la bancuri cu evrei, fără să fii considerat antisemit şi la bancuri cu „blonde”, fără să fii blamat ca misogin. De ce se râde, aşadar, la spectacolele de Stand-up Comedy? Pentru că (doar acolo) e voie. Pentru că (doar) acolo nu încalci nicio lege atunci când râzi.

Chiar şi aşa, nu-i tocmai bine să fii văzut prea des la genul ăsta de show, şi nici să râzi ca prostu’ chiar la toate glumele. Mai ales la cele cu...