Cea mai veche democraţie a lumii, dar una în care 80% din populaţie deţin doar 7% din avuţia naţională

Cei aproape 240 de ani de independenţă fac din Statele Unite cea mai veche demo­craţie a lumii. PIB-ul de peste 16.000 de miliarde de dolari face din America cea mai mare economie a lumii, de două ori mai mare decât următoarea clasată, China. SUA sunt cea mai mare economie încă din 1872, când au detronat suveranul de atunci, Marea Britanie.

Nicio altă naţiune n-a jucat un rol mai important în modelarea istoriei secolului 20 şi nicio altă putere n-a avut influenţa globală pe care Statele Unite o au acum fără a-şi asuma controlul unor teritorii vaste. In­tervenţia SUA a decis victoria aliaţilor contra Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial şi banii Americii au ajutat Europa, şi mai ales Germania, să renască din cenuşa războiului. Germania a ajuns acum cea mai mare economie europeană.

Tot banii Americii, sau mai degrabă lăcomia care-i înconjoară, a aruncat lumea de două ori în haos financiar în istoria modernă. Tremurăturile economiei americane s-au resimţit la amplitudini seismice în Europa şi în întreaga lume în timpul Marii Depresiuni economice din anii 1930 şi al Marii Crize din 2008-2010. După ultima criză SUA şi-au revenit rapid, mul­ţumită miilor de miliarde de dolari, banilor, cu care guvernul hrăneşte foamea pie­ţelor, pe când alte ţări încă mai tremură.

S-ar părea că SUA au de toate: teritoriu, al treilea ca mărime din lume, populaţia, a treia ca mărime din lume, bani, cel mai puternic sistem financiar din lume, armată, cele mai mari cheltuieli cu apărarea din lume, de trei ori mai mari decât ale următoarei clasate, China, şi de şapte ori mai mari decât cele ale eternei rivale Rusia, şi vaste resurse naturale. Însă Americii îi lipseşte ceva: distribuirea echitabilă a veniturilor, iar această problemă a devenit foarte evidentă după criză. Miile de miliarde de dolari cu care Rezerva Federală a resuscitat economia au hrănit mai ales averile celor mai bogaţi – ale celor 1% cei mai bogaţi americani, iar revenirea se simte prea puţin în buzunarele clasei de mijloc. Primii 1% cei mai bogaţi deţin 40% din avuţia ţării, pe când ultimii 80% doar 7%. În aceste condiţii un nou tremur social se amplifică, susţinut chiar de Casa Albă: majorarea salariului minim.
 

Independenţa energetică

Americii îi mai lipseşte ceva. De peste 40 de ani liderii de la Casa Albă, de la Nixon la Obama, caută Sfântul Graal al independenţei energetice. Mulţumită revoluţiei şistului, acest vis poate deveni realitate până în 2035, cel puţin potrivit Agenţiei Internaţionale a Ener­giei şi gigantului petrolier BP, iar implicaţiile vor depăşi graniţele.

Anul trecut, Statele Unite au cheltuit aproape 300 de miliarde de dolari pe importurile de petrol. Suma reprezintă aproape două treimi din deficitul comercial anual. Dacă SUA ar ajunge să fie în mare parte autosuficiente energetic, o mare parte din aceşti bani ar ajunge înapoi în economie.

Preţurile energiei sunt deja mai mici în SUA decât în Europa şi Japonia, ceea ce dă un avantaj competitiv enorm companiilor americane pe pieţele internaţionale.

Deja unele companii îşi mută liniile de producţie sau construiesc altele noi în SUA, pe când în Europa sunt închise fabrici sau afacerile locale sunt preluate de americani. Unele studii estimează că un milion de locuri de muncă vor fi create în SUA până în 2025 mulţumită energiei ieftine şi cererii din partea industriei şistului. SUA au produs anul trecut suficientă energie pentru a satisface 84% din cererea internă, cea mai mare cotă începând cu 1987.