Plusul din „taxa pe stâlp“şi speranţa de îmbunătăţire a colectării nu compensează reducerea CAS

Plusul de venituri faţă de esti­mările iniţiale din im­pozitul pe construcţii spe­ciale, îmbunătăţirea colec­tării veniturilor bu-ge­tare în urma reformei Fiscului şi efectele de runda a doua ale reducerii CAS, concretizate în creşterea in­vestiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă, nu vor compensa impactul bugetar al diminuării contribuţiilor, golul rămas fiind estimat între 3 şi 4 mld. lei anual, respectiv 0,5% din PIB, potrivit Consiliului Fiscal.

Guvernul a decis în iunie redu­cerea contribuţiilor de asigurări so­ciale (CAS) cu 5 puncte procentuale la angajatori de la 1 octombrie, proiectul de lege fiind aprobat de Senat şi de Camera Deputaţilor.

Cu toate că au recunoscut că Ro­mânia are o povară fiscală foarte mare pe muncă şi ar fi necesară rela­xarea fiscalităţii, specialiştii de la FMI şi Comisia Europeană nu au agre­at reducerea CAS, cerând mă­suri de compensare a veniturilor pier­dute la buget în urma unei astfel de măsuri.

Hotărârea de a reduce CAS cu cinci puncte procentuale la angajatori (de la 20,8% la 15,8% din salariul brut al angajatului) a pus FMI în situaţia să plece fără semnarea unei noi scrisori de intenţie cu Guvernul şi fără organizarea obişnuitei conferinţe de presă în care anunţa concluziile vizitei de evaluare.

Avizul Consiliului Fiscal pentru reducerea CAS este negativ.

Ministerul Finanţelor ia în considerare trei surse de compensare a impactului reducerii CAS. Consiliul Fiscal analizează aceste surse po­tenţiale şi anticipează că rămâne un impact semnificativ de compensat, de 0,5% din PIB (între 3 şi 4 mld. lei anual), astfel încât diminuarea CAS să fie neutră din punct de vedere bugetar.

Pierderea de venituri în urma reducerii CAS este estimată de Consiliul Fiscal la 1,1 mld. lei în 2014, 7 mld. lei în 2015, 7,4 mld lei în 2016 şi 7,8 mld. lei în 2017.

Diminuarea CAS cu 5 puncte procentuale la angajatori nu este posibilă fără majorări sau extinderi de bază de impozitare şi/sau redu­cerea unor cheltuieli, în condiţiile în care guvernul a transmis Comisiei Europene că va continua procesul de ajustare a deficitului bugetar, ţinta pentru anul viitor fiind de 1,4% din PIB, consideră Consiliul Fiscal.

În nota de fundamentare la pro­iectul de reducere a CAS, Ministerul Finanţelor susţine că spaţiul fiscal necesar pentru adopta­rea acestei mă­suri, în contextul reducerii deficitului bugetar, va fi generat în acest an de plusul de venituri din „taxa pe stâlp“, de 1 mld. de lei, faţă de estimările iniţiale, în timp ce pentru anii următori ar urma să fie generat de rezultatele pozitive asupra încasărilor bugetare ca urmare a procesului de reformă a sistemului de colectare a taxelor demarat la ANAF, la care se adaugă efectele de runda a doua ale tăierii CAS ca ur­mare a efectelor de multiplicare eco­no­mică ce decurg din creşterea in­vestiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă.

Consiliul Fiscal consideră că plusul de încasări din „taxa pe stâlp“a fost deja consumat în acest an prin amânarea cu trei luni a implementării accizei suplimentare la carburanţi, precum şi prin decizia de restituire a unei părţi din aceasta către marii transportatori, care au un impact bugetar negativ cumulat de 923 mil. lei. În perioada 2015-2017, diferenţa dintre estimări şi încasările efective din impozitul pe construcţiile speciale este estimat de Consiliul Fiscal la circa 600 mil. lei pe an.

În ceea ce priveşte efectele de runda a doua, Consiliul Fiscal arată că nota de fundamentare se limitează doar la a le enunţa, fără a oferi o cuantificare a acestora.

Pe de altă parte, reducerea CAS va avea un impact semnificativ asupra sistemului de pensii, deficitul acestui sistem, estimat iniţial între 19 şi 21,1 mld. lei, urmând să crească cu 7 mld. de lei.
 

Cât de mare e povara fiscală pe muncă în România

Considerând contribuţiile cumulate datorate de angajat şi angajator, România ocupă poziţia a patra în top 10 ţări din Europa Centrală şi de Est, nivelul fiind cu circa 4 puncte procentuale mai mic decât în cazul Slovaciei, ţara cu cele mai ridicate contribuţii, şi cu aproximativ 4 puncte procentuale peste medie. Din perspectiva strictă a nivelului contribuţiilor pentru sistemul de pensii, România se situează pe prima poziţie cu 31,3% (o cotă de 20,8% suportată de angajator, respectiv o cotă de 10,5% suportată de angajat.

Povara fiscală suportată de un angajator cu forţa de muncă este dată nu numai de suma diferitelor contribuţii sociale, ci şi de cota de impozit pe venit, România plasându-se din această perspectiva în partea inferioară a clasamentului (cu cota de 16%), în opinia Consiliului fiscal.

Definind povara fiscală ca raport între totalul sumelor datorate statului pentru un salariat (impozit pe venit şi contribuţii sociale) şi cheltuiala totală cu salariatul respectiv (de la nivelul contului de profit şi pierdere al unei firme), aceasta apare în cazul României ca fiind foarte aproape de media eşantionului considerat, obligaţiile datorate statului reprezentând circa 45% din sumele totale plătite de angajator pentru fiecare salariat. Cu excepţia Bulgariei (nivel foarte scăzut al poverii), Slovaciei, Sloveniei şi Ungariei (nivel ridicat al poverii), restul statelor din Europa Centrală şi de Est se situează la niveluri foarte apropiate de media eşantionului.

În cazul României, spre deosebire de celelalte ţări din regiune, contribuţiile sociale nu sunt plafonate decât în cazul contribuţiei de asigurări sociale, iar plafonul este unul relativ înalt (5 salarii medii brute), ceea ce face ca povara fiscală pe muncă generată de acestea să fie chiar mai mare în termeni relativi.