Cel mai mare obstacol al antreprenorilor români este teama de eşec. Din greşeli înveţi însă cel mai mult

România se clasează pe primele cinci poziţii când vine vorba de teama de eşec în afaceri, se arată într-un studiu al Global Entrepreneurship Monitor, iar acest lucru poate fi un inhibator al procesului de învăţare –faptul că cel mai bine se învaţă din greşeli este unanim acceptat în mediile de pretutindeni.

„În România, începând cu sistemul de educaţie, se construieşte o cultură a penalizării erorii, în loc ca eroarea să fie privită ca un mijloc principal al persoanei de a învăţa şi de a se autodezvolta. Mulţi dintre noi îl clasifică pe cel care are un eşec un proscris. În şcoală, greşelile se pedepsesc de multe ori în loc să construim o cultură a încercării, a obţinerii unui rezultat prin încercări, chiar dacă sunt de cele mai multe ori nereuşite. Consider că teama de nereuşită e o cauză a ratei scăzute de antreprenoriat”, spune Florin Talpeş, antreprenorul care a clădit alături de soţia sa afacerea Bitdefender, produsul românesc care ajunge în prezent la peste 500 de milioane de clienţi de pe toate continentele.

Kauffman Firm Survey, care a studiat antreprenoriatul în SUA, arată că, din acest motiv, puţin peste 10% din totalul întreprinzătorilor care sunt la prima afacere au sub 30 de ani. E acceptat ca un fapt comun că perioada de vârf pentru antreprenoriat nu este sub 30 ani, cum poate s-ar crede, ci între 35 şi 44 ani. La oricare vârstă între 36 şi 46 ani potenţialul de antreprenoriat e de cel puţin două ori mai mare faţă de orice vârstă de până în 28 ani. Peste 80% dintre întreprinderi sunt deţinute de întreprinzători cu vârsta de peste 35 ani.

Numărul întreprinderilor deţinute de întreprinzători până în 24 ani reprezintă doar 1,5% din total. Iar antreprenoriatul în serie merge la vârste şi mai mari, cu vârful între 40 şi 50 de ani. În România nu pare să fie o situaţie aparte. Dacă însă ne uităm la media IMM-urilor la mia de locuitori, vedem din studiile publicate în ultimii ani că suntem la 50% din media UE.

„Problema României nu este a distribuţiei pe vârste a întreprinzătorilor, destul de asemănătoare ţărilor mature din punct de vedere antreprenorial, ci a nivelului scăzut de antreprenoriat al românilor. Din păcate, antreprenoriatul nu poate fi predat bine de cei care nu au fost întreprinzători în viaţa lor, sau care nu au fost măcar consultanţi pentru diferiţi întreprinzători”, mai spune Florin Talpeş.

Şcoala românească asigură într-o măsură neglijabilă cunoştinţele necesare pentru ca un absolvent de liceu să deţină o afacere. În România, educaţia oferită de sistemul de învăţământ este abstractă, teoretică, cu puţin caracter practic, neorientată către meserie sau către viaţa reală. Învăţământul nu promovează ideea de proiecte care să fie gândite şi executate de elevi pentru şcoală, pentru comunitatea în care trăiesc.  Antreprenorii susţin că lipseşte cu desăvârşire educaţia economică, adică cea comercială, care pune bazele înţelegerii pieţei, a nevoilor pieţei, a proiectării produselor/serviciilor noi, a marketingului, a distribuţiei.

Lipsa unui cadru didactic pe măsura necesităţilor şi aspiraţiilor mediului de afaceri din România face ca singura metoda de imbunatatire a cunostintelor si a abilitatilor in mediul antreprenorial să fie experienţa de piaţă dobândită în activitatea de zi cu zi şi transferul acestora către alţi angajaţi din firma prin antrenament şi coaching în cadrul firmei.
Eşecul trebuie privit în mod pozitiv, deşi este usturator atât la nivelul datelor financiare ale firmei cât şi la nivleul încrederii de sine a antreprenorului. A învăţa din greşeli devine o unealtă de management în cel mai strict sens al cuvântului. Planificarea, ancorarea planificarii în realitate, modificarea planurilor în functie de contextul mereu schimbător din teren, observarea şi corectarea acţounilor angajaţilor sunt deja parte a arsenalului de unelte de management pe care mulţi dintre antreprenorii români au înţeles rapid că trebuie să le utilizeze. Bancherii au observat la rândul lor că antreprenorii sunt din ce în ce mai atenţi la implicaţiile diverselor acţiuni şi proiecte pe care le derulează. Mihaela Mnerau, director coordonator în cadrul Diviziei întreprinderi mici şi persoane fizice autorizate din Bancpost, spune că „asumarea unui risc este esenţa începerii unei afaceri şi platforma de dezvoltare a acesteia pe mai departe. Pentru managerii de întreprinderi mici şi chiar şi în cazul persoanelor fizice autorizate, observăm o creştere a gradului de adaptare a managerilor la provocările pe care le au în momentul în care riscul asumat se materializează într-un eveniment neplăcut (căderea unui furnizor important sau închiderea unui segment de piaţă)”. Directorul Bancpost este de părere că astăzi, din ce în ce mai mulţi antreprenori încep să privească în faţă eşecul şi reuşesc, uneori chiar admirabil şi remarcabil, să continue afacerea.

Teama de eşec este într-adevar un inhibitor al progresului. Starea de comfort, lipsa asumării de riscuri rezonabile nu contribuie la crearea unui climat de învăţare şi dezvoltare în intreprinderile mici. A învăţa din greşeli este exact ceea ce ne trebuie astăzi. Iar pentru a învăţa din greşeli trebuie să acceptam din start că vom face şi greşeli pe care însă le vom corecta din mers..

O afacere de succes se constuieste in fiecare zi cu implicare, efort si grija pentru orice detaliu. De peste 20 de ani, specialistii IMM si PFA din Atelierele de Afaceri Bancpost sunt aproape de clienti, in toata tara. Deoarece si micii antreprenori au vise mari, Bancpost ii sustine prin Linia de credit cu rambursare flexibila si comision de acordare zero.

Detalii pe Atelierele de Afaceri şi pe Blogul Bancpost